-5.9 C
Campulung Muscel
10/02/2025

Practică ilegală reclamată la Parchet: După licitaţie, automobile rămâneau la ARO, unde erau dotate cu subansamble sau li se executau servicii nefacturate

La sfârşitul lunii aprilie a anului 1998, Sindicatul Liber ARO, care reprezenta interesele a aproximativ 5.000 de salariaţi ai uzinei şi ai Fabricii de Scule şi Matriţe – mai mult de 75% din forţa de muncă ocupată a Muscelului – se adresa Curţii de Conturi a României, cu un memoriu, prin care solicita cercetarea „faptelor unor angajaţi cu funcţii de conducere, care au administrat patrimoniul ARO după 1989.” Prin faptele precizate în conţinutul sesizării s-au cauzat prejudicii consistente societăţii, prejudicii a căror recuperare era solicitată de sindicalişti. Înainte de a apela la ajutorul Curţii de Conturi, SL ARO a depus petiţii şi în atenţia altor instituţii abilitate, precum Fondul Proprietăţii de Stat, Poliţie, Parchet, Ministerul pentru Reformă şi Privatizare şi Ministerul Industriei şi Comerţului, pentru cercetarea faptelor soldate cu pagube considerabile. Dar „comisiile împuternicite de aceste instituţii să verifice sesizările au întocmit rapoarte incorecte, deoarece nu au luat în considerare probe edificatoare, care ar fi condus la stabilirea vinovaţilor”. Unul dintre cazurile reclamate, pe care îl vom prezenta aşa cum i s-a adus la cunoştinţă, în primăvara lui ’98, lui Ioan Bogdan, preşedintele Curţii de Conturi a României, consta în producerea pe stoc a automobilelor ARO şi vânzarea lor la licitaţie. 

Beneficiari ai licitaţiilor şi dotărilor post-adjudecare: funcţionari ai Poliţiei şi ai altor instituţii locale. Unii au intermediat, alţii au cumpărat automobile ARO

„În anii 1994-1996, SC ARO SA a exportat în Cehia, Polonia şi Slovacia 2.017 automobile în compensarea datoriei României faţă de aceste ţări, care erau vândute pe pieţele respective la preţuri cu aproximativ 50% mai mici decât cele practicate pe piaţa internă, din cauza raportului dolar – rublă convertibilă. Deoarece în contractul de export nu erau prevăzute clauze de a se interzice reexportul automobilelor ARO în România, acestea au ajuns, cu largul concurs al conducerii SC ARO SA, pe piaţa internă, făcând concurenţă producătorului. 

Din această cauză, automobilele ARO produse în această perioadă pentru piaţa internă nu au putut fi vândute şi s-au constituit în stoc greu vandabil. Pentru valorificarea acestor automobile, prin Hotărârea nr.4/1996, Adunarea Generală a Acţionarilor a hotărât vânzarea la licitaţie a automobilelor aflate în stoc, fabricate până în semestrul II al anului 1995, iar prin Hotărârea nr.5/1996 s-a aprobat Metodologia de valorificare a automobilelor. 

Prejudiciile aduse SC ARO SA constau în faptul că unele automobile se aflau în incinta SC ARO SA după ce se adjudecau prin licitaţie, unde erau dotate, prin bunăvoinţa conducerii ARO, cu subansamble sau li se executau servicii nefacturate. 

Pe data de 21 ianuarie 1997, Sindicatul Liber ARO, în urma reclamaţiilor unor cumpărători, a sesizat Parchetul Câmpulung şi Poliţia ARO despre aceste aspecte, dar fără a se întreprinde măsuri concrete, deoarece funcţionari ai Poliţiei şi ai celorlalte instituţii locale au intermediat sau cumpărat automobile ARO procedând în felul de mai sus. Confruntându-se cele două date şi anume cea de adjudecare a automobilului prin licitaţie şi cea de ridicare din Parcul auto a acestuia, pot fi depistate maşinile care au fost dotate suplimentar.                

O altă încălcare a regulamentului de desfăşurare a licitaţiei, ce a eliminat posibilitatea înscrierii la licitaţie a mai multor solicitanţi a fost completarea în ziua licitaţiei a listei cu automobile pentru care nu puteau opta decât cei care aveau informaţii în acest sens, depunând 10% din valoarea automobilului cu o zi înainte în contul SC ARO SA. 

Surprinzător este că acele comisii care au verificat modalitatea de desfăşurare a licitaţiei, cât şi specialiştii Gărzii Financiare Argeş nu au luat în considerare Dispoziţiile de sancţionare din 20.01.1997, emise de directorul general al SC ARO SA, care au condus la înlocuirea membrilor Comisiei de licitaţie, dar au luat în considerare declaraţiile acestora, date, evident, în favoarea lor, respectiv că au respectat Regulamentul de desfăşurare a licitaţiei. 

Concluzionând, constatăm că SC ARO SA a fost prejudiciată prin: 

1.crearea stocului:

=prin importul automobilelor ARO noi, din Polonia, Cehia şi Slovacia şi vânzarea lor în România, la preţuri mai mici decât cele practicate de SC ARO SA pe piaţa internă, fapt de care se face vinovată conducerea SC ARO SA prin neintroducerea în contractul de export a interdicţiei de reexport în România.

=nerespectarea de către SC C.G.C.A. ARO SA a activităţii sale de bază şi anume de vânzare exclusivă a întregii producţii a SC ARO SA, situaţie de care se face vinovată, de asemenea, conducerea SC ARO SA, ca membră a Consiliului de Administraţie a SC C.G.C.A. ARO SA. 

2.nerespectarea Regulamentului de licitaţie: 

=prin neafişarea tuturor automobilelor scoase la licitaţie cu cel puţin o zi înainte de licitaţie s-a eliminat posibilitatea înscrierii la licitaţie a mai multor solicitanţi.

=prin dotarea suplimentară faţă de factura de cumpărare a automobilelor, aflate în incinta SC ARO SA, după adjudecarea lor la licitaţie.”   

Dosarele privind furturile petrecute la ARO

Alt aspect reclamat Curţii de Conturi: prejudicierea fabricii cu peste 10 miliarde lei, în câţiva ani anteriori datei sesizării, conform declaraţiei şefului Poliţiei ARO, „sumă ce ar putea fi recuperată dacă Serviciul Control Financiar Intern al SC ARO SA ar finaliza dosarele acestor furturi cu autori cunoscuţi. Considerăm că tergiversarea finalizării acestor dosare, unele care datează din 1990, ne îndreptăţesc să afirmăm că salariaţi cu funcţii de conducere ai SC ARO SA sunt implicaţi în aceste furturi. Un alt caz evident de fraudă favorizat de salariaţii cu funcţii de conducere s-a petrecut în 1991 (n.r. pe când director era Aurel Nicolescu), când s-a prejudiciat SC ARO SA cu aproximativ 50 milioane de lei, la valoarea de atunci, ca urmare a vânzării de automobile la preţul de dinainte de majorarea de preţuri. Multitudinea de aspecte negative (…) ne conduc la o singură concluzie şi anume aceea că o parte din conducerile SC ARO SA s-au preocupat exclusiv de propria îmbogăţire, situându-se prin faptele săvârşite mult prea des în afara legalităţii, aducând o uzină cu renume într-o situaţie economică extrem de grea.”               

“Liber profesionist, se ocupa de jocuri de noroc la Complexul „Agrement” din Braşov”

Cele mai multe dintre faptele reclamate de SL ARO în sesizarea destinată Curţii de Conturi s-au consumat în timpul mandatului de director al lui Ioan Giuvelcă. Însăşi „intrarea în scena” post-decembristă, după ce a condus ARO şi înainte de Revoluţie, între 1982-1987, după „uşuirea” lui Victor Naghi de la conducerea întreprinderii câmpulungene, a fost una „cu cântec”. La sfârşitul anului 1994, directorul general Mihai Ciobanu a fost înlocuit cu Giuvelcă, fost director, după cum am precizat, şi înainte de 1990. După Revoluţie, acesta a intrat în afaceri, având legături cu uzina prin firma sa, SC SOCO SRL Braşov, al cărei delegat era. În plus, făcea parte din Consiliul de Administraţie al SC Grulen SA. 

Mulţi au contestat, la acea vreme, maniera în care Ioan Giuvelcă şi Gheorghe Drăcea au câştigat concursul de manager, mai ales că ultimul se aflase şi în echipa lui Mihai Ciobanu. Iată, de exemplu, ce afirma, în luna mai a anului 1996, senatorul Aristotel Căncescu, într-o interpelare adresată primului ministru Nicolae Văcăroiu: „(…) În anul 1994, la SC ARO SA Câmpulung era director domnul Mihai Ciobanu, care a fost înlocuit pe baza unui concurs ilegal de către Ioan Giuvelcă, fost membru în CC al PCR şi actual vicepreşedinte al organizaţiei municipale a PDSR Câmpulung, care, în acel moment, era liber profesionist şi se ocupa de jocuri de noroc la Complexul „Agrement” din Braşov. (…) Prin intervenţia F.P.S.-ului Bucureşti (director Mihai Vasiliu), s-a decalat ilegal termenul de depunere a ofertelor, pentru a permite înscrierea ilegală la concurs a domnului Ioan Giuvelcă, selecţionat ulterior manager în condiţii ilegale, prin deschiderea ofertelor la 49 de zile după ultima publicare în presă a anunţului pentru selectarea managerului, în loc de 45 de zile, cât prevede Legea nr.66/1993.”

De altfel, în toată perioada în care a fost manager general, scandalurile s-au ţinut lanţ. Au existat controversata relaţie cu E.E.I., afacerea „Păcura”, licitaţiile reclamate la Parchet şi multe altele. În 1995, s-au vândut 5.878 de automobile (3.252 la intern şi 2.626 la extern), iar, în 1996, 7.057 (4.367 la intern şi 2.690 la export). În condiţiile în care, în primul an, s-au produs 6.680 de automobile este clar că 802 bucăţi au intrat pe stoc, mărind parcul de automobile. A scăzut în continuare numărul de personal. În 1995, lucrau în uzină cu 1.500 mai puţine persoane decât în anul anterior, iar, în 1996, la ARO se aflau 8.131 de angajaţi. În schimb, au crescut salariile şi, odată cu acestea, datoriile societăţii comerciale. De altfel, nu o dată s-au contractat credite pentru plata drepturilor salariale. S-a menţinut o anumită continuitate a directorilor, ba chiar s-a mai creat un post în plus, rezultând o conducere destul de stufoasă.

Postări asemănătoare

Acest site utilizeaza cookie-uri. Prin continuarea navigarii sunteti de acord cu utilizarea cookie. Pentru mai multe informatii puteti consulta Politica de confidentialitate a datelor personale. Accept Mai mult

error: Content is protected !!