Electoratul PSD-ului, partidul cu cei mai mulţi parteneri, nu are certitudinea, cel puţin, nu la nivelul declaraţiilor publice, că aliaţii vor sprijini o candidatură comună la alegerile din 2016. Şi ALDE, rezultatul alianţei PLR-PC, şi noul UNPR, consecinţa fuziunii prin absorbţie a progresiştilor cu adepţii lui Dan Diaconescu, s-au ferit să-şi prezinte public intenţiile în privinţa candidaţilor susţinuţi anul viitor. La Câmpulung, confruntarea electorală va fi una echitabilă, după prăbuşirea „Gulliverului” Călin Andrei, care-i făcea pe ceilalţi să pară nişte liliputani în lupta cu câştigător cunoscut din start. Cine va candida porneşte cu aceleaşi şanse ca ale contracandidaţilor, politicienii noştri fiind făcuţi parcă după aceeaşi matriţă. Sparge monotonia unul ca Lucaciuc, deşi apropierea de Ţâroiu îi va dăuna imaginii de justiţiar croit să facă curăţenie în administraţia publică. Este interesant de văzut cum vor arăta uniunile la nivel local, care, fireşte, vor respecta trendul naţional. Ce stabilesc cei mari aia vor face cei mici în teritoriu: candidatură comună, adică omul PSD-ului, împins spre succes de cinci partide, sau candidaturi separate ale ALDE şi UNPR.
În cadrul ALDE începe să se contureze tot mai pregnant varianta listei comune cu social-democraţii. Asta în ciuda faptului că vicepreşedintele ALDE, Andrei Gerea, a spus-o clar: Sergiu Cicu este candidatul partidului la Câmpulung. Adică ALDE ar avea la locale o listă separată de candidaţi la funcţiile de primar şi consilieri locali. La UNPR, ceaţa se va ridica în luna noiembrie, ne-a asigurat liderul organizaţiei judeţene, după alegerile de la nivel naţional în Partidul Social Democrat. După acel moment, UNPR va hotărî: cu PSD sau independent. Prezent la Câmpulung, senatorul Iulian Cristache, şeful interimar al progresiştilor argeşeni, a repetat ceea ce a mai declarat şi la conferinţele de presă de la judeţ. În partidul său sunt două curente: unul, care vrea o candidatură separată de PSD, şi celălalt, care vrea să meargă în alegeri alături de PSD. Iar aceştia din urmă sunt într-un număr insignifiant, dacă ne luăm după declaraţiile secretarului general al UNPR Argeş, Nichifor Bălan. La nivelul organizaţiilor locale din Argeş, maxim 1% din oamenii UNPR-ului susţin o candidatură alături de PSD, cu care partidul are un protocol de alianţă încheiat până în 2020.
Cu toate intenţiile declarate de a-şi măsura forţele cu social-democraţii, cei mai puternici oameni politici ai judeţului, compania acestora le prieşte liderilor Uniunii Naţionale pentru Progresul României şi, mai mult decât atât, îi ajută să progreseze la capitolul imagine în ochii electoratului. Avantaj de care se bucură din plin Cristache şi Bălan, care însoţesc conştiincios alaiul pesedist prin satele judeţului aflate în sărbătoare.
Şi chiar dacă se va ajunge în final să se realizeze dorinţa celorlalţi 99% dintre membri, cei care nu vor cu PSD, asta nu va însemna ruptura de partidul al cărui satelit este acest UNPR, care are porţile deschise numai pentru „cine nu are dosar penal, contract cu statul, pete şi alte apariţii pe la ziare, televiziuni, pe la fel de fel de can-can-uri şi alte subiecte”, ca să-l cităm pe senatorul Cristache. Cine a îndeplinit până acum condiţiile de eligibilitate? Aproape toţi membrii PRM, PPDD şi sunt aşteptaţi până la iarnă şi alţii. Asta la judeţ.
Totuşi, în varianta cea mai plauzibilă, a sprijinirii candidatului PSD, oare, cum îşi va satisface acesta aliaţii, când, la Câmpulung, social-democraţii n-au prea reuşit să salte mai mult de trei-patru consilieri locali? Or lor le trebuie cel puţin patru numai pentru forţa suplimentară: de la ALDE, Sergiu Cicu (PLR) şi Manuel Zenovie (PC), de la UNPR, Ion Lucaciuc (UNPR) şi Ionică Udrea (PPDD). Ei patru trebuie să fie obligatoriu pe locuri eligibile la Consiliul Local dacă omul PSD-ului, Liviu Ţâroiu, Gheorghe Marin sau altă variantă de candidat care mai apare până în 2016 vrea să aibă sprijinul partenerilor politici. Şi-apoi sunt membrii PSD-ului cu pretenţiile lor de încă un mandat. Monica Cotenescu, pe care n-o vedem scoasă din sala de Consiliu nici cu forţele de ordine. Poate dacă iese pasenţa cu Consiliul Judeţean. Şi-apoi, dacă nu e ea, sunt alţii în partid dornici de putere. Deci, şase-şapte consilieri ar fi numărul minim cu care PSD-ul îi potoleşte şi pe ai săi, şi pe ai altora. Ce şanse are PSD, un partid insesizabil între alegeri, care refuză să înveţe din greşelile trecutului, să ocupe atâtea fotolii în vara lui 2016? Tot atâtea câte are Ţâroiu să termine proiectul lui Călin în decembrie 2015.
Articolul precedent
Articolul următor