În anii tulburi ai celui de-Al Doilea Război Mondial, Câmpulungul a găzduit una dintre cele mai importante instituții de formare militară din România: Școala Militară de Ofițeri în Rezervă. Înființată în preajma anului 1940, școala avea misiunea de a pregăti tineri ofițeri care urmau să completeze efectivele armatei române, confruntată cu provocările războiului și cu nevoia acută de cadre instruite. Situată într-un oraș de munte cu o bogată tradiție istorică, instituția s-a integrat repede în viața locală, aducând un suflu nou de disciplină și rigoare.
Pregătirea ofițerilor în rezervă combina exigența militară cu o educație teoretică solidă, bazată pe studiul tacticii, al topografiei, al armamentului și al regulilor de comandă. Cursanții erau tineri proveniți din toate colțurile țării, aleși pentru dârzenia, inteligența și devotamentul lor. În fiecare dimineață, curtea Școlii Militare răsuna de comenzile scurte ale instructorilor și de pașii cadențați ai plutoanelor.
Deși activitatea școlii s-a desfășurat într-un context istoric dificil, marcat de alianțe schimbătoare și de sacrificii uriașe, spiritul camaraderiei a rămas puternic. Mulți dintre absolvenți aveau să participe la lupte pe fronturile din Est și din Vest, iar unii dintre ei nu s-au mai întors niciodată acasă. În memoria locală, existența Școlii Militare de Ofițeri în Rezervă de la Câmpulung a rămas simbolul unei generații care a înțeles ce înseamnă datoria și onoarea.
Paul-Mihu Sadoveanu în cazarma de la Câmpulung
În anii 1940, Mihail Sadoveanu a luat de câteva ori drumul Câmpulungului pentru motivul că Paul-Mihu Sadoveanu, cel mai mic dintre cei 11 copii ai săi, urma aici Școala Militară de Ofițeri în Rezervă.
Paul-Mihu Sadoveanu la 20 de ani, împreună cu tatăl său Mihail Sadoveanu, 1940.
Născut în 1920, după ce frecventase timp de doi ani cursurile Facultății de Drept din București (1940-1942), Paul-Mihu Sadoveanu fusese mobilizat în 1942 și trimis la Școala Militară de Ofițeri în Rezervă din Câmpulung. Făcea parte din compania I, plutonul 2, şi-l avea comandant pe căpitanul Coleş, viitor general.
Cazarma de la Câmpulung, cu rigorile ei cazone, nu era un mediu chiar atât de dur încât să mistuie forţele şi rezistenţa lui Paul-Mihu. Totuși, în vara lui 1943, acesta recurge la un nevinovat „complot” (făcându-l părtaş chiar pe căpitanul Coleş, care-l înţelegea) în speranţa că zilele unei permisii la București, pe care ar fi obţinut-o, i-ar fi dat ocazia să-şi revadă logodnica, dar şi să se poată ocupa mai intens de romanul său „Ca floarea câmpului…”, pe care îl avea în lucru.
Într-o scrisoare trimisă în iulie 1943 lui Mihai Moșandrei, Paul-Mihu Sadoveanu apelează la poetul câmpulungean, prieten al tatălui său, cu rugămintea de a-i acorda sprijinul în a lua legătura cu familia sa de la Bucureşti, care îl putea „ajuta“ pentru a obţine câteva zile de „respiro“ printr-o permisie. Se remarcă în aceste rânduri, scrise febril şi tensionat, pline de reluări, dar şi de sublinieri, nu o încercare de sustragere de la disciplina cazonă, ci dorinţa, nemărturisită deschis, ca în timpul astfel câştigat să se confeseze şi să împărtăşească prin scris în romanul lui „Ca floarea câmpului…” durerea provocată de dispariţia vărului său, tânărul sublocotenent Alexandru Drăgănescu, a cărui viaţă se frânsese într-un accident de motocicletă în apropierea Turdei.
Paul-Mihu Sadoveanu elev al Școlii Militare de Ofițeri în Rezervă din Câmpulung, 1943.
Scrisoarea se încheia astfel:
Domnule Moşandrei, aş fi trăit fericit dacă mâine dimineaţa sau după-amiaza ai putea veni să mă vezi, să mai stăm de vorbă şi să aflu şi rezultatul convorbirii telefonice.
Îţi mulţumesc din suflet pentru acest serviciu şi încă o dată, iartă-mă de deranjul pe care ţi-l produc.
Te aştept mâine. Al matale îndatorat,
Mihu Sadoveanu
Stranie coincidenţă! Paul-Mihu însuşi avea să fie secerat în septembrie 1944 lângă Turda, în luptă cu trupele germane, tot ca o „floare a câmpului…”
„Ca floarea câmpului…” – un titlu premonitoriu de roman
Manuscrisul romanului „Ca floarea câmpului…” se află astăzi la muzeul „Mihail Sadoveanu“ din Iaşi, donat de Profira Sadoveanu, sora autorului. Aceasta, cu durere în suflet, a făcut în toamna anului 1944 corectura pentru tipar a romanului, în locul autorului său, căzut pe câmpul de luptă.
Referinţele din epocă asupra romanului„Ca floarea câmpului…” sunt puține:
„Aceasta e prima și ultima carte a tânărului scriitor, încă neformat deplin, Paul-Mihu Sadoveanu, mort în războiul Ardealului, la Turda, la 22 septembrie 1944. Straniu faptul că a murit în aceleași locuri ca și prietenul despre care vorbește în aceste pagini și că atmosfera și titlul cărții cuprind în ele o prevestire funestă”, se preciza într-o notă care însoțea romanul.
Mihail Sadoveanu cu doi dintre fiii săi: Paul-Mihu (1920-1944), în dreapta, și Mircea (1914-1986). Sursa: Wikipedia
Sub impresia produsă de grăbita plecare a lui Paul-Mihu, o cronică publicată în februarie 1945 de Camil Petrescu în „Revista Fundațiilor Regale” remarca:
„Ca floarea câmpului… este titlul întâiului și ultimului volum al lui Paul-Mihu Sadoveanu. Plăpând ca o floare a câmpului, a fost secerat în război, înainte de a da roadele așteptate, însuși autorul, un copilandru… E drama care mistuie apăsător orice conștiință în aceste zile, când umbrele sângerii ale unor dezastre apocaliptice joacă peste ce a mai rămas din Europa”.
Paul-Mihu Sadoveanu – prototipul personajului Ionuţ Jder din romanul „Fraţii Jderi”
În anii 1980, m-am hotărât să descopăr mai multe „urme” ale trecerii atât de scurte a lui Paul-Mihu Sadoveanu prin această lume. Am căutat în cartea de telefon a Bucureștiului numărul Profirei Sadoveanu, sora lui Paul-Mihu. Puțin surprinsă și mirată că mă interesam de fratele ei după atâția ani de la moartea lui tragică, Profira Sadoveanu m-a pus în legătură cu Constantin Mitru, frate al Valeriei (Mitru) Sadoveanu, a doua soție a lui Mihail Sadoveanu.
Constantin Mitru fusese secretarul personal al lui Sadoveanu în ultimele două decenii de viață ale scriitorului. M-a întâmpinat în pragul apartamentului său luxos dintr-un bloc vechi, situat pe bulevardul Magheru, deasupra Teatrului Nottara. Mi-a spus că a fost coleg cu Paul-Mihu la Școala Militară de Ofițeri în Rezervă de la Câmpulung și mi-a povestit multe despre prietenul său de odinioară.
Scrisoare a lui Paul-Mihu Sadoveanu, Câmpulung, 31 iulie 1943. Detaliu.
Tot Constantin Mitru mi-a mărturisit, uimindu-mă profund, un fapt necunoscut în istoria literară românească: Paul-Mihu fusese pentru Mihail Sadoveanu prototipul lui Ionuț Jder, personajul romanului istoric „Fraţii Jderi”. Moartea prematură a mezinului Paul-Mihu, la vârsta de numai 24 de ani, l-a determinat pe Sadoveanu să abandoneze scrierea celui de-al patrulea volum al romanului „Fraţii Jderi”, care iniţial fusese proiectat nu ca o trilogie, ci sub formaunei tetralogii.
La un moment dat, discutând cu mine, Constantin Mitru s-a ridicat de pe fotoliu și mi-a adus câteva documente de familie și niște fotografii. Două dintre acele fotografii mi le-a dat ca să le păstrez. Una era fotografia lui Paul-Mihu, la 20 de ani, alături de Mihail Sadoveanu. Cealaltă, realizată în 1943, într-un studio din Câmpulung, îl înfățișa pe Paul-Mihu Sadoveanu în uniforma Școlii Militare de Ofițeri în Rezervă din Câmpulung.
Notă:
Scrisoarea lui Paul-Mihu Sadoveanu către Mihai Moșandrei se află în arhiva personală.