Recepţia programată pentru ziua de duminică, în sala de festivităţi a Primăriei, în cinstea Elenei Ion Arnăuţoiu, la împlinirea a 100 de ani, a fost precedată, vineri, de o reuniune a câtorva apropiaţi ai sărbătoritei, derulată într-o ambianţă caldă, prietenească, în casa de pe Matei Basarab. Familia unei doamne greu încercate, supravieţuitoare a tuturor celor dragi, cărora îşi doreşte să li se alăture, după decenii de suferinţă şi dor, i-a pregătit o aniversare chiar în ziua împlinirii centenarului, 12 aprilie 2019, la care a fost invitat şi primarul Câmpulungului. Privind-o şi ascultând-o pe doamna Elena, cu câtă acurateţe împărtăşeşte trecutul trăit, bogat în date şi fapte, n-ai cum să nu te simţi onorat şi mândru că eşti părtaş unui eveniment cu adevărat istoric. Vineri şi duminică, nu s-au consumat simple momente aniversare ale unei persoane care a reuşit atingerea unei vârste venerabile, ci sărbătorirea unui om pe care Cel de Sus l-a iubit într-atât încât l-a ţinut pe pământ, ca să spună povestea fraţilor Arnăuţoiu, cele mai pregnante figuri ale rezistenţei anticomuniste. Jalea nestinsă după părinţi şi fraţi, a căror amintire o poartă în inimă până în ziua întâlnirii în Cer, amplificată de pierderea soţului, apoi de tragedia morţii fiului iubit înaintea ei, îi înlăcrimează istorisirile bogate în amănunte, care nu s-au stins încă pe buzele Elenei Ion Arnăuţoiu. Chiar dacă generaţiile prezente s-au îndepărtat de semnificaţia martiriului grupului de luptători de la Nucşoara, misiunea singurei membre a familiei Arnăuţoiu rămase în viaţă a continuat şi în cea de-a o sută zi a existenţei sale: să le vorbească oamenilor despre hăituirea, întemniţarea şi torturile suferite de muscelenii care au avut tăria să se împotrivească regimului comunist.
Doamna Elena, la 100 de ani, a pregătit prăjituri de casă, alături de rudele sale
În sufrageria casei familiei profesorului Florea Ion, confiscată, odinioară, de comuniştii care i-au obligat pe ocupanţi să devină chiriaşi în propria locuinţă, doamna Elena şi-a primit musafirii veniţi cu urări de sănătate, gânduri de bine şi buchete de flori. Liviu Ţâroiu a plusat cu un tort şi o şampanie, declarându-se mândru că un primar al Câmpulungului, născut în Corbi-Nucşoara, o celebrează pe singura martoră în viaţă a luptei purtate de grupul de la Nucşoara, într-un moment extrem de rar pentru oraşul nostru: un concetăţean centenar. Pe 12 şi 14 aprilie 2019, nu a fost sărbătorit doar un om ajuns la 100 de ani – deşi şi acest fapt este o performanţă demnă de respectul comunităţii -, ci un om al istoriei locale şi naţionale, dovadă nenumăratele relatări, scrise şi înregistrate, care abundă în mass-media, având ca subiect prigoana fraţilor Arnăuţoiu şi a tuturor celor care i-au urmat.
Toţi invitaţii doamnei Elena s-au pus de acord că o persoană de 100 de ani, cu o asemenea memorie şi poftă de a povesti, este unică. În ciuda evenimentului tragic care i-a şubrezit considerabil sănătatea – decesul fiului, raţiunea ei de a trăi, în anii cumpliţi de puşcărie, pentru a se întoarce acasă la el -, doamna Elena are puterea de a glumi pe seama ei. În special, a menţinerii unei minţi sănătoase, când alţii, vorba unui musafir cu un sfert de veac mai tânăr, nu mai ştiu de ce au ieşit din casă. Doamna Elena Ion sau Elena Florea, cum o ştiu câmpulungenii, după prenumele soţului, un reputat profesor al Câmpulungului, de la care au învăţat atâtea şi atâtea generaţii, se amuza, metaforic, pe seama lucidităţii sale, cum că i-a cedat „parterul”, adică trupul, dar i-a rezistat „mansarda”, creierul „mustind” de ani, evenimente şi nume de persoane.
Invitaţii de vineri au găsit-o cu un tonus bun, după o zi de pregătiri, alături de nora şi câteva prietene, care s-au prezentat impecabil în faţa celor care le-au trecut pragul, cu prăjituri şi tort preparate în casă, lăudate de degustători. Mai cu seamă când au auzit că sărbătorita, la cei 100 de ani ai săi, a muncit cot la cot cu rudele sale la pregătirea desertului din belşug. De parcă efortul fizic n-ar fi fost suficient, i-a lăsat pe toţi fără grai când le-a detaliat reţeta prăjiturii cu portocală şi lămâie. Momentele de destindere au alternat cu cele de evocare a fraţilor şi părinţilor, al căror sacrificiu a devenit un scop în viaţă pentru Elena Ion Arnăuţoiu: să nu-i lase pe români să uite numele Arnăuţoiu şi sfârşitul groaznic al unor simboluri naţionale.
Când şi-a văzut casa plină, pe gazdă au podidit-o lacrimile. „Nu mi-e ruşine de viaţa pe care am dus-o. Am trăit cu cinste şi demnitate şi am trecut prin toate necazurile. Mi-am pierdut părinţii, mi-am pierdut fraţii, nu ştiu unde le este mormântul. Aştept să mă duc, să reîntregesc familia, acolo, sus.”, sunt mărturisirile emoţionante ale doamnei Elena, a cărei durere pricinuită de aruncarea osemintelor mamei sale este şi astăzi la fel de intensă ca în ziua în care, ajunsă la Miercurea Ciuc, ca să caute mormântul mamei, a aflat de gestul îngrozitor. „Când a venit la mine, în casă, i-am spus domnului Coposu, care a fost în aceeaşi închisoare cu tata, la Botoşani: „Ajutaţi-mă, dacă ştiţi unde a murit tata! Să-i aduc osemintele, dar nu ştiu unde sunt.” La Botoşani, când murea cineva, îl dezbrăcau de hainele vărgate, îl băgau într-o cutie şi-l aruncau într-o mlaştină.” Şi cu acest gând, care o tulbură şi revoltă, că-i va fi imposibil să-şi aducă părinţii şi fraţii acasă, ca să-i îngroape în pământul natal, a trăit supravieţuitoarea familiei Arnăuţoiu în cele aproape şase decenii care i-au despărţit.
„Românii noştri ne-au chinuit. Ei ne-au bătut şi ne-au chinuit. Tata le striga: „Împuşcaţi-mă, nu mă mai bateţi, că nu mai pot!” Un om la 80 de ani, cu lanţuri la picioare, să-l baţi! Pentru că i-a învăţat pe copiii lui să-şi iubească ţara şi regele. Mie îmi pare rău că românii noştri şi-au trădat ţara şi au făcut ce-au făcut. Eu i-am iertat pe toţi. E cineva acolo, sus, care ştie să-i judece pe fiecare. Mulţumesc dumneavoastră că aţi fost alături de mine, că aţi avut plăcerea să veniţi la mine. Mulţumesc familiei mele, nurorii mele, nepoţilor mei şi sunt mândră că, după moartea mea, las urmaşi oameni cu demnitate şi cu cinste în ţara românească. Au funcţii care îi onorează în toată ţara. Atât de mult am suferit, dar cu demnitate. N-am cerşit nimănui nimic. Deşi au fost zile în care eu, soţul şi băiatul meu nu aveam ce mânca. Am mâncat, foarte mult timp, marmeladă cu pâine ordinară. Dar nu datorăm nimănui nimic. Dumnezeu să aibă grijă de fiecare! N-am duşmănie pe nimeni. Nici pe cei care mi-au omorât părinţii şi fraţii, Dumnezeu are grijă de toţi. Cel mai puternic stâlp al vieţii mele a fost Dumnezeu.”, sunt amintiri sfâşietoare, împărtăşite printre lacrimi, cele mai multe vărsate pentru mama sa, Laurenţia, cu adevărat o eroină, mama a patru fii jertfiţi pentru un ideal naţional, condamnată la zece ani de temniţă şi moartă în închisoare. Şi-a jurat că, atât cât va trăi, le va respecta memoria, îi va pomeni şi le va păstra vie amintirea. Tocmai de aceea, Elena Ion Arnăuţoiu s-a zbătut să ridice un monument la intrarea în Câmpulung, întru cinstirea celor legaţi de rezistenţa anticomunistă, deziderat îndeplinit în primăvara anului 2016, urmat, trei ani mai târziu, de un edificiu similar la Nucşoara.
Cea mai mare durere a doamnei Elena este că n-a avut parte de fiul ei, într-o zi atât de specială. Lipsa lui Viorel a inspirat o urare adresată oaspeţilor: să se bucure de urmaşii lor, iar aceştia să-i facă mândri pe părinţi. „Să fiţi feriţi de necazuri, iar copiii dumneavoastră să fie demni în societate. Să nu vă fie niciodată ruşine cu ei, prin comportarea pe care o au. Aştept ce-o vrea Dumnezeu cu mine. Asta-i viaţa. Fiecare… la timpul său. Dar socotesc eu că n-ar trebui… când nu mai poţi să te descurci singur, să te ia Dumnezeu. Când eşti tânăr, poţi le învingi pe toate, dar când ajungi la vârsta mea… n-are rost.”, a încheiat doamna Elena, căreia musafirii i-au transmis ce-şi doresc ei: să se reîntâlnească la anul, în aceeaşi formulă. Cât a durat evenimentul de familie, câteva raze de soare au străpuns norii unei zile capricioase de aprilie şi au scăldat în lumină aniversarea unei doamne excepţionale.
În anul 2016, Elena Ion Arnăuţoiu a fost decorată de preşedintele Klaus Iohannis cu Ordinul Naţional „Serviciul Credincios în grad de Cavaler”, în anul 2017, de Patriarhia Română, cu distincţia „Crucea Patriarhală” şi, în anul 2018, de Episcopia Argeşului şi Muscelului, cu Medalia „Sfânta Muceniţă Filofteia”.
Omagierea vieţii trăite cu demnitate de Elena Ion Arnăuţoiu, printr-o festivitate organizată de familie, având ca invitaţi persoane apropiate şi oficialităţi precum liderii naţional şi judeţean al Asociaţiei Foştilor Deţinuţilor Politici din România, Octav Bjoza şi Sergiu Rizescu, a continuat duminică, în sala de festivităţi a Primăriei. Acţiunea având în centru un simbol al României a abundat în evocări ale experienţelor cumplite trăite de exponenţii luptei anticomuniste din Muscel, asupra cărora ne vom opri, acordându-le atenţia cuvenită, în viitoarele ediţii ale ziarului nostru. Magda BĂNCESCU