Biserica Domnească din Câmpulung și-a sărbătorit hramul cu o deosebită solemnitate, adunând laolaltă credincioși și preoți la slujba de Priveghere în cinstea Sfintei Cuvioase Parascheva.
- O comuniune a credinței în inima Câmpulungului
Deși spațiul Bisericii Domnești este unul generos și încărcat de istorie, lăcașul s-a dovedit a fi neîncăpător pentru mulțimea de credincioși veniți să se roage. Oamenii din toate cartierele municipiului, dar și din zonele limitrofe, au umplut interiorul bisericii, venind să se roage la ocrotitoarea Moldovei. Slujba de Priveghere a fost un moment de înaltă trăire spirituală, la care au participat preoți de la parohiile din Câmpulung și din comunele din jur, împreună cu protopopul Cătălin Vlad, uniți fiind în rugăciune. Sărbătoarea Sfintei Parascheva, prăznuită pe 14 octombrie, creează în fiecare an o legătură nevăzută între comunitățile de pretutindeni. Deși Biserica Domnească din Câmpulung se bucură de prezența Sfintei în rugăciunile sale, epicentrul acestei sărbători rămâne Iașiul, unde se află Moaștele Sfintei Parascheva la Catedrala Mitropolitană. În Moldova, această zi capătă dimensiunea unei sărbători aparte, fiind marcată de un pelerinaj uriaș, ce atrage anual câteva sute de mii de persoane. Pelerinii străbat distanțe lungi pentru a se închina la racla Sfintei, transformând Iașiul într-un pol spiritual al Ortodoxiei românești.
- Cuvântul preotului paroh Ștefan Ștefănescu
„Iubiți credincioși în limba română despre Cuvioasa Paraschiva s-a scris în cazanele lui Varlaam Mitropolitul Moldovei la anul 1643. Și se spunea că, de fapt cuvioasa s-a născut în Epivat, în apropiere de Marea Marmara și de Constantinopol. A fost crescută și educată de părinți în cele mai Sfinte simțăminte, îndrumând-o spre tot lucru bun, dar mai ales spre rugăciune și post. A mai avut încă un frate care a făcut școală și care a fost călugărit și a demonstrat că este un călugăr care îl iubește pe Dumnezeu și cu școala care a învățat-o intrând în monahism autoritățile locale l-au numit și l-au pus episcop cu numele de Eftimie. Și când era Parascheva în Biserică și avea vârsta de 10 ani, și s-a citit Evanghelia, a auzit acolo temeiul scripturistic „cine voiește să se lepede de sine să-și ia crucea și să-mi urmeze mie” și a hotărât chiar să slujească lui Dumnezeu întru totul, deși părinții doreau să o căsătorească la vremea respectivă. Înainte de a pleca spre mănăstirea respectivă pe care si-a dorit-o, s-a oprit pe la Constantinopol și a rămas la Sfânta Liturghie și a auzit cuvântul de învățătură al preoților cu aleasă educație spirituală și unul dintre preoții care erau și duhovnicii ei au sfătuit-o chiar să-i slujească lui Hristos. Și a plecat de acolo de la biserica respectivă și s-a retras în pustiu, unde a stat 5 ani. Cu binecuvântare, Dumnezeu i-a îndreptat pașii spre ținutul Jerusalimului și după ce s-a hrănit spiritual și a aflat toate cele care erau necesare cu zidirea s-a gândit să se retragă în pustiul Iordanului. Aici a stat 5 ani, după care tot un înger al lui Dumnezeu i-a trimis vestea ca bine ar fi să se ducă în Epivat, acolo unde s-a născut să lase trupul pământului respectiv și sufletul la Dumnezeu. Dumnezeu a ajutat-o și a ajuns în ținutul unde s-a născut, deși nu o mai cunoștea lumea, pentru ca tot ce avusese dăruise celor în nevoi, strâmtorați și a fost îngropată ca o străină. Cert este ca Dumnezeu a vrut să o proslăvească și în economia lui divină a gândit ca lumea să știe cine este. După ce au dezgropat-o într-adevăr au văzut că trupul era neputrezit și atunci autoritățile bisericești au hotărât să o pună într-o raclă specială și să o depună la Biserica din Epivat. Aici în Epivat a stat aproape 200 de ani, după care a mai fost mutată în alte locuri, și în cele din urmă ajunge în anul 1393 la Târnăvo pentru că era reședința patriarhală și datorită luptelor cu turci, și Târnovo fiind ocupată de turci în 1393 autoritățile bisericești hotărăsc să o ia de acolo să o ducă la Belgrad în Serbia. Atunci patriarhul ecumenic din vremea respectivă îl roagă pe sultan să-i îngăduie să plătească datoriile pe care le avea față de ei și să admită transferul, strămutarea sfintelor moaște de la Belgrad în Constantinopol. Și după încă 120 de ani Mitropolitul Moldovei sfătuindu-l pe domnitorul Vasile Lupu reușește să-l determine pe sultan să dea voie Sfintelor Moaște să o aducă la Iași. Deci după 120 de ani la 1641, domnitorul Vasile Lupul reușește să o aducă la Iași și aici stă la Biserica trei Ierarhi până în 1888 când a avut loc un incendiu. Biserica respectivă a ars în schimb de racla cu sfintele moaște u s-a apropiat nici o flacără. Și atunci mitropolitul de la acea vreme împreună cu autoritățile politice din Moldova a hotărât să facă transferul, unde sunt și astăzi, la Mitropolia Iașului. ”
Chiar dacă la Câmpulung pelerinajul nu atinge o asemenea amploare, devotamentul localnicilor, ilustrat de biserica arhiplină la slujba de priveghere, dovedește că spiritul de rugăciune și credința în puterea Sfintei Cuvioase Parascheva sunt la fel de puternice și vii în inima Muscelului. Această noapte de rugăciune a fost, așadar, un prilej de reînnoire spirituală și de întărire a comuniunii pentru toți cei prezenți.