Dragii mei!
Dacă luăm Câmpulungul la pas, printre toate monumentele istorice, e drept, câte au mai rămas în frumuseţea lor arhitecturală, de care se minunează pelerinii şi vizitatorii care păşesc în urbea noastră, o să avem plăcuta surpriză să vedem foarte multe biserici şi frumoasă mănăstire, locaşuri de închinăciune, adevărate oaze ce-ţi pot dărui liniştea şi pacea de care cu toţii avem atâta nevoie, mai ales în aceste vremuri de incertitudine. Prin ele privim la înaintaşii noştri şi înţelegem că muscelenii, ca toţi românii, de altfel, sunt cei care au înţeles chemarea lui Dumnezeu, lucrând cu timp şi fără timp pentru mântuire, pentru păstrarea valorilor istorico-culturale, arătându-ne şi demonstrându-ne că toată lucrarea noastră pământească nu rezistă în timp, dacă nu este însufleţită. Când pui suflet, aşa cum frumos se exprimă românul nostru, orice lucru trecut prin mâini sau exprimat prin vorbire, capătă valenţe istorice şi spirituale, iar purtarea, faptele şi vorbele noastre ne pot purta spre fericirea sau osânda noastră veşnică. Aşa că, mare atenţie cum ne trăim viaţa aceasta trecătoare, pentru că din lucrarea ei ne vom osândi sau mântui sufletul nostru. Cel mai important lucru care va supraveţui în veşnicie este dragostea: „Dragostea nu cade nicodată” (I Corinteni 13.8), şi această veşnicie a ei se datorează faptului că dragostea constituie însăşi esenţa Împărăţiei lui Dumnezeu. În tot locul şi în toată vremea au fost, sunt şi vor fi oameni care au înţeles cu adevărat sensul şi scopul vieţii creştine. Aceştia sunt sfinţii care, pentru puţinul timp petrecut bine aici, pe pământ, s-au învrednicit de Patria Cerească, şi ei sunt cei care mijlocesc şi pentru noi înaintea tronului Prea Sfintei Treimi, pentru mântuirea lumii. Spuneam de frumuseţea spaţiului muscelean, aşezat la poalele Carpaţilor şi aşa cum era de aşteptat, mărgăritarile credinţei nu au întârziat să apară… Printre aceşti slujitori aleşi ai lui Dumnezeu se numără şi Sfântul Cuvios Ioanichie, Schimonahul din Sihăstria Valea Chiliilor, aşezare în imediata apropiere a Mănăstirii Cetăţuia. Acest fericit, cunoscut de toţi credincioşii ca mare nevoitor şi iubitor de Dumnezeu, după ce s-a dăruit cu totul vieţii pustniceşti şi a ajuns la desăvârşire, a primit de la Duhul Sfânt darul călăuzirii sufletelor pe calea mântuirii. Fiind lucrător încercat al rugăciunii neîncetate, Cuviosul a fost cinstit în timpul vieţii pământeşti de toţi credincioşii şi numărat împreună cu marii isihaşti ai monahismului românesc, numiţi şi sihaştri. După trecerea sa la cele veşnice, Dumnezeu a proslăvit trupul său cu nestricăciunea şi cu facerea de minuni. Astfel, el a rămas în memoria vie a Bisericii, în evlavia ierarhilor, preoţilor, călugărilor şi mirenilor, ca pildă de iubire jertfelnică, de înfrânare, de smerenie şi de iscusită povăţuire duhovnicească. Biserica a căutat şi găsind smaraldul duhovnicesc ce străluceşte şi umple inima tuturor iubitorilor de Hristos a statornicit peste veacuri cinstirea Sfântului Ioanichie. Prin purtarea de grijă a Înalt Prea Sfinţitului Calinic, Arhiepiscop al Argeşului şi Muscelului, sâmbătă şi duminică, s-a mai scris o filă de istorie a Mănăstirii “Negru Vodă” din Câmpulung Muscel. Mănăstirea Cetăţuia „Negru Vodă” a dăruit Mănăstirii „Negru Vodă” din Câmpulung Cinstitele Moaşte şi trebuie spus că un merit deosebit pentru concretizarea acestui lucru are şi Prea Cuviosul Părinte Stareţ Protosinghelul Modest Ghinea, care, personal, a însoţit racla cu Sfintele Moaşte până în cetatea Câmpulungului. Aşa se face că odorul de mare preţ de la Mănăstirea Cetăţuia „Negru Vodă” şi anume Cinstitele Moaşte ale Cuviosului Ioanichie cel Nou au fost aduse cu rugăciune şi rânduiala cuvenită la Mănăstirea „Negru Vodă”, în urbea noastră şi aşezate cu cinste într-un loc special, unde vor rămâne totdeauna, pentru ca toţi, cu mic cu mare să aibă bucuria de a le cinsti cu evlavie. În faţa Sfântului venind drept măritorii creştinii evlavioşi, îngenunchind şi rostind rugăciune fierbinte să aibă ajutor de la Dumnezeu prin mijlocirea Sfântului Cuviosului Părinte Ioanichie cel Nou de la Muscel.
În duminica trecută, la Sfânta Liturghie s-a pus accentul pe mulţumirea pe care totdeauna trebuie să o aducem lui Dumnezeu, pentru toate binefacerile primite şi, totodată, aducând mulţumire şi celor care ne ajută în viaţa aceasta trecătoare. Obştea Mănăstirii „Negru Vodă” este datoare ca din toată inima să se roage Domnului pentru binefăcătorii ei, mai ales, acum, când a primit asemenea dar de mare preţ, pe Sfântul Ioanichie. De aceea, mulţumim Bunului Dumnezeu pentru Sfinţii Săi, mulţumim Sfântului Ioanichie că prin vrerea sa a ajuns la Câmpulung, mulţumim Înalt Prea Sfinţitului Calinic Arhipăstorul nostru, pentru bucuria făcută credincioşilor musceleni, prin aducerea Sfintelor Moaşte, mulţumim Prea Cuviosului Părinte Stareţ Modest şi întregii sale obşti, pentru dragostea duhovnicească şi înlesnirea de a avea în cetatea Câmpulungului pe Ocrotitorul Muscelului. Acestea fiind scrise, aşteptăm pe toţi credincioşii musceleni, pe cei din ţară şi cei din afara graniţelor ţării pentru a săruta cu evlavie Cinstitele Moaşte şi, cu siguranţă, vor avea binecuvântare şi mult folos dacă nu se vor îndoi în inima lor atunci când se vor ruga. Rugăm pe Sfântul Ioanichie cel Nou de la Muscel să ne fie la toţi mijlocitor şi rugător înaintea Tronului Prea Sfintei Treimi. Până data viitoare vă doresc să fiţi sănătoţi şi voioşi!
Părintele Serafim, Stareţul Mănăstirii „Negru Vodă” din Câmpulung
Articolul precedent