Minunata veste privitoare la apariţia unei cărţi de bucate, care va include şi reţete rucărene, a fost dată de Alina Mitiriţă, preşedintele Asociaţiei „Tineri Rucăreni”, la recenta sărbătoare a Rucărului. Lucrarea o are colaborator pe apreciata Lady Chef Cornelia Ghişoi, prima femeie bucătar din Sud-Estul Europei deţinătoare a acestui titlu, acordat în 2008, de Asociaţia Mondială a Bucătarilor şi Cofetarilor. Născută la Rucăr, Cornelia Ghişoi s-a împlinit într-o carieră dedicată gastronomiei, care i-a adus o recunoaştere naţională şi internaţională prin premiile şi medaliile obţinute la concursuri de artă culinară în ţară şi în străinătate. În vara anului 2024, a fost invitata rucărenilor la „Parada Iei”, iar acum se implică în realizarea unei cărţi cu specific culinar, care va include şi reţete din locurile sale natale.
- Alina Mitiriţă a avut privilegiul să-şi cunoască şi străbunica, şi stră-străbunica
Cea mai interesantă prezentare a evenimentului dedicat aniversării Rucărului, la 648 de ani de atestare documentară, a fost susţinută de Alina Mitiriţă, din partea Asociaţiei „Tineri Rucăreni”. „De la vatră la masă: rolul femeii rucărene în identitatea gastronomică a zonei Rucăr” a fost tema abordată de autoare într-o manieră captivantă, facilă înţelegerii publicului preponderent tânăr al manifestării, o premieră în agenda anuală de acţiuni culturale a celei mai „bătrâne” comune muscelene.
Când iniţiatorul şi moderatorul Tudor Vlad i-a propus Alinei Mitiriţă să aibă o intervenţie adaptată evocărilor despre tradiţiile Rucărului, aceasta s-a gândit la gastronomie. Nu întâmplător a ales acest domeniu care stârneşte numaidecât curiozitatea auditoriului, căruia nu-i este indiferent subiectul. „Urmează să venim pe piaţă cu o carte de bucate tradiţionale împreună cu doamna Cornelia Ghişoi, Lady Chef internaţional.”, a fost motivaţia principală care a stat la baza opţiunii Alinei Mitiriţă de a-şi axa expozeul pe bucătăria rucăreană.
„Nu pot fi bucate alese fără o mână de femeie, de aceea m-am gândit la o prezentare prin care să aducem în atenţie un ideal de femeie contemporană, dar şi inspirată din valorile trecutului.”, a susţinut aceasta.
„Femeia rucăreană îmbină subtil rigoarea munteană cu sensibilitatea tradiţiilor. Hărnicia, sobrietatea, puterea de a duce greul vieţii de munte şi responsabilitatea faţă de familie au transformat-o într-un simbol al demnităţii. Ea este un exemplu viu al modului în care femeia poate fi atât blândă, cât şi puternică, atât tradiţională, cât şi adaptabilă lumii moderne.”, este citatul pe care Alina Mitiriţă l-a aşezat în deschiderea prelegerii sale. „Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru privilegiul de a face parte dintr-o familie longevivă. Am avut ocazia să-mi cunosc şi străbunica, dar şi stră-străbunica şi am remarcat aceste valori trăite cu profunzime în vieţile lor. Acest ideal al femeii autentice, originale, este prezentat şi de împăratul Solomon în paginile Sfintei Scripturi.”, a continuat invitata sărbătorii, care a punctat calităţile femeii vrednice: harnică şi înţeleaptă, sprijin al familiei, gospodină neobosită, milostivă şi dreaptă, demnă şi puternică, purtătoare de înţelepciune.
„Aşa au fost şi aşa ne dorim să rămânem noi, femeile din Rucăr. Potrivit tradiţiei muscelene, „istoria se scrie prin oameni, dar se trăieşte prin femeile care ţin casa”. Faptul că ne aflăm înaintea dumneavoastră dovedeşte că avem istorie, avem cultură şi că vrem să ne prindem serios de valorile tradiţionale, cu gândul la ceea ce reprezintă modernitatea. Încă din 1377, dar nu numai, de când Rucărul apare pentru prima dată în documente oficiale, femeile din comunitate devin păstrătoarele echilibrului social şi ale hranei tradiţionale, contribuind la continuitatea satului. În secolele XIV-XVII, valorile sunt predate mai departe. Femeile din zona noastră sunt responsabile de creşterea animalelor mici, de prelucrarea laptelui şi a hranei, de pregătirea alimentelor pentru sărbători şi pentru drumurile comerciale spre Braşov. Atunci, apar preparatele-simbol: balmoş, jintiţă, brânzeturi de munte.”, redăm un fragment al expunerii acesteia.
Fotografiilor unor preparate tradiţionale din categoria celor enumerate, care au stârnit nişte pofte publicului aflat la câteva ore distanţă de masa de prânz, Alina Mitiriţă le-a alăturat o zicere păstrată peste timp: „Balmoşul şi jintiţa nu sunt doar mâncăruri, sunt mărturii ale răbdării femeilor de altădată.”
- O masă de sărbătoare conţinea tocană de oaie, plăcintă cu brânză de burduf, sarmale, prăjituri de casă
În secolele XVIII-XIX, munca la stână şi în gospodărie amplifica truda rucărencelor, care preluau multe activităţi atunci când bărbaţii erau plecaţi cu transhumanţa. În sarcina lor intrau prepararea urdei, a caşului şi telemelei, coacerea pâinii, a plăcintelor şi a mâncărurilor pentru păstori, precum şi transmiterea meşteşugurilor din mamă în fiică. „În secolul XX ne confruntăm cu un proces de modernizare, dar şi de continuitate. Astfel, reţetele tradiţionale sunt adaptate şi se extinde gastronomia în Muscel.”, a adăugat Alina Mitiriţă, dând exemplul unor preparate potrivite unei mese de sărbătoare: tocană de oaie, plăcintă cu brânză de burduf, sarmale, prăjituri de casă ş.a.m.d.
Din colecţia mamei sale, naratoarea a ataşat rezumatului său destinat cu precădere şcolarilor şi liceenilor, care au constituit audienţa sa, câteva reţete de deserturi. „Am încercat să le aleg pe cele mai vechi, după aspectul foilor pe care erau scrise. Îmi aduc aminte cu plăcere de gustul uscăţelelor făcute de bunica paternă. Astăzi, când le-am fotografiat, mă gândeam: Ce puţine ingrediente! Fără „E-uri”, fără amelioratori, fără tot felul de ingrediente care le dau un gust bun, dar care dăunează sănătăţii.”, mai spunea aceasta.
„În Rucăr, gospodina nu era doar bucătăreasă; era păstrătoarea rânduielilor.”, potrivit „Colecţii etnografice Argeş”. În contemporaneitate, rucărencele sunt, pe bună dreptate, promotoare ale gastronomiei locale. „Promovăm tradiţiile în pensiuni, gospodării şi festivaluri, puncte gastronomice locale”, accentul punându-se pe autenticitate şi ingrediente locale.”, a sintetizat Alina Mitiriţă cei peste 640 de ani de continuitate culinară.
- Cornelia Ghişoi, prima femeie bucătar din România distinsă cu titlul „Lady Chef”, este născută la Rucăr
„Bucătăria românească este sufletul unei naţiuni.”, este crezul Corneliei Ghişoi, Lady Chef, ambasador al gastronomiei româneşti. „Este rucăreancă de-a noastră.”, preciza cu mândrie Alina Mitiriţă, care a avut-o invitată pe Cornelia Ghişoi la un eveniment organizat la Rucăr, în 2024, prin care a fost celebrată Ziua Iei.
Autoarea prezentării a enumerat câteva calităţi ale acestei personalităţi muscelene, născută la Rucăr, insuficient promovată, din păcate, în zona noastră, prin evenimente care să o aibă în centrul lor. „Rădăcinile rucărene au modelat respectul pentru tradiţie, simplitate şi mâncarea „cu suflet”. Este prima femeie bucătar din România distinsă cu titlul „Lady Chef”, o recunoaştere rară, acordată pentru excelenţă culinară şi contribuţii naţionale. În cei peste 40 de ani de experienţă a format generaţii de tineri bucătari şi a reprezentat România în competiţii internaţionale. Este o promotoare a gastronomiei tradiţionale, calitate în care ridică bucatele româneşti, inclusiv pe cele muscelene, la rang de patrimoniu cultural.”
Ca o concluzie formulată de Alina Mitiriţă: „Mâncarea rucăreană este poveste, memorie culturală şi identitate locală. Iar femeile au fost şi rămân temelia acestor valori transmise peste 600 de ani.” La final, aceasta a reluat vestea extraordinară cu care a debutat mesajul său: „Ne bucurăm să putem să lansăm, sper, anul viitor, o carte de reţete rucărene, în colaborare cu doamna Cornelia Ghişoi.” Un regal editorial, anticipăm de pe acum, pe care îl aşteptăm cu interes.
Magda BĂNCESCU