Dezinteres, prostie, neputinţă, oare, care dintre aceste atribute deloc flatante descrie cel mai bine comportamentul liderilor Edilului, care au şocat prin maniera de acţiune la prima avarie şi prin inconştienţa de a nu repara ori înlocui o vană, ca să aibă posibilitatea de alimentare pe firul bun al reţelei, în caz că se produce altă defecţiune. Reamintim că, în momentul în care a explodat conducta de aducţiune a apei, o vană “fluture”, cu diametrul de 800, de by-pass, care nu închidea, a împiedicat furnizarea apei pe firul neafectat de avarie. Dacă respectivul dispozitiv ar fi fost înlocuit în intervalul dintre cele două avarii, ca să poată fi livrată apa pe conducta bună, noi, abonaţii Edilului, nici n-am fi aflat despre al doilea incident. Dar, pesemne, oamenii operatorului de apă au ţinut-o în rugăciuni la Cel de Sus să fie feriţi de ghinioane, în loc să pună osul la treabă. Cei care conduc Câmpulungul şi Edilul, în special, au făcut, de două ori într-o săptămână, dovada incompetenţei în funcţiile ocupate cu deceniile, pe care nu se îndură să le elibereze în favoarea unor oameni mai pregătiţi sau măcar cu mai mult chef de a face o treabă ca lumea. Nişte oameni de onoare şi-ar fi dat demisia pentru incidentul cu repetiţie la interval de câteva zile, care a lăsat fără apă 48.000 de locuitori din Câmpulung, Schitu Goleşti, Valea Mare Pravăţ, Bughea de Sus, Bughea de Jos şi Lereşti. Bâjbâiala Edilului, dublată de lipsa de fermitate a unor aleşi, care ar fi trebuit să “decapiteze” conducerea societăţii în secunda doi, a rămas, din păcate, nesancţionată. Comisia trimisă de prefect în teritoriu a găsit că, pe lângă vechimea de aproximativ 30 de ani a reţelelor de aducţiune, nu s-au făcut reviziile necesare şi reparaţiile aferente de aproape 15 ani!
Dacă vana care închidea circulaţia apei pe conducta defectă funcţiona, lumea primea apă fără probleme pe firul bun
Dacă liderii societăţii Edilul ar fi dat dovadă de responsabilitate, muscelenii nici n-ar fi trebuit să simtă ori să ştie că cea de-a doua avarie a reţelei de apă a avut loc. Iată de ce facem această afirmaţie. Nu credem că există plătitor de facturi la apă-canal-gunoi la urechile căruia să nu fi ajuns „pocinogul” din prima zi a celui dintâi incident, care a lăsat Câmpulungul pe uscat timp de două zile şi două nopţi. Pentru reparaţia conductei de aducţiune a apei în Staţia de Tratare, care s-a spart în noaptea de 4 spre 5 martie 2015, a fost nevoie de golirea „lacului” format ca urmare a fragmentării magistralei. şi nu o dată, ci de două ori! Lucrătorii Edilului au fost urniţi la lucru cu o întârziere de opt ore şi jumătate, sub motivul halucinant al obţinerii acordului proprietarului de a pătrunde cu echipa şi utilajele de lucru pe terenul lui, pentru rezolvarea unui caz de forţă majoră. Este greu de crezut că s-ar fi găsit vreun abonat care să condamne Edilul şi municipalitatea că banii lui se duc pe despăgubiri acordate proprietarului, pentru a pune la punct o situaţie care afecta siguranţa populaţiei.
În sfârşit, după ce au scos apa din crater, seara, au reuşit performanţa celei de-a doua inundaţii. Au ajuns, practic, în punctul din care au pornit: o groapă plină ochi, oamenii din zona joasă, inundaţi din nou, şi alt scandal, pe bună dreptate, cu aceştia. Aşadar, prima zi a primei avarii a fost irosită cu pomparea apei din locul unde a buşit conducta, “orbecăiala” specialiştilor de la Edilul prelungind cu o zi agonia muscelenilor. Ce au încercat angajaţii societăţii să facă şi n-au reuşit? Aducţiunea “Captare Voineşti – Cămin conductă forţată”, până la Staţia de Tratare a Apei din Calea Pietroasă, este formată din două fire paralele, realizate din tuburi PREMO şi OL (Dn – 800 mm), cu o lungime de 4,2 kilometri pe fiecare fir. Existând două fire, apa putea să circule foarte bine pe cel intact. Asta dacă ar fi funcţionat vana care închidea pătrunderea apei pe firul întrerupt. La fel ca în 2004, când s-a produs un incident asemănător, au încercat să sectorizeze firul pe care s-a produs avaria şi să scoată din funcţiune acea bucată. S-au executat manevrele de închidere, apa a ajuns în Calea Pietroasă pe conducta neafectată, moment în care a cedat ultimul reductor de pe platou. Prin această vană de by-pass, cum se numeşte în termeni tehnici, care a cedat, apa s-a întors pe firul spart, producând un dezastru. Deci, toată apa a venit peste echipa de la Edilul, înapoi, în groapă! „Meşterii Manole” s-au văzut nevoiţi să ia treaba de la capăt. Adică să golească reţeaua, pentru a doua oară, foarte încet, asta după ce o umpluseră tot foarte încet, pentru că firul putea pocni în orice moment. Cauza: vechimea de trei decenii a magistralei de aducţiune a apei, care i-a obligat pe muncitori să se mişte de parcă umblau cu ouă.
Toată noaptea, asta au făcut: au golit „hăul” de apă, în „reluare”, ca să nu se mai ducă peste lereştenii din vale şi, abia la ora patru a zilei de vineri, s-au apucat de lucrarea propriu-zisă! Derapajul profesional a fost dublat de unul psihic, care, în cazul unor specialişti, n-ar fi trebuit să existe. Însăşi Melania Voinescu, directorul de la Edilul, a recunoscut că angajaţii Edilului s-au speriat şi au intrat în panică în momentul în care au văzut că vine apa peste ei. şi nu este de mirare blocajul emoţional, după impresia lăsată, de amatorism, de lipsă de exerciţiu în caz că se întâmpla o disfuncţionalitate de această amploare, de lipsă de pregătire din toate punctele de vedere. Dacă pe toţi, de la şefi, până la ultimul muncitor, i-a durut în cot de întreţinerea reţelei, deşi aducţiunea Câmpulungului are o durată de viaţă depăşită cu cel puţin cinci ani!
Ţâroiu, ridicol în explicaţii: „Soarta nu ne-a ajutat, n-a ţinut cu noi şi vanele de izolare a conductelor n-au funcţionat ca lumea!”
Culmea penibilului a atins-o, însă, viceprimarul-primar Liviu Ţâroiu, care, în încercarea de a le explica muscelenilor afectaţi de întreruperea furnizării acestui serviciu vital, timp de 48 de ore, a pus totul pe seama providenţei! „În prima zi (n.r. joi, 5 martie), am făcut o încercare care a dat greş, în sensul că noi am vrut să folosim a doua conductă de apă şi s-o izolăm pe cea avariată. Soarta nu ne-a ajutat (!), n-a ţinut cu noi şi vanele de izolare a conductelor n-au funcţionat ca lumea şi, atunci, apa s-a întors pe retur. N-am putut să folosim o singură conductă, ca să putem să lucrăm pe cealaltă.”, a descris Liviu Ţâroiu o situaţie pentru care, aşa cum a indicat şi el, vinovaţi sunt cei de la Edilul. Dar nici Primăria nu poate fugi de răspundere. După Ţâroiu, ale cărui justificări sunt de-a dreptul ridicole, echipa de intervenţie n-a fost ajutată de soartă! Oare, nu trebuia să fie ajutată de pricepere şi de operaţiunile de întreţinere efectuate periodic, mai cu seamă că avem o magistrală răpciugoasă, care ne poate băga în belele oricând?! Politician cu state vechi, viceprimarul a direcţionat vina către Edilul şi, mai mult decât a servi pe tavă câmpulungenilor vinovaţii pentru suferinţa cu repetiţie, a băgat capul în nisip, susţinând că: „Noi n-am avut cunoştinţă dacă Edilul a făcut sau nu mentenanţa respectivă. Nici nu le-am cerut-o…” Ruşinos! Pentru asemenea justificări, Ţâroiu şi toţi membrii Consiliul Local n-ar mai trebui să calce în Primărie câte zile or avea, în calitate de aleşi. Nişte oameni cu onoare aşa ar proceda, dar nu este cazul lor.
Comportament incredibil la cei de la Edilul: n-au înlocuit vana defectă, ca să nu se mai sisteze furnizarea apei la cea de-a doua avarie
Ce-au făcut în cele şase zile – dintre care două nelucrătoare, este adevărat – care au trecut până când conducta a cedat din nou? O conducere responsabilă, împreună cu nişte aleşi la fel de responsabili şi cu autoritate în faţa societăţii ai cărei acţionari majoritari încă sunt, ar fi schimbat imediat vana care le-a făcut probleme. Apelau la nişte profesionişti, cum sunt angajaţii Hidroserv, care se ocupă de reparaţiile societăţii Hidroelectrica, pentru montarea unor vane noi în timpul scurs până la a doua defecţiune, care s-a produs fix la o săptămână distanţă de prima. Dacă vanele, care n-au beneficiat de o întreţinere corectă atâta amar de vreme, ar fi funcţionat şi ar fi permis alimentarea pe firul bun – variantă la care s-a renunţat a doua oară când a plesnit conducta, de teama repetării incidentului cu inundarea zonei de lucru şi a zonei locuite – cei 48.000 de oameni n-ar fi ştiut că s-a produs altă nenorocire. Nefiind în stare să înlocuiască aceste piese vechi, neîntreţinute, neprobate, populaţia Câmpulungului şi a comunelor care depind de Edilul a rămas din nou fără apă pentru 24 de ore. Incredibil, dar cei care s-au jucat cu nervii muscelenilor sunt tot pe aceleaşi fotolii călduţe şi încasează aceleaşi salarii frumuşele, la care truditorul de rând nici nu îndrăzneşte să viseze.
Scrisoare deschisă către conducerea SC Edilul SA şi Consiliul de Administraţie al aceleiaşi societăţi
Stimate doamne şi stimaţi domni,
Vă transmit pe această cale un demers căruia va trebui să îi acordaţi atenţia mai mult decât cuvenită, dat fiind gravitatea situaţiei la care s-a ajuns, din cauza unei proaste gestionări a infrastructurii reţelei de alimentare cu apă a municipiului şi a localităţilor aferente. Avaria recentă la alimentarea cu apă trebuia să constituie un semnal de alarmă pentru a realiza starea deosebit de precară în care se află alimentarea cu apă a oraşului. În urmă cu ceva timp, am fost primit în audienţă de domnul manager al societăţii, prilej cu care, departe de a mă erija într-un organ de control, l-am întrebat în ce parte a oraşului s-au executat, în ultimii 30 de ani, lucrări de înlocuire (recondiţionare) a reţelei de alimentare cu apă. Actuala reţea, veche de pe timpul lui Gheorghiu Dej, este deficitară, iar aşa zisele lucrări menţionate în discuţie de domnul manager se raportau la investiţii privind tratarea apei, etc., fără a avea în vedere fondul problemelor care se ivesc sau se pot produce.
Mă întreb sau vă întreb, atât eu, cât şi foarte mulţi locuitori ai oraşului, dacă există un plan de perspectivă în sensul precizat mai sus, dacă există, de ce nu este publicat pentru a fi adus la cunoştinţa locuitorilor oraşului, cum s-a procedat în cazul lucrărilor de reamenajare a Grădinii Publice sau a Parcului Creţulescu. Consider că se impune mai multă transparenţă în privinţa cheltuirii banului public, în condiţiile în care, numai din alimentarea cu apă, societatea realizează anual importante sume de profit şi, evident, să fim informaţi cum este cheltuit acest profit. Gândiţi-vă că există şi Curtea de Conturi, care poate fi oricând sesizată asupra multor aspecte legate de activitatea dumneavoastră.
Prezentul demers public reprezintă opinia unei mari părţi din locuitorii oraşului. Faptul că, după doar câteva zile, s-a întrerupt alimentarea cu apă, nu constituie în mod indubitabil o culpă care poate fi reţinută, doar cel mult un semnal că şi lucrările de „cârpire” sunt tot un semnal pe care sunteţi chemaţi să-l reţineţi.
Având deplina responsabilitate a celor conţinute, semnez pensionar Rădulescu Dumitru
N.r. Vechimea reţelei de apă a municipiului Câmpulung este plasată în timp înainte de perioada lui Gheorghe Gheorghiu Dej. Prima conductă a fost introdusă de nemţi, în anul 1912. Cu excepţia magistralei de aducţiune a apei (conducta care alimentează Staţia de Tratare din Calea Pietroasă), realizată în 1985, depăşită şi ea, toate conductele de pe teritoriul municipiului au peste 40-50 de ani.