Fostul primar Gheorghe Oancea a fost martor la discuţiile despre realizarea Întreprinderii de Automobile Dacia în Grui
Întreprinderea de Automobile Dacia trebuia să se construiască la Câmpulung. Am auzit acest lucru din gura mai multor interlocutori ai serialului „Din istoria ARO Câmpulung”, a căror activitate la Uzină a început în urmă cu o jumătate de secol. La urechile angajaţilor fabricii conduse de Victor Naghi ajunsese vestea despre intenţiile unei părţi a conducerii ţării, de a realiza încă o fabrică de autoturisme la Câmpulung, pe care, judecând după succesiunea evenimentelor pe parcursul a peste 40 de ani, istoria şi şefii statului au iubit-o mai mult decât pe ARO. Fostul primar Gheorghe Oancea, martor al discuţiilor purtate cu patru decenii şi jumătate în urmă, ne-a confirmat acest adevăr istoric: Chivu Stoica a venit la Câmpulung şi a inspectat o suprafaţă de teren în Grui, pe care funcţiona o staţiune pomicolă a Institutului de Cercetare şi Producţie pentru Pomicultură Mărăcineni. După vizita în teren a acestuia, a urmat o dezbatere la Piteşti, la Comitetul Judeţean de Partid, participanţii fiind de acord să se construiască noua întreprindere tot la Câmpulung. Concluziile discuţiilor au fost prezentate de Chivu Stoica lui Nicolae Ceauşescu, însă el nu a acceptat. Motivul declarat a fost acela de a crea locuri de muncă şi în altă parte a regiunii, însă, în realitate, din câte se pare, împotrivirea lui Ceauşescu a fost generată de amintiri dureroare din tinereţea sa, în care una dintre arestările prin care a trecut s-a produs la Câmpulung.
Chivu Stoica a inspectat terenul din Grui, care era al Institutului Mărăcineni
Fostul primar al Câmpulungului, Gheorghe Oancea, ne-a confirmat ceea ce alţii ne-au povestit din auzite: Uzina Dacia trebuia să se facă la Câmpulung, mai exact, în Grui. După 15 ani lucraţi la ARO, lui Gheorghe Oancea i s-a încredinţat, în 1965, responsabilitatea a tot ceea ce însemna industrie, la nivel local. A fost cooptat în echipa de conducere a judeţului, având misiunea de a monitoriza întreaga zonă a Muscelului, până la Malu cu Flori, inclusiv. Aşadar, relaţiile sale cu ARO s-au menţinut şi după ce a plecat din fabrică, deoarece, prin natura obligaţiilor de partid şi profesionale, era responsabil de gradul de îndeplinire a planului de producţie, nu doar la Uzină, ci la toate unităţile economice care funcţionau pe teritoriul de care răspundea.
Graţie acestor atribuţii, Gheorghe Oancea a fost părtaş la discuţiile de acum 45 de ani, al căror subiect l-a constituit realizarea Uzinei Dacia în oraşul nostru. „La un moment dat, s-a pus problema ca Întreprinderea de Automobile de la Colibaşi să se facă pe Grui. A venit aici Chivu Stoica, fost prim ministru (n.r. Chivu Stoica a deţinut funcţia de premier în intervalul 1955-1961, după care, între 1965-1967, a fost preşedinte al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România). S-a mers pe ideea de a fi legată de întreprinderea de automobile de la Câmpulung. Aveam specialişti mulţi, foarte buni, care se formaseră aici. S-au gândit ei ce să aducă de la Colibaşi, unde era o fabrică de motoare, veche, până să se facă Dacia. Întâmplarea a făcut să fiu şi eu la Piteşti, când s-a discutat această problemă.”, ne-a relatat fostul primar Gheorghe Oancea.
Întâlnirea de la Piteşti s-a produs după vizita lui Chivu Stoica la Câmpulung, în timpul căreia a văzut terenul. Pe Grui îşi desfăşura activitatea o staţiune pomicolă, subordonată Institutului de la Mărăcineni, unde se cultivau zmeură, coacăze, afine, care a funcţionat încă patru-cinci ani după Revoluţie. „Atunci, Chivu Stoica a zis: „Uite, aici, avem agricultura aceasta” – se ţinea mult, în acele timpuri, la agricultură şi nu prea scoteai oricum o suprafaţă din circuitul agricol – dar a rămas ca, după ce a văzut zona, să poarte o discuţie cu cei de la Staţiunea Mărăcineni, căreia îi aparţinea. „Este a staţiunii, o să vorbim cu ei, ca s-o închidem şi să facem platforma aceasta!”, a spus el. După aceea, Chivu Stoica a venit la Piteşti, la Comitetul Judeţean de Partid. Până în 1968, au existat regiunile, care s-au transformat în judeţe. Atunci, s-a discutat problema. Toată lumea a fost de acord, s-a dezbătut cum să facă, cum să se organizeze ş.a.m.d. Cu toate concluziile acelei dezbateri, Chivu Stoica s-a dus la Bucureşti. Iar Ceauşescu i-ar fi spus: „Ştiu şi eu locul, că am trecut pe acolo, dar, totuşi, nu este bine. Putem să luăm oameni specializaţi de la ARO, să-i ducem la cealaltă fabrică şi, astfel, putem face o treabă bună. Dar să dăm de lucru la mai mulţi.” Asta era tendinţa, căci, de aceea, a făcut şi ARO secţii peste tot, apoi colaborarea lui ARO era cu toată ţara. Atunci, Ceauşescu a întors toate treburile, le-a dat peste cap şi a zis: „Nu”. A rămas să se facă Întreprinderea de Automobile Dacia la Colibaşi, unde funcţiona făbricuţa de motoare. „Dăm de lucru la toată zona.”, s-a spus. Şi aşa s-a făcut, căci altfel trebuia să se realizeze la Câmpulung.”, ne-a povestit Gheorghe Oancea cum s-au năruit planurile construcţiei Dacia la Câmpulung.
Dincolo de motivul cu care şi-a justificat Nicolae Ceauşescu refuzul, crearea cât mai multor locuri de muncă în altă parte a Argeşului, Câmpulungul îi trezea secretarului general al Partidului Comunist Român amintiri dureroase, din cauză că aici s-a produs una dintre multele arestări suferite în tinereţe.
Arestat în vara anului 1935, apoi eliberat la intervenţia muncitorilor comunişti din Muscel
Până la 26 de ani, Nicolae Ceauşescu – arestat prima oară la 15 ani – adunase şapte ani de închisoare. A fost arestat de multe ori, până la jumătatea anilor ’30, în timpul deplasărilor sale în „misiune” în Bucureşti, Craiova, Câmpulung şi Râmnicu Vâlcea.
Informaţii despre reţinerea la Câmpulung a tânărului Nicolae Ceauşescu sunt prezentate de istoricul argeşean Petre Popa, în lucrarea sa, „Preşedintele României Socialiste – Nicolae Ceauşescu şi Argeşul” (1983), pe care ziariştii de la „Univers Argeşean” au găsit-o în arhiva Muzeului Judeţean, într-un singur exemplar. „Tovarăşul Nicolae Ceauşescu a cunoscut oameni şi locuri din Argeş încă din 1935-1936, când a acţionat aici ca secretar al Uniunii Tineretului Comunist. În acea perioadă, (…) tovarăşul Nicolae Ceauşescu a desfăşurat, din însărcinarea PCR, şi pe plaiuri argeşene, o intensă activitate revoluţionară (…).”, relatează istoricul Petre Popa. „Activitatea revoluţionară desfăşurată de tovarăşul Nicolae Ceauşescu la Fabrica de Textile din Piteşti, la minele de la Godeni şi Poienari, în şcolile de meserii sau atelierele din Piteşti şi Câmpulung, precum şi comunele Valea Mare Pravăţ sau Mioarele, a influenţat direct acţiunile organizate de comunişti în această parte a ţării, a determinat înfiinţarea de nuclee ale Uniunii Tineretului Comunist. La 1 mai 1935, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a reprezentat tineretul din Argeş şi Muscel la Conferinţa Regionalei Oltenia a Uniunii Tineretului Comunist, care s-a desfăşurat, în condiţii de ilegalitate, la Râmnicu – Vâlcea”. După acest eveniment, s-a decis arestarea lui Nicolae Ceauşescu. „Ca urmare a activităţii sale revoluţionare, antifasciste, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a fost arestat în vara anului 1935 la Câmpulung, fiind apoi eliberat, la intervenţia muncitorilor comunişti din Muscel.”, consemna, în urmă cu 29 de ani, în lucrarea sa istoricul Petre Popa. Lecturând aceste fragmente şi având mărturia lui Gheorghe Oancea, potrivit căruia a existat intenţia de construire a Uzinei Dacia la Câmpulung, nu putem să nu facem o legătură între sentimentul de amărăciune produs lui Nicolae Ceauşescu de arestarea sa în oraşul nostru şi hotărârea de a muta amplasamentul noii fabrici la Colibaşi.
Potrivit ziarului „Scânteia”, Dacia 1100, în esenţă, un Renault 8, era „prima maşină fabricată în România”!
„Ziua de 20 august 1968 a fost trecută în calendarul PCR ca una a glorioaselor realizări ale partidului-stat. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu pleca de la Colibaşi la bordul primei maşini fabricate în România. Cea dintâi Dacie 1100 i-a revenit şefului partidului.”, astfel prezenta lansarea Daciei 1100 ediţia din 21 august 1968 a ziarului „Scânteia”. Pe 20 august 1968, secretarul general al PCR a tăiat panglica inaugurală a Uzinei de la Colibaşi, a cărei construcţie începuse în 1966. Primul model Dacia 1100 i-a fost făcut cadou, deşi şeful statului nu avea carnet de conducere. „Prima maşină fabricată în România” era, de fapt, un Renault 8, pentru realizarea căreia piesele au fost furnizate de producătorul francez şi asamblate în România. Ca o ironie, după respingerea propunerii construirii Întreprinderii Dacia la Câmpulung, autorităţile acelor vremuri au „uitat” care a fost cel dintâi automobil fabricat în România, la patruzeci de kilometri distanţă de Colibaşi, locul etichetat de gazetarii regimului comunist drept „citadela primului autoturism românesc”.