Liviu Ţâroiu a dat-o de gard cu comentariile, la ultima conferinţă de presă din cele patru ţinute de când a preluat atribuţiile, scaunul şi eşarfa lui Călin Andrei. Mai puţin funcţia, pe care sunt tot atâtea şanse s-o obţină în 2016 câte sunt ca să vină la Câmpulung puhoi de sirieni mânaţi de acasă de visul unui trai occidental. Poate, în 2020, când nu va avea „decât” 67 de ani şi, tragem nădejde, suficientă minte să-şi ţină gura, măcar din diplomaţie, dacă nu din ascuţimea judecăţii ori din şiretenie politică, aşa cum fac tovarăşii de „mocirlă”. Analistul Ţâroiu a identificat cauza care i-a împiedicat pe câmpulungeni să vină la mitingul organizat duminica trecută, într-o zi însorită, călduţă şi nelucrătoare. Lista de revendicări a organizatorului Aurelian Banu, în afară de imigranţi, le-a dat muscelenilor şi alte motive ca să protesteze. Petiţia începea cu gunoiul nociv de pe platforma ARO, continua cu reţeaua de utilităţi deplorabilă a Câmpulungului şi alte belele, care, în opinia viceprimarului, nu erau motive suficient de solide ca să-i determine pe locuitori să-şi strige nemulţumirea în stradă.
Reamintim cum a argumentat iniţiatorul acţiunii eşuate necesitatea mitingului având ca scop principal respingerea transformării Câmpulungului într-o gazdă pentru arabi. „Nu au fost evacuate deşeurile de la ARO, nu avem locuri de muncă, nu avem o reţea sigură pentru alimentarea cu apă, nu avem o staţie de epurare corespunzătoare, nu avem parcuri, nu avem primar, nu avem un spital dotat corespunzător, nici medici suficienţi, nu am alfabetizat şi integrat rudarii şi ursarii, nu avem Casă de Cultură. În aceste condiţii, nu putem să-i primim pe refugiaţi”, a fost „platforma” cu care s-a prezentat Aurelian Banu, în mediul virtual şi în stradă, unde a avut parte de dezamăgirea vieţii.
În opinia comentatorului de radio-şanţ Ţâroiu, pe care nu-l mişcă îngălarea Câmpulungului, făcând dovada că se poate mai rău ca pe vremea lui Andrei, protestatarul şef „a făcut o mare greşeală, că a băgat la puncte (n.r. şi alte puncte), că la celelalte puncte nu vin alţii.” Înţelegem din această exprimare şchioapă, becaliană, că Aurelian Banu a retezat din start succesul manifestării prin faptul că a amestecat imigranţii cu deşeurile şi restul nenorocirilor ieşite din Cutia Pandorei şi împrăştiate peste Câmpulung înaintea poluării. Noi ştim că pentru Ţâroiu subiectul poluării este un flecuşteţ, tocmai de aceea a refuzat să continue demersul achiziţionării unei staţii de măsurare a calităţii aerului, care a fost inclusă, cu o alocare financiară, în bugetul pe 2015.
Iar câmpulungeanul a ocolit Piaţa Primăriei nu din cauză că s-au invocat în discursul moderatorului evenimentului cianurile de la ARO, care nu-l interesează, ci pentru că nu-l interesează absolut nimic din ce nu este de băgat în burtă şi de chiuit la parangheliile cu care l-a îndobitocit Andrei. Iar la aşa comunitate nepăsătoare, aşa lider care, cu bugetul dolofan al Câmpulungului pe mână, fructifică din plin nepăsarea comunităţii faţă de ceea ce face el la Primărie. Acesta este motivul principal, cumulat cu slaba mobilizare la „luptă” a celui căruia i-a aparţinut ideea. Dacă ne permite un sfat, fără supărare, dată fiind experienţa de organizatori, în anumite momente, de acţiuni cu public: dacă nu le baţi personal în poartă şi nu discuţi cu fiecare în parte, ca să obţii măcar un răspuns pozitiv de principiu, nu-ţi vine nimeni, că ai făcut apel pe Facebook! Ne întoarcem la aiurelile lui Ţâroiu, care şi-a permis să tragă apa şi peste persoana „părintelui” protestului. „Cunosc foarte bine câmpulungenii. Şi-l ştiu şi pe om, care a organizat demonstraţia, ştiam ce valoare poate să aibă.”, a „râgâit” acesta o înţepătură la adresa lui Aurelian Banu.