Dragii mei!
Lucrarea lui Dumnezeu în lume se desăvârşeşte prin Duhul Sfânt care sfinţeşte, curăţeşte, vindecă, luminează, aducând pace şi bucurie. Toată frumuseţea lucrării Duhului Sfânt se împlineşte cu fiecare dintre noi doar dacă noi vrem acest lucru. Dacă ne asumăm credinţa atunci trebuie să şi lucrăm pentru mântuirea noastră. Duhul Sfânt, cea de-a treia persoană a Sfintei Treimi, lucrează în chip minunat cu fiecare dintre noi, dar niciodată nu va putea sălăşlui într-o inimă omenească, plină de patimi şi păcate. Este foarte adevărat că El, Duhul Sfânt este „Comoara darurilor”, a tuturor bunurilor adevărate şi a celor mai de preţ pe care le poate avea inima omenească, dar pentru ca noi să fim gazda cea bună care-L primeşte în suflet, trebuie să scoatem toate răutăţile noastre afară, trebuie să ne curăţim mintea de gândurile cele rele şi inima noastră să fie desţelenită de bruiana păcatului.
Sfinţii Părinţi ne aduc aminte mereu că trebuie ca neobosit, întotdeauna, în toate zilele vieţii noastre, în fiecare ceas, să ne amintim că Duhul Sfânt nu trăieşte în inima necurată. Să nu ne lăsăm seduşi de vrăjmaşul diavol care nu ne doreşte mântuirea, desenându-ne imaginile unei vieţi pline de slavă şi bunăstare. Aceasta este ispita! Dacă o acceptăm azi, o acceptăm mâine, nu mai putem auzi conştiinţa noastră, nu mai putem simţi bucuria de fiecare zi pe care Dumnezeu o face cu noi. Această stare de amorţire pentru sufletul nostru este bucuria diavolilor! Dar şi aşa vrăşmaşul tot are o frică, aceea că, oricând creştinul ameţit de patimi îşi poate veni în fire, asemenea fiului risipitor şi ridicându-se cu ajutorul Domnului, primeşte iertarea salvându-şi sufletul, aceasta fiind partea frumoasă, pentru că există şi posibilitatea în care nu dorim să ne punem în aplicare voinţa sfântă primită de la Dumnezeu şi viaţa noastră poate deveni încă de pe pământ un iad. Faptele noastre lipsite de dragoste, păcatele noastre ruşinoase, gândurile noastre pătimaşe nu fac altceva decât să întristeze şi să alunge pe Duhul Sfânt din viaţa noastră. Să lucrăm pentru a putea dobândi o inimă curată şi atunci vom fi împresuraţi de bucuria Harului. Trebuie însă să lucrăm fiecare cu noi înşine şi să ne schimbăm la faţă lăuntric aşa cum frumos spunea Sfântul Ioan de Kronstadt în cartea „Spicul viu, Gânduri despre calea Mântuitoare”: „tu, cel trufaş, smereşte-te şi socoteşte-te cel de pe urmă dintre oameni, nu te semeţi niciodată cu nimic şi nu te lăuda; fiindcă ce lucru bun este de la tine care să nu fie de la Dumnezeu? – Tot ce-i bun este de la El. Preschimbă-ţi zavistia în bunăvoinţă; dacă trăieşti în curvie, neîncetat lasă necurăţia ta şi umple-te de râvnă pentru curăţia gândurilor şi dorinţelor; dacă voia ta este stricată, îndreapt-o şi fii neprihănit în cele dinlăuntru ale tale; dacă eşti iubitor de bani, lasă împătimirea, împietrirea inimii tale faţă de sărmani şi fii milostiv; dacă eşti certăreţ şi ursuz, fii modest şi să trăieşti cu toţi în pace; dacă eşti leneş la rugăciune şi virtute, să fii de aici înainte osârduitor; dacă eşti beţiv, să trăieşti de aici înainte cu trezire; dacă eşti furăcios, dă de la tine; dacă eşti viclean, fii simplu şi nefăţarnic. Toţi să vă ridicaţi la înălţimea virtuţilor ca pe un munte şi să vă scuturaţi de păcatele voastre ca de o tină, ca de o necurăţie, ca de o stricăciune şi izvor al stricăciunii”. Ce gândire curată şi pilduitoare avea Sfântul Ioan de Kronstadt, nu ne rămâne decât să încercăm şi să vrem această schimbare a noastră; trebuie să renunţăm la omul vechi plin de păcate şi îmbolnăvit de atâtea răutăţi şi să ne îmbrăcăm cu omul cel nou, despătimit şi dornic de a fi părtaş la Împărăţia Cerurilor. Pentru ca meditaţia pentru cele scrise să fie cu spor, închei cuvântul de astăzi cu o scurtă rugăciune, pe care ar trebui să o ştie toată lumea, ştiind că rugăciunea ţine lumea: „Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni eşti şi toate le plineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre”. Până data viitoare, vă doresc să fiţi sănătoşi şi voioşi!
Părintele Serafim, Stareţul Mănăstirii „Negru Vodă” din Câmpulung
Să nu întristăm pe Duhul Sfânt!
