Propovăduind Evanghelia Iertării

 

Biserica a rânduit ca în această perioadă, credincioşii să postească trei săptămâni în vederea prăznuirii cu mare bucurie a Sărbătorii Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, din 29 iunie. Acest post al Sfinţilor Apostoli era numit în vechime Postul Cincizecimii, datorită darurilor Sfântului Duh, care s-au pogorât peste Sfinţii Apostoli. Era şi o pregătire sufletească temeinică, în vederea propovăduirii Cuvântului lui Dumnezeu, de către Apostoli în toată lumea. Aşadar, ne aflăm într-o perioadă de pregătire duhovnicească şi ar fi bine ca fiecare dintre noi să căutăm, pe măsura dragostei faţă de Dumnezeu, să scoatem răutăţile din inimă, să avem mâinile întinse spre a face milostenie cu cei care cer milă, să plecăm genunchii mai des la rugăciune şi, în sfârşit să ne înfrânăm şi de la bucatele care ne aţâţă trupul spre păcat. Postul presupune înfrânare şi instituirea lui îşi are originile chiar la începutul omenirii, atunci când Dumnezeu l-a plăsmuit pe om şi i-a dat porunca să postească, aşa cum frumos mărturiseşte Sfântul Ioan Gură de Aur în cuvântul său despre post: „Dacă Adam împlinea această poruncă, avea să se mântuiască. Din toţi pomii din rai poţi să mănânci, iar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit! (Facerea 2, 16-17). Aceasta nu era alta decât porunca de a posti. Dacă şi în Paradis era nevoie de post, cu atât mai mult este nevoie în afara sa. Dacă înainte ca omul să fie rănit sufleteşte, postul era pentru el medicament, cu atât mai mult este medicament acum, când sufletul său este rănit de păcat. Dacă înainte să înceapă războiul poftelor era absolută nevoie de post, cu atât mai multă nevoie este acum, când suntem în război cu diavolul. Dacă Adam se supunea acestei porunci, nu ar mai fi auzit cuvintele: pământ eşti şi în pământ te vei întoarce (Facerea 3, 19). Pentru că Adam nu s-a supus, au urmat moartea, grijile, suferinţele şi o viaţă mai grea decât orice moarte”. Aşadar, să nu ne temem să postim, căci postul ne scoate din multe rele. Dar şi când postim, nu ajunge să ne abţinem de la diferite mâncăruri, ci trebuie să postim şi sufleteşte. Există primejdia ca ţinând posturile rânduite de Biserică, să nu avem nici un folos. Din ce cauză? Pentru că ne ţinem departe de mâncăruri, dar nu ne ţinem departe de păcat; nu mâncăm carne, dar mâncăm sufletele celor săraci; nu ne îmbătăm cu vin, dar ne îmbătăm cu pofte trupeşti; petrecem ziua în post, dar ne uităm la lucruri ruşinoase. În felul acesta, pierdem folosul postului. De aceea, postul de mâncare trebuie însoţit de îndepărtarea de orice păcat, de rugăciune şi de luptă duhovnicească. Numai astfel vom aduce jertfă bine-plăcută Domnului şi vom avea mult folos. Să nu ne temem că avem a ne îmbolnăvi trupul dacă postim! Părintele Sofian Boghiu, marele duhovnic şi iconar, într-un cuvânt despre post, spunea: „Postul făcut cu rânduială şi binecuvântare şi adaptat pentru fiecare trup în parte veseleşte sufletul şi vindecă trupul. Postul armonizează şi înviorează tot lăuntrul nostru. Postul creştin, supravegheat şi ţinut cu înţelepciune, este recomandat de Sfinţii Părinţi, Postul trebuie să fie luminat, consimţit de bună voie, nu cu ciudă, ci să fie ca o bucurie. Nu un post ţinut de frică, pentru că atunci stomacul resimte postul ca o mare suferinţă, iar mintea culege numai mătrăgună şi numai răutăţi. Dumnezeu nu vrea un astfel de post. Este un post netrebnic, cu adevărat, atunci când posteşte această aparatură fizică, iar sufletul se revoltă. Nu aşa! Dumnezeu vrea ca totul să fie global, armonios; să postească şi trupul, dar să postească şi sufletul, şi atunci e postul cu adevărat binefăcător. Să se bucure şi cele dinlăuntru şi să nu se revolte gura şi limba că le-am pus la post”( Părintele Sofian, „Felurite Cuvinte”, pag. 459-460). Cât de grăitor sunt cuvintele părintelui, căci, într-adevăr, de multe ori încercând de a zidi casa sufletului nostru mai rău o dărâmăm. Cert este că ceea ce facem pentru Domnul, trebuie să facem cu dragoste şi nu altfel. Să ne ajute Domnul Iisus Hristos şi Mântuitorul sufletelor noastre, să punem început bun al vieţii noastre duhovniceşti. Să rugăm pe Maica Domnului şi toţi Sfinţii să ne ajute în urcuşul nostru duhovnicesc şi să avem parte cu toţii de Împărăţia lui Dumnezeu. Închei cuvântul de astăzi, dar nu înainte de a vă reaminti că la 24 iunie, în fiecare an, Mănăstirea „Negru Vodă” îşi serbează Hramul Bisericii Bolniţe, prilej şi bucurie de a vă invita să ne rugăm împreună şi de a cinsti aşa cum se cuvine pe Sfântul Prooroc Înaintemergătorul şi Botezătorul Ioan. În ajunul Praznicului, adică astăzi, 23 iunie, la ora 17.00 se va face slujba de priveghere, iar mâine, pe 24 iunie, la ora 9.00 se va oficia Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie. Vă doresc să fiţi sănătoşi şi voioşi!