Codaşă în comparaţie cu localităţile de la rural, ai căror primari, mai temători de sancţiuni, s-au grăbit să îndeplinească voia legiuitorului, municipalitatea a adoptat, cu întârzierea care o caracterizează, planul de măsuri menit să ne facă să colectăm selectiv deşeurile reciclabile. Fie cetăţeni, fie firme. Vi se pare neînsemnată tema, probabil, pierdere de hârtie şi de vreme, dar, dacă nu ne conformăm, serviciul de gunoi ni se va scumpi în fiecare an. Prima care trebuia să se conformeze era Primăria, organizatoarea acestei activităţi de reducere a cantităţilor preluate de Financiar Urban de la populaţie. Nu va fi uşor, ţinând cont de termenul scurt pe care îl avem la dispoziţie ca să începem să ne comportăm ca nişte oameni civilizaţi. Şi nu ştim cum va educa Primăria o populaţie învăţată – pentru că a fost lăsată – să facă ce vrea, în condiţiile în care instituţia însăşi este expresia lipsei de civilizaţie. Darea pe brazdă a câmpulungenilor, cărora li se cere să predea resturile menajere sortate, nu se va produce cu vorba bună. Nici Europa, de care târgul nostru este atât de departe, ca mentalitate şi comportament, nu s-a cizelat cu mângâierea, ci cu forţa. Cu amenzi, cu autoritate din partea autorităţilor, care, la noi, iau poziţia preşului în faţa votantului, care are impresia că primar bun este cel care cedează şantajului. Una dintre vorbele de duh ale lui Liviu Ţâroiu, care mărturisea – cităm cu maximă acurateţe – că preferă să stea capră în faţa constructorilor decât să le rezilieze contractele, este perfect valabilă şi în relaţia cu alegătorul. Care vrea garaj, ca să facă titularul un ciubuc, după programul la serviciu, reparând maşinile concetăţenilor. Cine nu stă la bloc nu cunoaşte calvarul probării motorului de motocicletă în garajul care fumegă ca la incendiu, mirosul înecăcios, amplificat de caniculă, fiind întrecut de zgomotul ca la bombardament.
Numai Poliţia Locală nu-l aude, dacă are dispozitivele fixate în locuri cu umbră, cu linişte, departe de tumultul cartierelor, care clocotesc de larmă ca la balamuc. Aşa cum sunt şcolile aflate în vacanţă, pe care agenţii lui Ţâroiu le păzesc cu o loialitate de câine. Aşadar, asta vrea omul: să trăiască aşa cum a trăit până acum, nicidecum să fie deranjat cu schimbări, care îl costă timp şi bani. De pildă, de ce să plătească în plus, ca să-i ridice operatorul canapeaua veche, dulapul, molozul, când ştie că, odată ajunse la ghena din cartier, nu rezistă nici o jumătate de zi, la frecvenţa cu care are loc inspecţia tomberoanelor de către rudărimea versată într-o selecţie care eclipsează profesioniştii în gunoi. Unii fac serviciul trierii resturilor orăşenilor ziua, alţii, noaptea – ca să nu se intersecteze pe traseu -, lăsând prăpăd la tomberoanele răscolite pe întuneric. Bineînţeles, cu acustica zdrăngănitului de pubele, în toiul nopţii, dătătoare de insomnii.
Aşa funcţionează gândirea în cartier: să trăiască şi altul cu hârburile mele, fie că le vinde, fie că le pune pe foc ori la el în casă. De aia găseşti pantofi şi haine frumos împachetate pe marginile betonate ale ghenei, cărucioare pentru copii şi jucării, pentru care se ivesc numaidecât beneficiari bucuroşi de pomana asigurată de lumea de la bloc. Sunt semeni, şi nu neapărat boschetari, ci lume scăpătată, care mănâncă, se îmbracă şi îşi mobilează casa cu ce găsesc la tomberon. Aşa stând lucrurile, binefăcătorii care alimentează platformele cu bunuri utile altora vor să fie scutiţi de corvoada împărţirii gunoiului pe căprării, când ştiu că la ghenă îl sortează cum nu se poate mai bine unii veniţi cu căruţa ori cu căruciorul după chilipiruri.
Primăria şi Consiliul vor să-l dezveţe pe orăşeanul refractar la orice fel de schimbare de obiceiurile care cântăresc greu în factura la gunoi. Săptămâna trecută, ne-au fluturat un pârdalnic de regulament, pe care, dacă nu-l respectăm, cică se lasă cu sancţiuni contravenţionale, avertisment care nu-i impresionează nici pe ţâncii de grădiniţă, darămite pe adulţi. Care, dacă vor, pot arunca gunoiul în containerele specifice fiecărui tip de deşeu. Dar majoritatea n-o vor face, căci n-a fost nimeni amendat pentru mizerie în Câmpulung şi nu va fi nici de acum înainte. Agenţii Primăriei nu sancţionează nici dacă vreun cutezător le-ar deşerta găleata pe parbriz, darămite să umble prin cartiere, ca să depisteze contravenienţi care pun de toate în pubelele destinate reciclabilelor. Ţâroiu susţine că le pregăteşte o nouă categorie de amenzi, care, în prezent, lipsesc, pe care comunitarii ar trebui să le aplice celor de la comune care se debarasează de gunoiul lor la oraş. Poveşti!
Frunzărind planul de măsuri, aflăm ţintele aproape imposibile ale Primăriei. În primul rând, să convingă 80% din populaţia Câmpulungului să ajute administraţia locală să-şi atingă obiectivele. Şi anume un grad de colectare a deşeurilor reciclabile din gospodăriile câmpulungenilor cu 50% mai crescut în 2020. Un 50%, în loc de 15%, cât s-a înregistrat anul trecut, vizează Primăria, în 2020, pentru compostul din gospodăriile individuale, prin depozitare la sursă. Aşijderea pentru ce rezultă din toaletarea spaţiilor verzi. În acest scop, în 2019, 1.000 de unităţi de compost ar trebui să ajungă la proprietarii de case din oraş. Măsurile şi ţintele autorităţilor nu se rezumă la cele prezentate, căci cele mai mari cantităţi le generează blocurile, nu casele, cu care s-a început, dar ne vom face timp şi altă dată pentru un subiect atât de important. Care ne determină să-i dăm dreptate alesului care a propus să se renunţe la aberanta cheltuiala de peste 4,3 milioane de lei, contribuţia bugetului local la blocul social, în favoarea rezolvării chestiunii gunoiului şi, în esenţă, a respectului pentru mediu. Căci nu mai merge ca până acum.