Port popular – costum de femeie, satul Jugur, comuna Poienarii de Muscel, județul Argeș, 1961, fotografie realizată de Ion Chelcea
Cercetarea întreprinsă la Jugur, în urmă cu 50 de ani, de grup de studenţi ai Conservatorului din Bucureşti a scos la iveală o bijuterie din folclorul local, scrisă de un sătean pe nume Ion Chiţulescu. Rapsodul, care activa în cadrul Căminului Cultural, a pus pe versuri o legendă a locului, care explica originea denumirii „Râpa fetii”. Muzicologii în pregătire au fost cuceriţi de frumuseţea baladei, pe care au analizat-o minuţios şi au prezentat-o, sub forma unei comunicări, publicată în Buletinul Ştiinţific al Studenţilor Folclorişti din România – Baia Mare, 1978.
„Râpa fetii – o baladă inedită din Jugur-Argeş” se intitulează studiul avându-l ca autor pe Gheorghe Niţescu, anul III, la Facultatea de pedagogie, muzicologie, compoziţie a Conservatorului „Ciprian Porumbescu”, Bucureşti, din care vă prezentăm câteva fragmente, inclusiv balada lui Ion Chiţulescu. Fotografiile inserate în acest articol îi aparţin profesorului Ion Chelcea şi au fost realizate la Jugur.
„În cursul cercetărilor întreprinse cu un grup de studenţi ai Conservatorului din Bucureşti, între 24 şi 27 decembrie 1976, în satul Jugur, comuna Poienari, judeţul Argeş, am avut privilegiul să culegem, alături de unele obiceiuri ale perioadei de iarnă, şi alte genuri folclorice, între care o baladă cu anumite elemente interesante, ce merită să facă obiectul unei discuţii.
Primele culegeri de folclor din localitatea amintită datează – după toate probabilităţile – din anul 1928 şi, de atunci înainte, această vatră folclorică, cu un specific bine păstrat, a stat ani de-a rândul în atenţia specialiştilor de la Institutul de Etnografie şi Folclor – actualul Institut de cercetări etnologice şi dialectologice din Bucureşti, care a întreprins în zonă ample investigaţii cu caracter monografic. Acestea s-au dovedit cu atât mai utile cu cât satul prezintă un aspect mai puţin obişnuit, rezultând dintr-o îmbinare sui generis a unui mod de viaţă patriarhal cu un profil de industrializare bazată pe minerit.
Costum de femeie, satul Jugur, comuna Poienarii de Muscel, județul Argeș, 1961, fotografie realizată de Ion Chelcea – Muzeul Național al Satului “Dimitrie Gusti”, România
Balada de care ne ocupăm a fost culeasă de la Ion Chiţulescu, de 54 de ani, ţăran localnic şi fost miner, actualmente pensionar, un adevărat informator-tip prin raportarea la mediul său de viaţă. El declară că această creaţie îi aparţine şi că „a făcut-o” în decursul activităţii desfăşurate în cadrul Căminului Cultural sătesc.”
Lucrarea studenţilor şi-a propus „să desprindă unele aspecte semnificative ale legăturii dintre trecut şi actualitate în practica artistică populară, cu evaluarea raportului dintre ponderea tradiţiei şi cea a inovaţiei de dată mai recentă.”
Subiectul baladei este „povestea unei fete rămase orfană după uciderea părinţilor ei de către turci, ca urmare a refuzului lor de a preda partea ce le revenea pentru plata tributului. Copila este crescută de bunica ei şi, când se face mai mare, o ajută pe aceasta la treburile casei. Într-o noapte, fata se visează mireasă cu văl negru pe cap, iar mama ei – pe care n-o cunoscuse – o gătea şi-i punea salba la gât. A doua zi, povestindu-şi visul, bunica îi spune că este semn rău şi că se poate întâmpla o nenorocire.
Preot de țară în haine țărănești: Popa Tache, localitatea Jugur, judeţul Argeș, 1931, fotografie realizată de Ion Chelcea – Muzeul Etnografic al Transilvaniei, România
Ca de obicei, fata pleacă şi în acea dimineaţă cu boii la păscut. Mergând către locul de păşunat, se întâlneşte cu un convoi de turci călare, iar aceştia, zărind-o, pornesc în urmărirea ei. fata fuge să se ascundă în pădure şi, ajungând la marginea unei râpe adânci, încearcă să-şi găsească acolo scăparea, dar cade şi se răneşte grav. Turcii coboară în râpă după ea, o ucid şi-i iau salba de la gât. Bătrâna aşteaptă până seara şi apoi porneşte în căutarea nepoatei sale, pe care o găseşte moartă şi prădată. În încheiere, autorul popular spune că râpei din povestea sa i-a rămas numele de „Râpa fetii”.
Iată în continuare versurile baladei-legendă „Râpa fetii”, text cântat, creaţie a lui Ion Chiţulescu:
- „Bate vântu’ iarba lată,
- În Jugur a fost o fată
- Făr’ de mamă, făr’ de tată.
- A rămas de mic’-orfană,
- Că părinţii ei cei buni,
- I-au omorât turcii-n drum.
- Că n-a plătit tributu’,
- Cu sabia le-a luat gâtu’.
- Şi-a rămas biata fetică,
- A crescut-o o bunică
- Cu lapte de la oiţă
- A crescut biata fetiţă.
- Cum creşte salcia-n apă
- Şi creştea sărmana fată.
- Avea paisprezece ani,
- Înjuga boii la car
- Şi-ajuta pe bunicuţa
- Cu boii şi cu căruţa.
- Dar într-o seară s-a culcat
- Şi mireasă s-a visat
- Mireasă nelogodită,
- Cu voal negru-mbrododită.
- A visat pe maică-sa,
- De unde n-o cunoştea,
- Că mireasă o gătea,
- Salba la gât îi punea.
- Dimineaţa s-a sculat,
- Visul bunichii i-a explicat.
- Dar bunica s-a-ntristat,
- La fată a dat din cap:
- -Nu e bine, fata mea,
- Se întâmplă azi ceva
- Dar, poate, n-o fi aşa.
- Iată fata tot voioasă
- A făcut trebur’le-acasă,
- A pus masa, a mâncat,
- A luat boii şi-a plecat,
- Ca să-i ducă în pădure
- Şi să-i ducă la păşune.
- Dar a mers un deal şi-o vale,
- Un convoi de turci călare,
- Cu arcuri şi cu pistoale.
- Ei fata cum o vedea
- Dupe fată alerga.
- Iar fata s-a speriat,
- În pădure ea a intrat,
- Sus, pe deal, a alergat.
- Că era o râpă mare,
- Mare şi pericoloasă,
- Alerga să se pitească.
- Fata-napoi se uita,
- Turcii se apropia.
- Fata odată ofta,
- Drumul pe râpă îşi da.
- Şi de sus şi până jos,
- I-a intrat carnea prin os.
- Iar turcii nemiloşi,
- Se duse la fată jos.
- Când fata se chinuia,
- Ei cu pistolu’ o împuşca.
- Salba de la gât i-o lua.
- Iar bunica a aşteptat
- Pân’aproape de-nserat.
- Dac-a văzut că nu vine,
- Dete fuga la pădure,
- Şi-alerga din mal în mal,
- Se oprea şi o striga:
- -Aurico, fata mea,
- Io te strig şi nu răspunzi,
- De ce mă faci ca să plâng?
- I-a vin’t în minte bunichii
- Şi-apucă pe valea râpii
- Şi merse la poala râpii,
- Vede chipul Aurichii,
- Împuşcată, săgetată,
- Cu salba de la gât luată.
- -Aurico, visul tău
- Cum te-a dus la ceasul rău.
- Să visezi pe maică-ta,
- Să vină ca să te ia.
- Şi cine te-a împuşcat
- Să moară şi el spânzurat
- Şi n-ar mai ajunge-n sat.
- Şi la râpa din pădure
- Râpa fetii acuma-i spune.”
Preot, fotografie realizată de Ion Chelcea – Muzeul Etnografic al Transilvaniei, România. Bărbat cu barbă, pozând într-un pridvor. Fiind preot, are haine cu influență orășenească, cu două rânduri de sacou croit cu nasturi din șnur. Proveniență: localitatea Jugur, Argeş
Muzicologii cărora li se datorează culegerea acestui text din folclorul muscelean au apreciat că „balada analizată prezintă – ca realizare muzicală – o factură pur ţărănească, aparţinând celui mai vechi strat stilistic al cântecului nostru „bătrânesc”, mult anterior baladei de provenienţă lăutărească, a cărei structură se datorează contribuţiei specifice a acestei categorii de purtători şi interpreţi ai folclorului nostru.”
Câteva dintre concluziile acestora:
„Memoria trecutului de îndelungată luptă antiotomană, cu întâmplări caracteristice epocii şi locurilor, dăinuie încă în conştiinţa oamenilor, continuând să fie, până astăzi, o sursă de alimentare a inspiraţiei creatorului popular.
Biserică de lemn, fotografie realizată de Ion Chelcea – Muzeul Etnografic al Transilvaniei, România. Biserică de lemn din satul Jugur, construită pe temelie de piatră sau cărămidă, tencuită, cu pridvor în față, la intrare, cu pictură pe exterior
Deşi cercetările recente arată că balada – aflată în apogeu în perioada feudală – este acum în regres, exemplul de faţă ne indică, alături de altele cunoscute, că procesul de creaţie în cadrul genului încă nu s-a încheiat.
Fie că aparţine integral sau numai parţial celui de la care a fost culeasă, prin sensul ideilor exprimate, această baladă nu este cu nimic mai prejos decât alte creaţii ale genului, ea putând face obiectul aceleiaşi cizelări pe care practica artistică populară o asigură în timp folclorului nostru.”