De curând, am constatat că zone din oraş în care altădată nu aveai loc să arunci un ac din cauza mizeriei arată ceva mai bine. Chiar şi mult mai bine. Drumeagul spre Biserica „Flămânda”, care porneşte din strada Colonel I.Alexandrescu, este aproape curat, la fel şi platoul de pe care ţi se arată înaintea ochilor o panoramă de vis a Câmpulungului. Altădată, cuprindeai oraşul cu privirea dintre mormanele de resturi ale câmpulungenilor care parcă se întreceau care să arunce mai mult! Acum, e binişor. Mai găseşti, ici, colo, ce nu s-a putut ridica în timpul acţiunilor de ecologizare care, cu siguranţă, s-au făcut. Repetat, la câtă întindere de gunoi pângărea o zonă atât de frumoasă. Din acest unghi, turla Bisericii „Flămânda” se ridica dintre resturile unor neobrăzaţi cu dureri în cot de natură, de edificiul religios şi de oraş.
Curăţenie s-a făcut, în mod cert, şi pe Măgura, unde te îngrozeai de proporţiile nesimţirii cetăţenilor care îngropau dealul în mizerii de tot felul. Nici aici nu mai e prăpăd, dar tot se găsesc unii cu „şoriciul” gros, care să-şi bată joc de munca şi efortul depus cu repetiţie de muncitorii de la Salubritatea ADP-ului, pentru a aduna după ei. Din loc în loc, se încropeşte câte o groapă de gunoi, fiindcă nu se poate altfel la noi. Nu ne place curatul, nu ne place binele. Suntem de nevindecat dacă un loc eliberat de resturi într-o cantitate care acoperea dealul tinde către aceeaşi infecţie care îţi tăia cheful de o plimbare în aer liber, într-o zonă aflată la doi paşi de cartier. Păcat!