Cornel Stan
Muscelenii care au lucrat la Uzină şi care au vizionat emisiunea „România, te iubesc”, dedicată decăderii lui ARO, difuzată în luna octombrie a anului trecut la PRO TV, au avut un şoc la vederea primelor secvenţe, filmate în interiorul ruinelor Atelierului Saboţi. Mormane de moloz şi câteva ziduri încă în picioare au rămas din hala care, altădată, duduia de zgomotul utilajelor. Timp de 36 de ani şi opt luni, Cornel Stan a lucrat în cadrul Atelierului Cilindri Frâne, a cărui imagine dezolantă prezentată în reportajul respectiv i-a produs o stare de amărăciune. Atelierul Cilindri Frâne a funcţionat lângă Poarta 2, în apropierea blocului administrativ. „Am văzut la televizor că a rămas jos, la subsol, unde am lucrat eu, tăbliţa pe care era scris „Atelier Saboţi”. Păcat de această Uzină! Păcat că a fost distrusă o mare realizare românească!”, ne spunea acesta în timpul interviului realizat de curând. Acel rest de construcţie nu fusese încă demolat în momentul sosirii echipei de televiziune bucureştene în Muscel, în vara-toamna anului trecut. Deasupra au funcţionat, în vremurile bune ale Uzinei ARO, Atelierul de Vopsitorie (vopsitoria de punţi şi de subansamble mărunte), Montajul General şi Prelucrările. Însuşi interlocutorul pe care l-am ales pentru acest episod al serialului nostru a fost, în urmă cu mai bine de 35 de ani, protagonistul unui reportaj filmat chiar la el acasă, la Bughea de Jos, de o echipă a Televiziunii Naţionale, conduse de cunoscuta ziaristă Anca Fusariu.
A lucrat, timp de 36 de ani şi opt luni, în cadrul Secţiei 2240
Muscelean de fel, Cornel Stan s-a născut pe 10 mai 1952. Parcursul său profesional se asemănă, în privinţa începutului, cu al multora dintre interlocutorii serialului „Din Istoria ARO Câmpulung”. După absolvirea Şcolii Generale în comuna natală, Bughea de Jos, s-a pregătit pentru Întreprinderea Mecanică Muscel învăţând la Şcoala Profesională şi calificându-se în meseria de rectificator strungar (prelucrător prin aşchiere). Băiatul învăţa foarte bine, dar cum familia nu avea posibilitatea să ţină la şcoală cinci copii, tatăl fiind brutar, iar mama casnică, a fost nevoit să deprindă o meserie, în loc să meargă de la bun început la liceu.
Profesionala, absolvită în anul 1970, a fost urmată de o altă etapă a pregătirii lui Cornel Stan şi anume Liceul de Matematică-Fizică „Dinicu Golescu”, ale cărui cursuri le-a finalizat în 1976. CV-ul său este completat cu Şcoala Tehnică Postliceală, absolvită în 1979. Aşadar, a existat o continuitate în privinţa perfecţionării sale, urmând o şcoală după cealaltă, în timp ce era angajat la Uzină.
Întorcându-ne la momentul finalizării cursurilor profesionale, pasul imediat următor a fost angajarea sa la fabrica musceleană, pe 26 aprilie 1970, în cadrul Secţiei 2240, unde a activat timp de 36 de ani şi opt luni. Pe directorul Victor Naghi l-a cunoscut chiar în momentul angajării, căci acesta obişnuia să-i cheme în biroul său pe nou-veniţii în Uzină. „Se uita la tine şi te întreba: „Tu ştii ce avem de făcut aici, ce răspundere ai?” La Şcoala Profesională, în anul II, noi eram ca muncitorii, lucram pe maşini. Se învăţa meserie în timpul practicii. Învăţai trei zile carte şi trei zile practică în Uzină. Un an îl făceai la ateliere, unde învăţai destul de bine. La Şcoala Profesională era o concurenţă de cinci-şase pe loc. Pe vremea mea, nu erau decât două clase. Am fost doisprezece inşi pe loc. La întrebarea directorului Naghi, i-am spus ce răspundere avem. Era un foarte bun organizator şi un om plăcut, cu care să stai de vorbă… era tipul ardeleanului. Un om dintr-o bucată, scurt, fără minciună, în primul rând, şi fără puturoşenie. Nu le accepta.”, astfel i-a rămas în amintire cel mai longeviv director al Uzinei. Ca un amănunt, după Naghi, Cornel Stan i-a prins pe toţi directorii care s-au perindat la conducerea fabricii, însă numai despre trei dintre ei vorbeşte în termeni pozitivi: Victor Naghi, Ioan Giuvelcă şi Constantin Ivan.
O echipă a TVR a realizat un reportaj, “Acasă la familia Stan Cornel”
Patru-cinci ani la rând, Cornel Stan a obţinut – cum se proceda în acele timpuri – locul I „fruntaş în întrecerea socialistă”, titlu care se acorda în funcţie de realizările de producţie, calitatea activităţii şi, după cum spunea, şi în funcţie de cum te ducea capul să faci mici „artificii”, invenţii, inovaţii. Unul dintre meritele sale, pentru care a intrat în atenţia directorului Victor Naghi şi a fost dat ca exemplu de comportament impecabil la locul de muncă: Cornel Stan a pus în funcţiune nişte strunguri automate, operaţiune pentru care trebuia să sosească la Câmpulung specialiştii fabricii furnizoare, SARO Târgovişte. Dar cum ei întârziau să vină, s-au ocupat de acest lucru angajaţii Uzinei. „Eu eram muncitor pe atunci şi, împreună cu doi colegi, Nicolae Văduva şi Tudor Limbidis, am pus în funcţiune utilajele. Erau primele promoţii de strunguri automate de la Târgovişte. Domnul director Naghi le-a văzut şi a întrebat cine a făcut lucrul acesta. I s-a comunicat şi, ulterior, când a fost să numească tineri cu iniţiativă, m-a numit pe mine.”, a adăugat povestitorul nostru.
Numirea făcută de directorul Victor Naghi a adus reporterii de la Bucureşti în Muscel. Mai precis, renumitul jurnalist Anca Fusariu a venit la Bughea de Jos, cu o echipă de la Televiziunea Română. Reportajul cu pricina, în care au fost punctate strădaniile tânărului muncitor de la Uzină, se intitula: „Acasă la familia Stan Cornel”. O recunoaştere a existat şi pe plan local. Sfatul Popular al comunei Bughea de Jos a primit o fotografie, în momentul în care Cornel Stan a avut câteva realizări – devenind „fruntaş” a treia oară – pe care a afişat-o la panou.
Ca maistru la Cilindri Frâne, răspundea de 125 de oameni
La începuturile sale la ARO, Secţia 2240 era condusă de inginerul Sătârbaşa, succedat, în timp, de inginerii Militon Garcea şi Gheorghe Albu, „nişte oameni deosebiţi, profesionişti”, astfel i-a caracterizat Cornel Stan. Iar director de fabrică era inginerul Constantin Neagu, de asemenea, un tip remarcabil. Iată câteva dintre cele mai importante repere ale biografiei lui Cornel Stan. Iniţial, a lucrat ca strungar, până în 1972, când a plecat în armată. În anul următor, s-a căsătorit, iar, în 1974, i s-a născut primul copil. Asta în plan personal. În plan profesional, anul 1975 i-a adus o primă promovare, în postul de reglor maşini automate.
A doua s-a produs în 1979, când a ajuns maistru la Atelierul Cilindri Frâne, mai cu seamă că-şi completase studiile cu Şcoala Tehnică Postliceală, ale cărei cursuri le-a încheiat în anul respectiv. La Atelierul Cilindri Frâne, Cornel Stan avea în subordine 125 de oameni. „Acolo făceam prelucrări cilindri frâne complet, montaj cilindri frâne, frâna propriu-zisă, care se monta şi pe care o dădeam în Montajul Secţiei 2240.”, ne relata acesta.
O altă etapă a activităţii sale îndelungate, punctată de acesta în timpul discuţiei purtate în urmă cu trei zile: „În anul 1985, am intrat ca tehnolog la Secţia 2240 – „24”, denumirea folosită de angajaţii Uzinei – la Atelierul Cilindri Frâne, unde am fost şi maistru.” Munca sa, în această fază a carierei sale, consta în punerea în aplicare a tot ceea ce era nou în materie de tehnologie, punerea în funcţiune a utilajelor – strungurile automate, concepţie şi orice modificări de tehnologie. Cu alte cuvinte, noutăţile în privinţa tehnologiei, care soseau de la Proiectare, erau aplicate în practică de tehnologi. „Alegeam utilajele, puneam în funcţiune utilajele noi, care veneau, strungurile automate din China, strungurile automate din ţară, de la SARO Târgovişte, de unde am avut foarte multe. Am avut nişte strunguri foarte bune, unul scotea 20 de utilaje, fiind de mare performanţă.”, a descris acesta esenţa muncii de tehnolog.
După restructurarea personalului, avea în grijă, ca maistru, Atelierele Cilindri, Montaj General şi Vopsitorie
În 1988, a devenit responsabil de Organizarea Producţiei pe toată Secţia 2240, având în grijă în jur de 1.000 de oameni, din punct de vedere al organizării şi normării muncii. A fost o muncă foarte grea şi foarte costisitoare, îşi aminteşte el. Revoluţia din Decembrie 1989 l-a prins la conducerea Întreprinderii ARO pe directorul Constantin Ivan. Odată cu acest moment de referinţă în istoria României, au venit necazurile şi prăpădul pentru ARO. „Unul dintre cei mai buni directori, după Naghi, a fost inginerul Ivan, de la Piteşti. Un om de o corectitudine şi de un profesionalism rar întâlnite. Atunci, toţi au ieşit… o parte îl susţineam, iar o altă parte, o „mafie”, voia să-l dea jos! Şi l-au dat jos.” La Organizarea Producţiei a rămas până în 1993, moment în care a fost trecut ca maistru la Atelierul Cilindri. În această perioadă, Cornel Stan a avut o răspundere foarte mare, după unirea atelierelor în cadrul aceleiaşi secţii. „Au venit restructurările şi au dat foarte mulţi oameni afară. În aceste condiţii, mi-au mai dat, ca să răspund de ele, Atelierul Montaj General – 1224 şi Atelierul de Vopsitorie. Am rămas doar doi maiştri, în condiţiile în care înainte eram 24. Nu mai aveam pregătitori, răspunderea toată era numai şi numai pe mine. Eu aduceam materiale, eu răspundeam de toată gestiunea la aproape o secţie întreagă.”, a continuat relatarea lui Cornel Stan.
Cele trei ateliere care intrau în sarcina sa grupau în jur de 320 de salariaţi. „Mai era un şef de atelier, inginerul Matei. Am avut un şef de secţie de nota zece, unul dintre cei mai buni profesionişti, inginerul Crăişor Georgescu. A muncit foarte mult, căci avea două secţii, şi “40”, şi “47”.”, a continuat acesta. Cei trei, Georgescu, Stan şi Matei, rămăseseră singurii factori de conducere ai întregii secţii, atât de severe fuseseră restructurările care au redus, dramatic, personalul fabricii.
