• Helmuth Duckadam şi Adrian Păunescu au venit la Câmpulung ca să-şi aleagă maşinile • Nadia Comăneci a promovat ARO în Canada după succesul de la Montreal
În anii săi de glorie, maşina ARO era nelipsită din filmele româneşti realizate înainte de ’89, a căror acţiune era concomitentă construcţiei de automobile la Câmpulung. ARO a fost o prezenţă nu numai în producţiile româneşti, căci maşina fabricată în Muscel a fost folosită şi la turnarea unor filme străine. ARO a apărut în 56 de filme, modelul cel mai frecvent utilizat de regizori fiind ARO 244. În “Anaconda III”, autoturismul câmpulungean a avut o apariţie consistentă, aflându-se la dispoziţia personajului principal pe durata întregii acţiuni. Vedete ale micului ecran, actori de teatru şi film, sportivi cu performanţe remarcabile se numărau printre puţinii care obţineau de la conducerea ţării o aprobare pentru ARO, lucru care, în acele vremuri, echivala cu o recompensă a meritelor lor deosebite în cultură, cinematografie, fotbal ş.a.m.d. Unii dintre oamenii cu notorietate ai României, care obţineau “favorul” de a-şi procura un ARO, veneau la Câmpulung, ca să vadă maşina, să solicite anumite adaptări şi să se asigure că va fi executată conform dorinţei lor.
Dem Rădulescu, un pasionat de automobile
Îndrăgitul actor şi mentor al atâtor generaţii de artişti, Dem Rădulescu, s-a numărat printre cei care au călcat în curtea Uzinei ARO, fiind musafirul directorului Victor Naghi. Cel de la care am aflat acest amănunt, un fost angajat al întreprinderii, ne spunea că l-a văzut pe Dem Rădulescu de aproape, aflându-se la mică distanţă de el în momentul în care actorul a purtat un dialog cu directorul Întreprinderii ARO. Este notorie pasiunea pentru automobile a lui Dem Rădulescu, unul dintre marii actori români de comedie de teatru, film şi televiziune, de la a cărui dispariţie se împlinesc, în luna septembrie, 14 ani.
“Dem Rădulescu a venit la uzină, unde a fost primit de directorul Victor Naghi. Ţin minte că se afla în faţă la Prototip şi… nu ştiu ce motor avea pe automobil, în orice caz, era un diesel. Directorul Naghi a adus un pahar cu apă, pe care l-a aşezat pe capotă. “Uite, nu tremură.”, a zis Naghi. Nu se mişca apa în pahar. Când l-am văzut, mă gândeam: “Când apare pe ecran, în filme, ai impresia că este un om impunător. În realitate, era scurticel, nu avea deloc o statură impunătoare.”, povestea fostul angajat de la ARO, care a trăit bucuria de a-l vedea pe viu, la câţiva paşi distanţă, pe unul dintre monştrii sacri ai cinematografiei româneşti.
Alt musafir deosebit al lui Victor Naghi, un colos al teatrului şi filmului românesc, care a respirat aerul Câmpulungului, în urmă cu patru decenii, a fost Radu Beligan, dovadă fiind fotografia care însoţeşte acest material.
Adrian Păunescu a intervenit la Spitalul “Elias” pentru internarea copilului unui muncitor de la ARO, bolnav de inimă
Una dintre maşinile modificate la cerere a fost cea care îl avea ca beneficiar pe poetul Adrian Păunescu, acesta având aprobare pentru un ARO. Şeful Atelierului Caroserie, Traian Purnichi, s-a ocupat special de comandă. Directorul fabricii l-a însoţit pe scriitor la şeful de secţie, care i-a dat dispoziţie lui Traian Purnichi cum trebuie să fie caroseria dorită de acesta. “Pentru el a trebuit să mărim scaunul, apoi decuparea iniţială, pentru frână, a trebuit s-o astupăm şi s-o mutăm mai încolo, ca să aibă loc. Eu am făcut şi caroseria aceea pentru Adrian Păunescu.”, ne spunea fostul şef de atelier. Interlocutorul nostru n-a avut nicio schiţă la dispoziţie, ci doar a respectat instrucţiunile verbale: “Deplasezi frâna cu 15 centimetri mai încolo şi, după asta, te duci, ca să continue fiecare, cu scaunul mărit şi restul, căci s-a modificat tot interiorul.”
Cele relatate de fostul angajat al Întreprinderii ARO au fost confirmate de Gheorghe Mateescu, fost activist PCR şi membru, ani buni, al conducerii oraşului Câmpulung, care a povestit episodul cu maşina pentru Adrian Păunescu la o emisiune a unui post de televiziune. Acesta a relatat că el însuşi l-a adus pe Păunescu – cu care se ştia din ’73, după ce şefia UTC a fost preluată de Nicu Ceauşescu – la directorul Ioan Giuvelcă. Apoi l-a însoţit prin fabrică, prezenţa liderului Cenaclului “Flacăra” stârnind entuziasmul salariaţilor de la ARO. Şi Gheorghe Mateescu a vorbit despre modificările care au trebuit aduse autoturismului ARO, deoarece poetul, un om corpolent, avea nevoie de mai mult spaţiu când se afla la volan. Adrian Păunescu le-a adus muncitorilor care s-au ocupat ca automobilul să iasă impecabil Pepsi, ţigări şi băutură, dar nu cadourile i-au stimulat pe oameni să facă o treabă ca lumea, ci faptul că poetul era idolul lor şi îi înflăcăra cu versurile sale. Şi chiar a ieşit o maşină grozavă, care putea concura autoturismele executate pentru Nicolae Ceauşescu.
Gheorghe Mateescu a mai povestit, cu aceeaşi ocazie, că Adrian Păunescu a intervenit numaidecât pentru internarea la Spitalul “Elias” din Bucureşti a copilului unui muncitor de pe bandă, despre care aflase, în timpul cât s-a aflat la ARO, că suferă de o boală a inimii. Alte amănunte legate de Păunescu, ARO şi Câmpulung, dezvăluite de Gheorghe Mateescu, actual meşter popular: poetul, care era şi un mare amator de fotbal, l-a adus la ARO Câmpulung pe fostul vârf al naţionalei din anii ’70, Florea Dumitrache, a cărui carieră s-a încheiat la echipa locală.
Cenaclul “Flacăra” a susţinut mai multe concerte în Argeş, la Piteşti, Câmpulung şi Curtea de Argeş. Însă un fapt neştiut de musceleni este că două dintre mătuşile lui Adrian Păunescu au urmat Şcoala Normală din Câmpulung Muscel (actualul Colegiu Pedagogic “Carol I”, deşi cei mai mulţi dintre copiii învăţătorului Marin C. Păunescu (bunicul lui Adrian Păunescu) şi-au făcut studiile la Cluj, Caransebeş şi Sibiu.
Duckadam a venit la Câmpulung ca să-şi aleagă un ARO nou, după ce a vândut rabla primită după victoria de la Sevilla
După victoria Stelei de la Sevilla, în 1986, când a câştigat Cupa Campionilor Europeni, jucătorii şi antrenorii au primit câte un ARO, pe care l-au vândut, neavând ce face cu el, din cauza stării de uzură în care se afla. Eroul de la Sevilla, celebrul portar Helmuth Duckadam, a povestit în cadrul mai multor interviuri acordate presei naţionale, cum s-a ales cu acel ARO, care a fost prima lui maşină. “Înainte de acest meci, au fost tot felul de propuneri de premiere. S-a pornit de la o maşină Dacia, până la urmă, ni s-a spus de un ARO. Am fost chemaţi la preşedintele ţării, Nicolae Ceauşescu, care ne-a dat Meritul Sportiv clasa I, o cupă de şampanie şi, pentru acea perioadă, 1600 de lei, impozabili. Această sumă reprezenta cam jumătate din salariul unui muncitor… Nu aveai ce să-ţi faci cu ei, pentru că nu erau bani mulţi, erau, ca pentru acum, 2-3 milioane. Acel ARO promis ni l-au dat, după câteva luni, dar nu a mai fost un ARO nou, cum se făcea la Câmpulung. Erau din stocul armatei, vechi. Dar, în acea perioadă, se vindeau foarte bine, erau foarte cerute de ciobani. Am vândut-o la cineva din comuna Pecica, unui cioban, şi am cerut 220 de mii de lei. Trebuia să facem actele în Bucureşti şi, când a venit cumpărătorul, mi-a spus că nu-mi dă decât 200 de mii, pentru că avea consumul de ulei mai mare decât cel de motorină, fiind o maşină veche. Una peste alta, a fost un premiu bun.”, povestea portarul pentru Revista Tango.
Antrenorul Emerich Jenei declara că el şi Anghel Iordănescu au primit ARO-urile după un an. “Toate maşinile, care erau din diferite unităţi (n.r. militare) aveau 100-120.000 de kilometri la bord şi erau vopsite din verde, în alb. Când l-am primit, l-am şi vândut, că n-aveam ce să fac cu el.”, spunea Jenei. Şi Belodedici, libero-ul de legendă al Stelei, şi-a vândut jeep-ul made în Romania primit de la MApN. “ARO, pentru noi, pentru mine, nu însemna nimic, nu era o maşină pentru oraş. Ne gândeam câţi bani o să ne luăm dacă îl vindem, cât costă? Eu l-am vândut. Nu erau noi-nouţe. Erau puţin mai recondiţionate, miroseau a vechi.”, povestea Belodedici, care, în ziua în care şi-a vândut maşina, a fost prins de miliţieni cu teancul de bani la el.” (sursa informaţiei: noapteamagica.ro)
După ce a scăpat de maşina second, care îi scosese peri albi, întrucât nu reuşea să o pornească, mai ales iarna, fiind nevoit să apeleze la un posesor de camion, care să-l tracteze, plus că rămânea fără bara din faţă ori fără cea din spate, marele portar al Stelei a acordat a doua şansă autoturismului fabricat la Câmpulung. Un an mai târziu după visul de la Sevilla, şi-a luat un automobil nou marca ARO, pentru procurarea căruia a venit la Câmpulung. Mărturie stau declaraţiile celor care l-au văzut în treacăt pe Helmuth Duckadam, în curtea uzinei, la Poarta 2.
ARO, “acest Ilie Năstase al industriei”
În anii ’70, brandul ARO era comparat cu marele tenisman Ilie Năstase, datorită performanţelor sale, raportate la acele vremuri. “(…) Îmi place să cred că ARO este Ilie Năstase al industriei româneşti, victoriile sale în raliurile şi saloanele internaţionale fiind la fel de eclatante şi imediat cunoscute în lume. Deci, toată lumea ştie de ARO şi mulţi se mulţumesc a crede că ARO nu se face într-un loc anume, ci în toată ţara. Desigur, nu este adevărat, tocmai acestui oraş i-a fost dat să intre cu cinste prin ceea ce face între primele oraşe ale ţării şi – de ce nu? – ale lumii.”, consemna ediţia cu numărul 42 din 12 octombrie 1974 a Almanahului “Flacăra”.
Câţiva ani mai târziu, Nadia Comăneci, prima gimnastă din lume care a obţinut nota 10 la Jocurile Olimpice (Montreal, 1976), participa la acţiunile de promovare a mărcii ARO care pătrunsese pe piaţa canadiană, graţie unor contracte încheiate în timpul mandatului de director al lui Victor Naghi. Mai târziu, a existat o reclamă pe care reputata sportivă a făcut-o unei maşini de teren, ARO Tandem, care nu s-a fabricat niciodată.
Premiile câştigate în 1984 de ARO la “Raliul Faraonilor”, în Egipt, unde s-au întrecut cele mai redutabile firme auto din lume – două locuri I, la fete (ARO 10) şi la băieţi (ARO 242), l-au făcut pe ziaristul Ovidiu Ioaniţoaia să consemneze în Almanahul “Flacăra”, 1985: “Titlurile obţinute au confirmat încă o dată clasa mondială a automobilelor “made in Câmpulung, România”, într-una dintre cele mai dificile curse contracronometru existente, cursa care i-a purtat pe piloţi prin deşert, în vecinătatea piramidelor, supunându-i, dimpreună cu maşinile, unor încercări dintre cele mai exigente”. După evenimentul automobilistic din Egipt, ARO a fost declarat cel mai bun autoturism de teren din lume.
