Pentru 50 de familii amărâte din Câmpulung, se construieşte, între mini-cartierul de VIP-uri ANL-iste şi bazinul de înot, un bloc de lux. Imobilul considerat social va avea toate facilităţile interioare şi exterioare, inclusiv garaj subteran pentru automobilele nevoiaşilor dependenţi de sprijinul statului. Ţinând cont de fobia de efort fizic a majorităţii cetăţenilor din categoria cazurilor sociale, alergici la muncă şi mişcare, tragem nădejde că proiectul care va urma studiului de fezabilitate va adăuga construcţiei şi un lift. Ironia acestor rânduri este generată nu de intenţia municipalităţii de a grupa sub acelaşi acoperiş indivizi care, de regulă, produc deranj între oameni decenţi, ci de şocanta valoare de 4 milioane de euro, fie ea o estimare a unui proiectant plătit cu peste 400 milioane de lei vechi, ca să livreze costuri de infarct, pentru blocul destinat săracilor târgului. În timpul şedinţei de la începutul acestei săptămâni, Ţâroiu a pomenit şi o altă utilitate pe care ar avea-o viitoarea construcţie şi anume „locuinţe de serviciu”. Adică lângă „trântorii” de carieră – căci de la refuzul de a se angaja li se trage celor mai mulţi condiţia materială precară, prea puţini fiind bolnavi, bătrâni ori părinţi singuri -, să locuiască specialişti în diferite domenii: Sănătate, Învăţământ, Armată ş.a.m.d. Funcţiune care, mai mult ca sigur, anticipează opoziţia, va pica, întrucât medicii nu vor convieţui în acelaşi imobil cu scandalagii şi beţivani fără serviciu – dar cu autoturism – şi, în al doilea rând, o spune chiar angajatul Investiţiilor, „preferat” de Ţâroiu şi liberali: ministerul nu finanţează „lucrul amestecat”. Adică locuinţele vor fi ori sociale, ori de necesitate.
Un proiectant a fost plătit cu peste 400 de milioane pentru un studiu aberant: un bloc social costă 4 milioane de euro!
Presat de Ministerul Dezvoltării Regionale, care i-a dat lui Liviu Ţâroiu speranţa unei finanţări în acest an, primarul şi-a băgat blocul în Consiliul Local, convocat de îndată luni, 10 septembrie 2018, ca să voteze cifrele proiectului. Or tocmai cifrele năucitoare au constituit cel mai înflăcărat motiv de dispută – şi n-a fost singurul -, fără a zădărnici, însă, votul favorabil, de care Ţâroiu avea nevoie ca să continue discuţiile la Ministerul Dezvoltării. Programul de investiţii pe 2018 prevedea întocmirea unui studiu de fezabilitate pentru un bloc de locuinţe sociale. Documentaţie care s-a făcut, cu preţul a peste 40.000 de lei, de către un proiectant de la Iaşi, despre care primarul susţine că l-a găsit cu chiu, cu vai, fiind singurul care a dat curs invitaţiei Primăriei lansate în SEAP. Iar acest proiectant, rar şi scump, a livrat autorităţilor un SF cu costuri de îngheţ al respiraţiei. În euro, construcţia blocului era apreciată la 4 milioane, ceea ce însemna, după socoteala liberalilor, 80.000 de euro pentru un apartament! Noroc că locuinţele sociale nu se vând! Sau ghinion că locuinţele sociale nu se vând, în cazul în care Primăria este investitorul, ca să recupereze uluitoarea cheltuială!
Liviu Ţâroiu îi asigură pe câmpulungeni că, dacă ministerul nu-şi asumă suportarea investiţiei, nu se va cheltui niciun leu din bugetul local pentru case cu regim social. Vorba unui consilier PSD, căruia în gând i-au dat dreptate toţi: te doare sufletul să-i duci pe prăpădiţi şi în alt bloc, darămite într-unul de 4 milioane de euro! Iată ce are de spus primarul despre viitoarea realizare care îi saltă rating-ul electoral: „Am avut câteva discuţii vizavi de acest subiect la Ministerul Dezvoltării. Dacă prezentăm solicitarea noastră, împreună cu hotărârea Consiliului Local privind aprobarea studiului de fezabilitate, sperăm ca, în acest an, să ni se aprobe finanţarea. Urgenţa (n.r. şedinţei de îndată) este să demarăm celelalte proceduri şi să depunem documentele. Dacă aşteptam până la şedinţa ordinară, pierdeam o lună.” Şi nici n-a putut introduce proiectul de hotărâre pe ordinea de zi a întrunirii din 30 august 2018, întrucât studiul a necesitat corecţii, din cauza proiectantului, care, susţine Ţâroiu, a predat beneficiarului altceva decât i s-a cerut.
Şi chiar după aplicarea corecţiilor tot a rămas o lucrare de domeniul fantasticului în privinţa costurilor. „M-am uitat pe două studii de blocuri private făcute în Bucureşti, în zona Regiei, a deschis dialogul liderul opoziţiei, Bogdan David. Niciunul, cu valoarea terenului – aproximativ un milion de euro -, nu ajungea la această valoare de investiţii. Fără teren, în medie, un apartament cu o cameră, două camere şi trei camere ajunge la 80.000 de euro, la nivelul Câmpulungului. Este o sumă halucinantă. Noi, în Consiliu, am evaluat şi aprobat nişte apartamente în vecinătate, la zece-douăzeci de metri de acestea, cu o valoare între 15 şi 18.000 euro. Chiar mai mici. Este dublu faţă de centrul Bucureştiului, ca preţ al construcţiei.”
De data aceasta, Ţâroiu i-a dat dreptate lui David, admiţând că preţurile sunt exagerat de mari. Şi, totuşi, de ce a acceptat lucrarea proiectantului? Pentru că urmează să se facă proiectul tehnic – alţi bani, altă distracţie -, care îl va lămuri în privinţa costurilor. Exclus să comande alt studiu de fezabilitate, ca să aibă termeni de comparaţie! „Vom cere proiectare şi proiectantul ne va spune care este valoarea efectivă. Eu sunt convins că atât ministerul, cât şi ANL au preţuri clare, pe fiecare tip de bloc, de apartamente, de suprafeţe. Se duce undeva la 500-600 de euro metrul pătrat construit.”, a afirmat şeful Executivului. Numai că, în speţa de faţă, metrul pătrat valora 1.900-2.000 euro, a replicat David.
Aceeaşi discuţie, insistă Ţâroiu, a purtat-o şi el cu proiectantul, căruia i-ar fi spus: „Las-o Dumnezeului, că nu poate fi chiar preţul acesta!” Eu sunt convins că Ministerul Dezvoltării nu finanţează de dragul de a finanţa, că-i cer eu la Câmpulung să-mi plătească nu ştiu cât. Nu va plăti preţul pe care îl dă ăla în studiul de fezabilitate. Vom vedea ce va ieşi de acolo.”
N-avem noi norocul ăsta: „Ne vedem toţi pe la puşcărie, pentru construcţii supra…”
Teoretic, un studiu de fezabilitate nu se face de florile mărului, că aşa cere legea, sau din dorinţa de a-i face cu bani – şi ce bani! – pe nişte proiectanţi care nu se uită în ce localitate se construieşte. „Studiul de fezabilitate înseamnă dacă investiţia este fezabilă sau nu. Când dumneavoastră veniţi cu o gogoaşă de cinci ori umflată, este clar că nu este fezabilă, dacă preţul este mai mare decât în centrul Bucureştiului. Ar trebui s-o picăm.”, a sunat a avertizare intervenţia liberalului Lucian Ionescu, conştient, însă, că gestul necugetat îi costa împrăştierea unui slogan periculos în oraş, cum că liberalii vor să-i lase pe drumuri pe nefericiţii Câmpulungului. „Nu vin eu cu gogoaşa, domnul…”, s-a apărat Ţâroiu, de data aceasta, gogoşile fiind ale proiectantului, pe care primarul – aproape să jure – nu l-a cunoscut înainte de licitaţie. Nu l-a crezut opoziţia, întrucât tot de la Iaşi este şi autorul strategiei GAL, un document care luptă tot pentru ridicarea câmpulungenilor din sărăcie şi este curios cum s-au găsit numai moldoveni să ne înveţe cum să ne rezolvăm problemele materiale. „Eu v-am propus un studiu pe care l-a câştigat în SEAP o firmă. N-am cunoscut-o în viaţa mea, prima dată când am discutat cu ea a fost când am semnat contractul. Şi pentru mine a fost o surpriză această valoare foarte mare. Să recunoască, i-am zis: „Nu se poate atât!”, vrea primarul să fie crezut că n-a fost mână în mână cu acest specialist care a avut impresia că proiectează pentru Beverly Hills.
Ce se întâmplă mai departe nu ştie nici Liviu Ţâroiu. Doar că era urgent să se prezinte la Bucureşti, cu „desaga” cu documente până pe 15 septembrie. După care aşteaptă să-l lămurească cei de la minister cu cât contribuie fiecare. „Dacă avem cofinanţare sau nu, dacă proiectul de execuţie îl vom plăti noi sau îl vor plăti ei. Eu cred şi aşa mi s-ar părea normal să aibă proiecte tip de blocuri. Ne vor spune dacă dânşii fac proiectul tehnic sau îl facem noi. Dacă îl facem noi, va trebui să-l susţinem noi şi să-l finanţăm. (…) Va trebui să aruncăm alţi bani pentru proiectul tehnic (n.r. a repetat primarul după Ionescu). După care vedem dacă ne cer cofinanţare sau nu ne cer cofinanţare.”
Cofinanţare care, dacă s-ar calcula la valoarea de 4 milioane de euro, înseamnă 400.000 de euro, în situaţia în care Câmpulungului i se cere să contribuie cu 10% din preţul lucrării. Şi 5% să fie, 200.000 de euro sau aproape 10 miliarde de lei vechi, tot scandaloasă rămâne tărăşenia blocului, care ar putea fi construit numai din valoarea cofinanţării. „Ne vedem mâine toţi pe la puşcărie, pentru construcţii supra… ca să dăm pe nu ştiu unde.”, „a scuipat în sân” Ionescu, lăsând în coadă de peşte treaba cu datul şi luatul, de care se bucură Primăria, proiectanţii şi constructorii.
Înainte de vot, opoziţia a cerut şi Ţâroiu aproape că a acceptat ca studiul să fie înapoiat autorului, ca să refacă socotelile sfruntate. Dar până la ridicatul mâinii s-au luat cu altele, ca, de pildă, că fac icter vedetele din ANL-uri dacă văd săraci sub ferestrele lor, şi au uitat de acest important amendament.