Gheorghe Ganea, 40 de ani la planşetă:
Cu cinci ani înainte de a se stinge din viaţă, Gheorghe Ganea a acceptat să împărtăşească muscelenilor câteva amintiri din îndelungata sa carieră, în cadrul unui interviu acordat jurnaliştilor de la Evenimentul Muscelean. Momentul discuţiei cu fostul şef de grupă de Proiectare Matriţe a FSM a coincis cu împlinirea, în 2001, a 25 de ani de la inaugurarea Fabricii de Scule şi Matriţe, unde Gheorghe Ganea a lucrat un deceniu din cele patru de activitate. Pe 3 noiembrie, a fost organizată sărbătorirea Matriţelor, iar, în anul următor, 2002, a fost marcat, printr-o festivitate la Uzină, încă un reper important în istoria ARO: 45 de ani de la fabricarea primului autoturism românesc. Continuăm cu alte mărturisiri făcute de Gheorghe Ganea, în urmă cu 11 ani, ale cărui merite în debutul activităţii la FSM nu pot fi puse la îndoială. Sub coordonarea inginerului Nicolae Herţa, a condus cursurile de pregătire în proiectare a muncitorilor aleşi pe „sprânceană” de la Uzină şi aduşi la Fabrica de Matriţe şi a recomandat achiziţionarea unor utilaje moderne, cum a văzut în Italia.
La sugestia sa, conducerea de la ARO a achiziţionat o maşină de măsurat tridimensională
Inginerul Nicolae Herţa, care a urmat un curs de specializare în Italia, a fost degrevat de alte atribuţii şi obligaţii în cadrul întreprinderii, primind însărcinarea de a se ocupa de construcţia Fabricii de Scule şi Matriţe. „A avut fonduri la dispoziţie, a avut oameni, tot ce trebuie, în vederea acestui lucru. A pregătit lucrători, a deschis o acţiune de recrutare a oamenilor din Uzină, a luat, cum zicem noi, muncitori de la „şaibă”: strungari, frezori, tratamentişti, ajustori, oameni destoinici, plus absolvenţi de Şcoală de Maiştri, absolvenţi de Şcoli Tehnice de Proiectanţi, etc. În afară de pregătirea lor, am mai organizat şi noi un curs de perfecţionare în domeniul proiectării.”, a rememorat Gheorghe Ganea acele vremuri care au precedat punerea în funcţiune a Fabricii de Matriţe.
Cursurile, care cuprindeau metode concrete de proiectare, erau ţinute de Gheorghe Ganea, sub coordonarea inginerului Nicolae Herţa. O altă pregătire, în afară de aceasta, nu s-a mai făcut, întreaga instruire limitându-se, practic, la selectarea personalului, care a şi fost pus la lucru. „Au trecut de la Uzină, la Fabrica de Matriţe, direct pe maşină, nu i-a mai instruit nimeni. Muncitorului i s-a dat în primire maşina, dacă n-a cunoscut-o, a încercat-o, a manevrat-o, până când a stăpânit-o şi a lucrat pe ea.”, a continuat acesta. Prin urmare, n-au existat, acum aproape 40 de ani, nişte cursuri speciale, în cadrul cărora lucrătorii să fie pregătiţi pentru munca de producţie la Matriţe. Ca o paranteză, practica la atelier, datorită căreia oamenii cunoşteau de la cel mai mic şurub, până la maşină, în ansamblul ei, şi utilajele pe care lucrau, a fost unul dintre motivele care au dus faima specialiştilor întreprinderii muscelene.
Maşinile care au fost aduse la Fabrica de Matriţe erau noi, însă, în principiu, funcţionau ca orice alt utilaj, strung, freză, raboteză sau presă. De la Gheorghe Ganea am aflat cum a ajuns în dotarea FSM un utilaj foarte modern, a cărui achiziţionare, putem spune, a fost meritul său, deoarece s-a făcut la recomandarea sa. „Când am fost în Italia, am rămas foarte impresionat de o maşină de măsurat tridimensională. Am zis eu că nu putem să facem automobile fără maşina aceea şi am recomandat-o conducerii noastre. Încă de acolo, inginerul Nicolescu, care era şeful delegaţiei, a fost de acord cu mine şi, în scurtă vreme, am achiziţionat-o. Aveam bani atunci, statul avea bani. Pe maşina aceea a fost pus un frezor, Bădală, care s-a specializat pentru a putea lucra pe ea.”, povestea Gheorghe Ganea.
În afară de contractul cu italienii, care s-au angajat să proiecteze tehnologia şi matriţele pentru caroseria de ARO, pe care, de altfel, le-au şi executat, a mai existat un contract cu Germania Federală. Aşadar, italienii ne-au făcut diverse variante de caroserii, pentru diverse modele de automobil, iar în Germania s-au realizat nişte matriţe pentru uşile autovehiculului.
Un moment greu pentru Uzină a fost când s-a rupt o matriţă de la lonjeronul automobilului
„Toată viaţa mea am avut numai examene. Fiecare sculă, dispozitiv, verificator era un examen, fie că era de Geometrie, de Mecanică, de proiectare.”, mărturisea Gheorghe Ganea. O încercare prin care i-a fost dat să treacă şi, în acelaşi timp, un moment greu pentru Uzină s-a produs atunci când s-a rupt o matriţă de la lonjeronul automobilului. „Lonjeronul se făcea din tablă, mi se pare, de doi milimetri şi jumătate. Operaţia aceasta de formare se numeşte ambutisare. Se pune pe matriţă o foaie de tablă plană, dreaptă, şi prin acţionarea maşinii, dintr-odată, o formează. Lonjeronul acesta nu era o tablă dreaptă, ci o curbă în spaţiu, interesant. Muncitorul, în schimbul de noapte, fiind obosit, a greşit. A uitat să scoată piesa fabricată din matriţă şi a pus peste ea a doua tablă, ca s-o formeze. Bineînţeles că acolo nu era loc decât pentru o grosime de material (tablă), nu pentru două. Şi a rupt matriţa. Uzina a intrat în alertă… la noi erau multe neajunsuri…”, a povestit fostul proiectant al Uzinei.
Unul dintre aceste neajunsuri la care s-a referit era graba cu care se lucra. Într-o noapte, se fabricau piesele, pentru ca, a doua zi, să fie montate, iar, în ziua următoare, maşina să fie gata de plecare. „Erau urgenţe şi, dacă s-a stricat matriţa aceasta, vă daţi seama în ce situaţie era Uzina! Am fost obligat să rămân acolo o noapte, n-am mai plecat acasă, am lucrat o zi, o noapte şi încă o zi, până când am reparat-o. A fost nevoie de un efort deosebit, ca s-o punem în funcţiune. Cu ocazia aceasta, m-am şi supărat pe muncitorul care a stricat-o, pentru că, în grabă, nu aveam timp să prelucrăm nişte materiale, să le facem aşa cum scrie la carte, le-am pus acolo numai degroşate, la nişte dimensiuni mai mari. Şi o plasă de dimensiuni mai mari, neprelucrată, a atârnat mai greu la cântar, a fost mai mult metal, a costat mai mult, şi el mi-a imputat mie că l-am pus să plătească nişte metal, care nu trebuia. Or era mult mai important pentru fabrică ca, şi aşa neprelucrat sau eboşat, numai să facă treaba repede şi piesele să fie gata cât mai curând posibil.”, este incidentul relatat de acesta.
Modificarea matriţelor pentru uşi, cu geam coborâtor, alt fapt memorabil
Gheorghe Ganea a văzut la italieni, dar şi la germani, nişte elemente de matriţe de calitate superioară celor alor noştri. Muscelenii puneau, pentru acţionare, în matriţe, arcuri din oţel. Or străinii aveau nişte arcuri fie din material plastic, fie din cauciuc, cu parametrii mult ridicaţi faţă de cei ai românilor, forţă, în special. Ca să-şi facă treaba bine, muscelenii au început să cumpere de la ei. Au mai achiziţionat de la aceştia şi nişte cilindri pneumatici, care eliminau piesele din matriţă, asta pentru o oarecare mecanizare.
La un moment dat, partenerii externi au cerut ca maşinile fabricate la Câmpulung să aibă la uşă geam coborâtor. În această situaţie, trebuia modificate ştanţele pentru uşile autoturismului. Dacă uşa avea acelaşi gabarit, pentru că ea se încadra într-o ramă la autoturism, aplicarea unui detaliu în conturul ei conducea, automat, la realizarea unei modificări. Prin urmare, s-a luat hotărârea de a se face matriţe noi, după modelul celor existente, care erau proiectate şi executate în Germania. Muscelenii trebuia să le refacă, păstrând asemănarea, însă luând în calcul schimbarea de detaliu din interior. A fost un moment deosebit pentru ai noştri.
„A trebuit să mă lupt un pic cu conducerea, care nu avea curajul să le modificăm pe cele existente din Germania, să le adaptăm. În intenţia de a le modifica, exista riscul să le stricăm şi să nu mai avem cu ce să facem producţie.”, ne povestea Gheorghe Ganea, care, cu greutate, a reuşit să-i convingă pe şefi. „Înainte de a primi eu sarcina să le modific, adică să le proiectez din nou, dânşii au avut în vedere schimbarea, dar nu au avut curajul. S-au consultat doi-trei specialişti, şefi şi subalterni, şi au găsit de cuviinţă că riscul este mare şi că este mai cuminte să le facem din nou. Or asta însemna vreo 16 milioane de lei, în 1985-1986. O sumă fantastică. În sfârşit, am trecut pragul acesta, le-am modificat şi au mers, spre bucuria tuturor.”, a continuat relatarea fostului proiectant al Uzinei.
După ce a ieşit la pensie, portarul nu l-a mai lăsat în fabrică
Gheorghe Ganea a ieşit la pensie în anul 1987, la vârsta de 63 de ani, după patru decenii de muncă susţinută. O vreme, a continuat să meargă foarte des la Uzină, de care nu se putea rupe dintr-odată, mai ales că foştii săi tovarăşi îl chemau să vină pe la ei. „Eram obişnuiţi cu toţii să spunem că Uzina este a noastră, că este familia cea mare… Odată am avut surpriza să mă oprească portarul şi să-mi spună: „Domnule, pe aici nu se trece”. Am apelat la şeful care m-a băgat înăuntru… altădată… cam greu… După aceea, ca orice lucru care trebuie să treacă, am mai „rărit-o”.”
În vremea lui Gheorghe Ganea, era o chestiune care ţinea de evoluţia fabricii dimensiunea planşetelor, cu care proiectanţii nu se mai puteau descurca, din cauză că erau mici. „Planşetele aveau un metru şi ceva lungime şi, în general, dispozitivele de până atunci se făceau la scara 1/1, în mărime naturală. Dar în condiţiile în care matriţele aveau patru metri lungime, nu se mai putea lucra la scara 1/1, pentru că planşetele erau mici. Şi atunci am importat nişte aparate de desen din străinătate, ne-am construit nişte planşete mari, adică ne-am adaptat condiţiilor cerute de proiectul mare.”
După ieşirea sa la pensie, evoluţia FSM a însemnat introducerea calculatoarelor, şi în proiectare, şi în execuţie. „Or la acestea… eu sunt rămas în urmă. Asta este o noutate în proiectare, de care n-am avut parte. Am impresia că viaţa mea ar fi fost mult mai uşoară cu calculatorul.”, spunea cu nostalgie. Întrebat ce ar fi trebuit să se păstreze la Matriţe din acele vremuri de demult, răspunsul lui Gheorghe Ganea a fost simplu: „Ceea ce cred eu că ar trebui avut în vedere este faptul că la Proiectare nu se poate concepe fără oameni cu experienţă practică mare. A proiecta înseamnă a şti bine desen proiecţie, să determini cu uşurinţă, cu precizie, un punct în spaţiu. De fapt, orice maşină este compusă din puncte în spaţiu. Dar, în afară de proiecţie, omul trebuie să aibă şi concepţie. Concepţia aceasta… este greu de spus că poate s-o aibă oricine în aceeaşi măsură. Ştii proiecţie, dar nu ai ideea, nu poţi să rezolvi tema.”
“Şeful nu trebuie să aibă neapărat practica de atelier”
Şi în străinătate, ca şi la noi, de altfel, omul pornea de jos, de la atelier, după care urmau studiile, astfel se ajungea la perfecţionare. „Am cunoscut în străinătate oameni, cu care lucram acolo, când omologam matriţele… la ora la care se termina programul, nu se termina şi lucrarea de probare. Şi îl rugam să mai rămână puţin, ca să încheiem. Dacă proba durase, să zicem, şase ore, îmi mai trebuia un sfert de oră, ca să încheiem. Şi el îmi arăta ceasul: „Nu se poate să mai rămân niciun minut, pentru că întârziu la şcoală.” Muncitorul făcea şcoală după program. Şi toţi proiectanţii pe care i-am cunoscut în Italia, absolut toţi, lucraseră în atelier. Fără excepţie. Nu spun că toată lumea trebuie să aibă practica de atelier. Se poate să fii un excelent conducător şi să ai un om la locul potrivit, pe care să te bazezi. Adică şeful nu trebuie să aibă neapărat practica aceasta de atelier, dacă este şef. Dacă o are, e bine, dar, dacă n-o are, are omul pe care să-l poată folosi.”, a încheiat acesta.
Gheorghe Ganea a plecat dintre noi în urmă cu aproape şase ani, însă numele său, punctat în atâtea relatări ale unor foşti colegi proiectanţi, de a căror pregătire s-a ocupat, rămâne unul de referinţă în istoria fabricii câmpulungene.
