Cu zece ani în urmă, fostul primar a primit un semn că era cazul să abandoneze ideea cu „Kretzulescu” şi să se apuce de muncă serioasă. Chit că lumea l-a contestat, probabil, din cauză că făcea o sărbătoare a Câmpulungului limitată la două zile, Bălan gândise un proiect care viza reţeaua de utilităţi a municipiului – apa, canalizarea, epurarea, urgenţa municipiului şi atunci, şi acum – şi a început cu Staţia de Tratare. Panglica proiectului său a tăiat-o Andrei, care, bântuit de bazaconiile cu „promovarea turistică”, în timp ce o grămadă de orăşeni erau cu privata în grădină, n-a putut, n-a vrut, nu l-a dus capul să înceapă gospodăreşte de la un capăt. Înainte de asfaltări – executate numai şi numai din bugetul local, mai mult decât generos, de ordinul zecilor de miliarde anual, în loc să fie cheltuiţi bani europeni – trebuiau schimbate reţelele de apă şi canalizare, vechi de când se circula cu şareta prin Câmpulung. Asta făcea un gospodar care intra în Primărie cu un plan de bătaie clar, nu ca o găină ameţită, care lasă în urmă o ogradă scurmată fără folos peste tot. Şi va fi şi mai scurmată, deoarece praful se va alege de sutele de miliarde înghiţite de drumuri, care, în momentul în care câmpulungenii vor decide să aleagă un primar ca lumea, vor fi sparte, pentru a se pune la punct ceea ce Andrei n-a fost în stare să facă în 11 ani. Cu toate „păcatele” lui, care i-au făcut pe câmpulungeni să nu-l mai voteze a doua oară, dacă ar fi fost Bălan primar cât a fost Andrei, nu ne durea capul că “vai, ce ne facem dacă plesneşte aducţiunea?!” Era făcută şi mama ei, şi sursa de alimentare de rezervă, probabil, şi canalizarea la fel de paradită ca magistrala de apă, şi epurarea, pe care Andrei a început s-o modernizeze. Şi a modernizat-o de-ţi crapă nările, stomacul şi ficatul, din cauza „materialului grosier” înşirat la uscat pe câmp! Dar până la fereastra voievozilor de capitală a Ţării Româneşti nu ajunge mirosul de rahat despre care tot scriu nişte „iresponsabili”, care au ca ţintă distrugerea Câmpulungului.
În decembrie 2005, Călin Andrei a pus să fim chemaţi la Primărie, pentru ultima conferinţă de presă din an. La un an şi jumătate de când începuse cariera de primar, pe care, în lipsa verdictului deposedant de funcţie, o încheia cu picioarele înainte, încă se deranja să transmită informaţii câmpulungenilor. Avea veşti proaste. Proaste pentru el, bune pentru orăşenii care n-ar fi asistat, câţiva ani mai târziu, la căsăpirea ocupantelor poziţiilor 2 şi 3, după Kaufland, în clasamentul locurilor de promenadă din târg. Schimbat la culoare, cu vocea scăzută, se vedea că face eforturi să ţină sub control vulcanul de furie interioară. Era a treia zi a Crăciunului anului 2005, sosit nu cu clinchet de clopoţei, ci cu un dangăt de clopot de îngropăciune. Cine dăduse în primire? Proiectul „Parcul Kretzulescu” a pierdut finanţarea Phare 2004-2006. A fost prima încercare a primarului de a obţine fonduri externe, cu doi ani înainte ca Românica să se înghesuie sub cerul înstelat al Uniunii Europene. Deci, tot ce se lucrase la Primărie de când câştigase primele alegeri, cele din 2004, fusese în zadar.
Primarul a sunat adunarea pentru presă, ca să ne informeze cum a fost „lucrat” de „baronii locali”, vizat fiind preşedintele Consiliului Judeţean Dâmboviţa. „Copilul” său, „Kretzulescu” (înfiat de la Bălan), s-a luptat la evaluarea făcută de Agenţia de Dezvoltare Regională 3 Sud-Muntenia cu proiectele Primăriei Azuga şi Consiliului Judeţean Prahova, pentru reabilitarea infrastructurii de turism în staţiunea balneo-climaterică Slănic Prahova. Al nostru, zicea Andrei, în urmă cu un deceniu, era înaintea celorlalte două. Aşadar, cel de la Câmpulung era primul pe agenţie. La evaluarea, la nivel naţional, de la Ministerul Integrării Europene, „Kretzulescu” a căzut pe locul 17, fiind întrecut de proiecte care ne-ar fi trebuit şi nouă: canalizare, drumuri şi altele din această categorie „neatractivă” pentru artistul din fruntea Primăriei noastre. La spovedania în faţa presei, Călin Andrei se plângea că nu întâmplător, din cele 6 proiecte aprobate pe regiune, 3 şi le-a însuşit Dâmboviţa – preşedintele Consiliului Judeţean Dâmboviţa a exercitat mandatul de preşedinte al Consiliului de Dezvoltare Regională – şi, din suma de 22,2 milioane de euro, a primit aproape 15. Lui nu-i trebuiau, la acel moment, decât 3 milioane de euro pentru Complexul „Kretzulescu”. „E o dovadă de iresponsabilitate maniera în care s-au apreciat aceste proiecte!”, „tuna” Andrei de duduiau televizoarele, mai să le stea în gât câmpulungenilor ultima sarma de la Crăciun. Călin i s-a plâns ministresei Anca Boagiu că toate clasamentele s-au „răsturnat”. Iar doamna ministru, „impresionată”, i-a recomandat să caute alte fonduri. Le-a căutat şi le-a găsit cinci-şase ani mai târziu. Asta pentru că n-a făcut nimic altceva decât să caute bani pentru „Kretzulescu”. Pe care acum îi dăm înapoi. După Crăciun.