Pierderea soţului şi boala nu au împiedicat-o pe Valentina Georgescu să fie un chiriaş corect, care şi-a achitat obligaţiile la Primărie cu vârf şi îndesat. Şi cu penalităţi, când a întârziat o lună din cauza cheltuielilor necesitate de o operaţie la ochi. Pensionara în vârstă de 77 de ani locuieşte într-o casă a Primăriei din strada Lascăr Catargiu, din anul 2000, când, împreună cu soţul, fost cadru militar, s-a retras la Câmpulung. Gheorghe Georgescu a lucrat la o unitate din Corbeanca, iar Valentina, de loc din Rucăr, a fost „conducătoare de tramvai”, vatman, în limbajul zilelor noastre, la Bucureşti. A părăsit localitatea natală de mică şi a ajuns în casa lui Alexandru Drăghici, fost ministru de Interne pe timpul lui Gheorghe Gheorghiu Dej.
Nemulţumirea care a luat locul şocului provocat de funcţionarii Primăriei, când i-au comunicat că datorează, suplimentar chiriei pentru locuinţă, aproape 200 de lei pentru teren, a determinat-o pe văduva cu pensie de mizerie să se adreseze redacţiei noastre. Nu înţelege de unde au scos slujbaşii statului suma, care a făcut-o să tremure de spaimă, ştiind că este purtătoare de penalităţi de întârziere. A fost picătura ce a umplut paharul dezamăgirilor cauzate de instituţia croită parcă să scoată de la bătrânii intimidaţi de somaţii şi datoriile celor care nu dau din obişnuinţă nici la chirie, nici la utilităţi.
La cererea chiriaşei, i s-a măsurat terenul, rezultând o suprafaţă de 184 mp, nu 260 mp, cât era în contract
Gheorghe Georgescu, titularul contractului încheiat cu Primăria, a decedat în anul 2003, pe fondul mai multor probleme de sănătate. Pe 15 septembrie 2004, văduva a semnat un nou act de închiriere cu proprietara imobilului, care îi punea la dispoziţie următoarele spaţii: suprafaţă locuibilă (o cameră) – 13,7 mp, dependinţe – 29,85 mp (bucătărie – 13,40 mp, WC – 1,96 mp, cămară – 3,29 mp, hol – 11,2 mp), curte şi grădină aferente – 260 mp, pentru care i s-a calculcat o chirie de 80,15 lei, după cum reiese din actul adiţional nr.1. Suma iniţială, potrivit contractului, era, în banii vechi, 193.200 lei vechi. Aşadar, nici 20 de lei. Printr-un act adiţional, Primăria i-a mărit chiria, de la 1 martie 2007, de patru ori. Asta deşi Valentina Georgescu avea, la acel moment, o pensie de 3.116.000 lei vechi. Au urmat alte patru acte adiţionale la contract, care i-au modificat fie condiţiile, fie termenul cu care se prelungea închirierea, fie suma, fie suprafaţa deţinută.
Cel de-al doilea a fost parafat ca urmare a cererii locatarei, care, în luna martie a anului 2009, a solicitat o recalculare a chiriei datorate pentru teren, casa având o curte generoasă. Însă nu atât de generoasă cât i-au trecut autorităţile locale în documentul care îi dădea dreptul să locuiască pe mai departe în imobilul de lângă TBC. Oamenii Primăriei au măsurat parcela aferentă locuinţei Valentinei Georgescu, rezultând o suprafaţă de 184 mp, nu 260 mp, cât i-au impus să achite funcţionarii care au redactat contractul. Astfel, în primăvara lui 2009, chiria i-a scăzut de la 80 de lei, la 73 de lei. Prin cel de-al treilea act adiţional a intervenit o prelungire a închirierii până la 15 septembrie 2014, iar cel de-al patrulea i-a adus locatarei, care şi a întreprins lucrări de îmbunătăţire, o mică reducere a chiriei, pe care urma să o plătească începând cu 1 septembrie 2010. De la 73 de lei, la 68 de lei, la o pensie de 734 lei. Într-un sfârşit, al cincelea act adiţional completează contractul, mai precis capitolul privitor la obligaţiile chiriaşului, cu prevederile legale privind Normele PSI, pe care acesta trebuie să le respecte.
Funcţionarii Primăriei au refuzat să-i ia în calcul investiţia
Casa foarte veche, după cum trădează aspectul, s-a degradat din cauză că locatarii, care s-au perindat de-a lungul deceniilor prin încăperile sale, n-au întreprins minimul de reparaţii, ca să poată sta în condiţii decente. Totul este deteriorat, de la tencuieli, tâmplărie, acoperiş, până la instalaţiile electrice, de apă şi canalizare. Valentina Georgescu n-a putut să trăiască la fel ca vecinii săi şi, după ce s-a săturat să scrie proprietarei imobilului să acţioneze în sensul consolidării şi renovării bunului a cărui stare jalnică dăunează şi aspectului zonei, a trecut la treabă. Trecătorii, dar, mai ales, vecinii, posesori de vile şi gospodării îngrijite, au parte de imaginea nedorită a unei proprietăţi dezolante a Primăriei, care, în 26 de ani, n-a fost în stare să îmbunătăţească măcar aspectul fostelor case naţionalizate din centru. Ce să mai vorbim despre această construcţie dosită pe Lascăr Catargiu, deşi se află în apropierea Bisericii „Sfântul Mina”, a Spitalului TBC şi a Pensiunii „Un băiat şi o fată”, deci, într-o zonă cu tranzit.
Locatara a tocmit meseriaşi pentru efectuarea investiţiei menite să împrospăteze aspectul părţii sale din imobil şi i s-a părut firesc ca proprietara, rămasă insensibilă la cererile sale de sprijin, să-i scadă din chirie costul lucrării. De bună credinţă, septuagenara a acceptat ca plata manoperei să rămână în sarcina sa, dar a sperat ca măcar contravaloarea materialelor să-i reducă suma datorată lunar Primăriei. Prin urmare, s-a prezentat cu cererea şi cu bonurile de casă, care atestau cheltuielile efectuate în scopul achiziţionării materialelor de construcţie, însă n-a rezolvat nimic. Fostul primar Călin Andrei ar fi fost dispus, din câte ne-a povestit aceasta, să dea curs favorabil solicitării sale, dar s-ar fi opus şefa serviciului în subordinea căruia se află locuinţele statului, pe motiv că numele ei nu apare pe bonurile eliberate de vânzător.
S-a trezit cu o datorie la teren, care i-a produs un şoc teribil
A fost nevoită să se împace cu refuzul autorităţilor locale de a-i lua în considerare investiţia. Însă n-a putut să nu reacţioneze în momentul în care s-a trezit că obligaţiile datorate pentru teren au crescut de la o sumă, care, ne spunea ea, nu o afecta, la peste o sută de lei.
„Toate cheltuielile, toate reparaţiile şi toate taxele şi impozitele sunt pe spinarea mea. Aici (n.r. în partea de mijloc) a locuit Eleonora Dicu. Ea a decedat şi a rămas băiatul. În partea cealaltă (n.r. către stradă) stă Cornelia Butuşină.”, ne-a prezentat, pe scurt, cine sunt locatarii clădirii din Lascăr Catargiu, nr.33. Pe Valentina Georgescu a făcut-o să riposteze public un aşa-zis impozit pe teren, care este prea mare pentru veniturile sale de 873 lei lunar. Şi nu este singura cheltuială pe care o generează bucata de pământ, întrucât proprietara o obligă să-l păstreze întreţinut. Alţi bani, pe care îi scoate din buzunar pentru omul care îi coseşte vegetaţia. „Mi-au impus şi chirie, şi impozit, şi să-l îngrijesc. Să repar casa, să repar instalaţia de apă. Am făcut C.A.R., ca să mă operez, şi am rămas cu C.A.R.-ul neplătit.”, ne-a povestit cu amărăciune septuagenara.
Plângând, Valentina Georgescu ne-a spus că banii de-abia îi ajung ca să trăiască. S-a mai şi împrumutat pentru o intervenţie chirurgicală la ochi, rămânând cu sechele de vedere după operaţie. După ce că n-are cu ce să-şi procure medicamentele, s-a trezit că este jupuită, pur şi simplu, de Primărie, a cărei meteahnă de a scoate de la cei care achită conştiincios şi pentru cei care nu plătesc cu anii nu este o întâmplare. De pildă, pe vecinul de imobil al femeii, restanţier, nu-l mai somează nimeni, nici cu chiria, nici cu impozitele, întrucât avertismentele n-au efect. În schimb, biata chiriaşă s-a speriat atât de tare când a văzut valoarea de achitat pentru teren, încât să leşine şi nu alta. „Zece ani, am plătit pentru o suprafaţă mult mai mare decât era în realitate. Vreau să ştiu, în calitate de chiriaş, pentru ce mă pun să plătesc impozit pe terenul care este luat în calcul la chirie. Am cerut să mi se prezinte în baza cărei legi mi-au pus piatra de moară în cârcă. „Nu putem să-ţi dăm aşa ceva.”, mi-au spus. „Nu-mi daţi, pentru că nu este în regulă.” În martie, m-au anunţat că am de achitat 168 de lei, dar, în prezent, suma a ajuns la 180 de lei, căci mi-au calculat penalităţi. Mi-au zis că, dacă nu plătesc, voi da milioane la sfârşit de an. De unde să plătesc? Un cositor îmi ia 50 de lei. Şi iarba trebuie tăiată cel puţin de două ori pe an. În primăvară, a tăiat-o fata mea, dar creşte mereu.”, ni s-a plâns aceasta.
N-a avut succes nici în demersul de a-şi cumpăra spaţiul închiriat, aşa cum au procedat alţi locatari ai Primăriei, pentru că dreptul de a deveni proprietari îl au numai titularii de contract, care ocupau locuinţele la data intrării în vigoare a legii, februarie 1996. Primăria i-a răspuns Valentinei Georgescu la o solicitare de scutire de chirie pentru teren că astfel de facilităţi se acordă numai persoanelor cu handicap accentuat sau grav. Vârstnica nu posedă deocamdată un certificat care să ateste deficienţele de vedere, dar obţinerea lui, într-un viitor, speră ea, cât mai apropiat, nu şterge sumele imputate şi nici comportamentul deplasat al unor funcţionari, care i-au vorbit urât şi au împiedicat-o să beneficieze de o compensare între valoarea chiriei şi cea a investiţiilor efectuate în dărăpănătura Primăriei.