Dragii mei!
În Pericopa Evanghelică din Duminica trecută, vorbindu-se despre vindecarea demonizatului din ţinutul Gherghesenilor, ne-am dat seama foarte uşor că există oameni care, prin căderile lor şi acceptarea păcatului zi de zi, prin vieţuirea departe de Dumnezeu şi de Biserica lui Hristos, pot ajunge la îndrăcire. Aşa cum există Îndumnezeire, care vine ca dar din partea lui Dumnezeu prin mila Sa nemărginită, împreunată cu voinţa omului de a lucra poruncile Lui, stare la care ajunge tot cel ce se mântuieşte, tot aşa există şi îndrăcire extremă a păcatului, acea prăbuşire dincolo de imaginarul minţii omeneşti, unde inima şi sufletul sunt acaparate întru totul de diavol. Sigur că foarte mulţi nu cred că există diavol şi, ca atare, atunci când văd un om îndrăcit, ei caută explicaţie medicală, ştiinţifică, însă fără rezultat. Sufletul şi mintea care lucrează împreună la desăvârşirea omului nu-şi găsesc alinare şi vindecare decât în Dumnezeu. De ce se îndrăcesc oamenii? Pentru lămurirea acestei probleme aduc cuvântul Sfântului Luca al Crimeii, care a fost arhiereu la Domnului, dar şi mare profesor de medicină, fiind un chirurg desăvârşit: „Omul trăieşte întru mediu social. Gândurile, dorinţele, faptele, viziunea asupra lumii îi sunt definite într-o măsură uriaşă de influenţa mediului care-l înconjoară. Ştiţi că, dacă un om sănătos se află multă vreme lângă un bolnav de tubeculoză şi respiră acelaşi aer cu acesta, se molipseşte şi el. La fel ne molipsim şi de la bolnavii de gripă. Aşa se întâmplă şi în viaţa duhovnicească. Dacă omul trăieşte în atmosfera mulţimii duhurilor răutăţii care sunt sub ceruri, în mijlocul smintelilor, al unor exemple grave de necredinţă şi de dezmăţ, într-o atmosferă de patimi omeneşti neînfrânate, dacă trăieşte într-o atmosferă de prostie şi vulgaritate, această atmosferă nu are cum să nu-i molipsească sufletul. El respiră zi de zi acest aer otrăvit, unde mişună duhurile răutăţii care sunt sub ceruri. Şi se molipseşte nefericitul suflet, şi se face şi el locuinţă a dracilor. Şi atunci, ce să facem? Unde să fugim de această atmosferă apăsătoare, încărcată cu primejdii de moarte? Unde este scăparea noastră? Unde este pavăza noastră în faţa dracilor, a duhurilor răutăţii care sunt sub ceruri? La toate întrebările grele să căutaţi totdeauna răspuns în Sfânta Scriptură. Uitaţi-vă în psalmul 61 şi acolo veţi afla răspunsul: De la Dumnezeu vine răbdarea mea, că El este Dumnezul meu şi Mântuitorul meu… În Dumnezeu este mântuirea şi slava mea; Dumnezeu este ajutorul meu şi nădejdea mea este în Dumnezeu. Iată unde este scăparea noastră, iată unde e antidotul otrăvii ce intră în noi din mediul care ne înconjoară”. Iată dragii mei cum stau lucrurile în privinţa stăpânirii oamenilor de duhurile întunericului. Ce bine că avem în fiecare sătuc, în fiecare oraş, Spital care deţine antidotul sau au leacul, pentru toate bolile sufleteşti şi trupeşti şi aceasta este Biserica lui Hristos, El fiind doctorul sufletesc şi trupesc al tuturor. Nimeni nu neagă existenţa ştiinţei medicale, nimeni nu pune la îndoială profesionalismul medicilor, dar în faţa unor boli sufleteşti, nimeni nu poate prescrie vreun tratament medical, care să aducă vindecare. În cel mai fericit caz, dacă medicul constată că e boală care ţine de suflet şi, la rându-i, este un om cu frica lui Dumnezeu, poate să-l îndrume spre Biserică sau să caute un duhovnic, căci aşa începe începutul vindecării noastre, cercetând duhovnicul şi apoi medicul. Şi aici pot da mărtuire foarte mulţi medici şi pacienţi, deopotrivă care, deşi au văzut clinic că nu mai există şansă de vindecare trupească, cei care sau rugat cu credinţă la Dumnezeu s-au vindecat complet. Sunt medici, care ei înşişi înainte de a începe operaţia, se roagă la Dumnezeu şi rezultatul îi uimeşte şi pe ei. Aşa se ruga Sfântul Luca al Crimeii, înainte de a începe operaţia; se ruga împreună cu pacientul, zicând rugăciunea Tatăl Nostru. Minuni sunt la tot pasul, doar să credem cu adevărat. Peste puţine zile, Bucureştiul va fi în sărbătoare duhovnicească. Alături de racla moaştelor Sfântului Dimitrie cel Nou, vor fi aduse şi moaştele Sfântului Nectarie al Eghinei. Foarte mulţi având boli incurabile, în special, boala secolului care este cancerul, rugându-se la Sfântul Nectarie au dobândit vindecare. Un prieten bun mi-a povestit cum Sfântul Nectarie şi Sfântul Pantilimon l-au vindecat de hepatita C. Ducându-se la analize s-a decoperit că este purtător de hepatită cu virusul C. Medicii au început să se gândescă la un tratament cu interferon pentru a stagna evoluţia bolii. Între timp, pacientul, având o cunoştinţă foarte bună, tot medic, a sunat-o, povestindu-i istoricul bolii lui. Medicul, o femeie foarte credincioasă şi evlavioasă, i-a recomandat înainte de tratamentul medical să înceapă citirea acatistelor Sfântului Nectarie şi Pantelimon şi va vedea minunea cu ochii. A luat foarte în serios sfatul doctoriţei, s-a spovedit şi a început să se roage şi, după nici patruzeci de zile, făcându-şi din nou analizele, nu s-a mai găsit nici urmă de hepatită. Acestea sunt minuni care se întâmplă zilnic, dacă avem credinţă la Dumnezeu. Până data viitoare, vă doresc să fiţi sănătoşi şi voioşi.
Părintele Serafim, Stareţul Mănăstirii „Negru Vodă” din Câmpulung Muscel
Articolul precedent