Cum începuturile Industriei Auto din judeţul Argeş se leagă de prezenta secţiei fabricii IAR la Câmpulung şi produsul cel mai cunoscut şi reuşit al fabricii IAR a fost avionul de vânătoare IAR 80, ne-am gândit ca în acest an să prezentăm, la 81 de ani de la data desfăşurării, marea bătălie aeriană din vara anului 1944, când două grupuri de vânătoare/bombardament americane P-38 Lightning ( Grupul 1 si Grupul 82) au atacat şi bombardat rafinăria Română-Americană. A fost ziua de glorie a Grupul 6 Vânătoare, dotat cu avioane IAR 81 C. Comandat de Cpt. Dan Vizanty, piloţii români au doborât 9 P-38 Lightning din Escadrila 71 (75 % din efectivele Escadrilei).
- 10 IUNIE 1944
Obiectiv: Rafinăria Română-Americană
În zorii zilei de 10 iunie 1944 la ora 05.05, patruzeci şi opt de avioane P-38 din Gr.82 decolează de pe aerodromul Vincenzo, Foggia cu Lt. Col. William Litton, comandantul Grupului în fruntea formaţiei. Fiecare avion ducea sub aripi o bomba de 1000 livre(455kg) şi un rezervor suplimentar de combustibil de 300 galoane (1200litri). De pe aerodromul Salsola decolează şi Gr.1V.avand comandant pe Lt. Armour Miller în acelaşi timp şi liderul Esc.27(cod radio,, Petdog”), Lt. John Shepard liderul Esc.71 (cod radio,,Cragmore”) şi Lt. Harley Barlow liderul Esc.94.(cod radio,,Springcap”) cu 46 de avioane de vanatoare P-38 Lighting.
La est de oraşul Giurgiu, Gr.1V. virează spre nord, Gr.82 întârzie virajul obligând Gr.1 să vireze spre est. Blue Flight (patrula albastra) din Esc.71 este separata în urma acestor manevre fiind obligata să zboare singura în spatele Gr.82.
La ora 07.10, comandantul staţiei radar ,,Freya” de la Otopeni, Col. Eduard Neumann i-a transmis Cdr. av. Gh. Miclescu, faptul ca o formaţie de avioane inamice se găsea deasupra Iugoslaviei. S-a transmis către toate unităţile de aviaţie şi bateriile AA ordinul ,,Atenţie mărita‘’. Aflat pe Popesti-Leordeni Grupul 6 Vânătoare dotat cu avioane IAR-81C era comandat de Cpt. av. Dan Vizanty. La ora 07.45 grupul este gata de decolare. Cpt. av. Vizanty: ,,(…)Surprins de alarma data aşa de dimineaţa, mi-am luat pistolul de semnalizare şi am tras o racheta verde, care însemna decolarea imediata a întregului grup de vânătoare. M-am urcat în automobilul meu Ford şi am demarat cu cea mai mare viteza spre IAR-ul meu nr. 344, care se afla alături de cel al Lt.av. Puiu Lupescu, coechipierul meu.(…)”
Pe aerodromul Pipera se afla şi Centrul de Instrucţie al Aeronauticii(C.I.A.) dotat cu avioane de şcoală de tip IAR-38 si Focke Wulf FW-58 Weihe. Şcoala de Zbor fără Vizibilitate, aparţinând de C.I.A. şi condusă de Lt. Cdr. av. Popescu Ion – Oiţă, avea dispersate bimotoarele FW-58 pe terenurile de la Orasti şi Frumusani iar pe Popesti – Leordeni se aflau patru FW-58 gata pentru a decola cu echipajele scolii spre terenurile camuflate de la Frumusani şi Orasti.
La ora 08.25 de pe terenul de la Popesti Leordeni decolează bimotoarele FW-58 ale Scolii de Zbor fără Vizibilitate pentru a se dispersa pe terenurile de la Frumusani şi Orasti. Imediat acestea au fost doborâte de americanii din Esc. 71,
Slt.av. Iatan Ion din Gr.6 Vt. povesteşte :,,(…) De comun acord se stabilise cu comanda Gr.6Vt., în cazul in care se da alarma, avioanele FW-58 să decoleze imediat pentru a se dispersa pe islazul de la Frunzanesti. În ziua de 10 iunie, din cauza confuziilor, decolarea avioanelor FW 58 nu a fost posibil să se facă înaintea avioanelor IAR-81 şi au rămas să decoleze pe urma.
Lt. Herbert ,,Stub” Hatch din Green Flight (patrula verde) Esc.71 descrie lupta: ,,(…) După ce am virat către nord am continuat zborul la joasă înălţime şi am trecut peste un aerodrom (Popesti-Leordeni) surprinzând în aer cateva bimotoare Do-217 (FW-58 de la C.I.A.). Comandantul escadrilei noastre Lt. John Shepard ataca, urmat de cele trei patrule. Dornierele au fost doborâte imediat.
În urma acestui atac Şcoala de Zbor fara Vizibilitate pierde trei ofiţeri de mare valoare Cpt. av. Dumitrescu Constantin, Lt. av. Dinu Marian si Lt. av. Roventa Octavian, veterani ai campaniei din Basarabia şi Stalingrad, cu multe misiuni la inamic.
Cpt. av. Dan Vizanty: ,,(…) Împreuna cu coechipierul meu, am decolat imediat după ultima patrula şi tăind traiectoria formaţiei ne-am situat în fruntea ei continuând să luam altitudine şi îndreptându-ne spre un sector determinat în prealabil, pe care il atingeam, în general, la cca. 8000m altitudine . In ziua aceea ,în timp ce mă aflam la 2500m altitudine am auzit în casca, în cod: Atenţie Paris, atenţie Paris, indieni deasupra cuibului. Am recunoscut îndată vocea Cpt. av. Traian Gavriliu, seful Biroului Operaţii al aerodromului Popesti-Leordeni, care mă anunţa astfel ca avioane de vânătoare americane se îndreptau spre aerodrom. Atunci privind peste bord ,vad val după val, la foarte joasă altitudine, formaţiuni de Lightning, care se îndreptau venind din est direct spre aerodromul nostru. Imediat şi fără ezitare ordon prin radio: Paris câtre Paris 1,2,3 (escadrilele mele) atacam, urmaţi-mă ! şi intr-o fracţiune de secunda situaţia se răstoarnă.(…)
Slt. av. Iatan Ion din Esc.62Vt.:,,(…)Atacul nostru a fost o totala surpriza pentru americani, din spate, din soare, lansaţi cu viteza superioara.(…) Primele trei patrule, patrula comandant de Grup, patrula comandant a Esc.62Vt., şi patrula Lt. av. Nicolaescu Teodor din Esc.61Vt., au tras ca la poligon în ţinte terestre în mişcare. Rezultatul a fost nesperat, dar cu urmări tragice pentru patrulele care au urmat. Patrula Lt. av. Posteuca Gheorghe a putut degaja, dar cea a Lt .av. Limburg Nicolae, din care făceam şi eu parte, a primit în fata riposta formaţiei americane care ieşise din momentul surpriza şi manevrase pentru a preîntâmpina atacul nostru. Lt. av. Limburg Nicolae a trebuit să manevreze către stânga, moment în care se pare ca s-a lovit de coechipierul sau Adj. av. Tary Mihail, deşi a existat posibilitatea să fi fost lovit de inamic.
Adjutanţii aviatori Aurel Vladareanu şi Pavel Coteanu din Esc.62Vt. au zărit o formaţie de 4-5 avioane Lightning, care voiau să scape cu fuga. Fiind ceva mai sus au plonjat în formaţia americana deschizând focul. Aurel Vladareanu a lovit în plin un P-38, care s-a prăbuşit în apropierea satului Creţeşti (Vidra), iar Pavel Coteanu a doborât un altul care a căzut în marginea comunei Frumusani. Doua Lightning – uri reuşiseră însă să se strecoare în coada lui Coteanu. O manevra la timp l-a adus pe Adj.av. Vladareanu în spatele unuia dintre urmăritorii camaradului sau: ,,Nu-mi venea să-mi cred ochilor. Repede apăs cu putere pe butonul tunurilor Mauser şi fuzelajul avionului american se luminează de explozii. Prima mea rafala şi-a atins ţinta. ”Avionul doborât de Adj. Vladareanu cade în flăcări la marginea comunei Fundeni-Frunzanesti.
Adj. av. Ilie Dumitru din Esc.61Vt., a scos siguranţele tunurilor şi mitralierelor şi privind în jos a văzut la circa 150m de sol siluetele fine ale avioanelor bifuzelate P-38 Lightning. Când a coborât la 200m, s-a trezit într-o învălmăşeala: peste tot aripi şi fuzelaje cu stele albe. La un moment dat, a prins în reticulul aparatului sau de ochire fuzelajul unui P-38. A deschis focul de la 200m, a corectat tirul şi virând brusc, a ajuns chiar în fata lui.
Adj. av. Ilie Dumitru: ,,(…) Fără să ştiu cum, mă găsesc cu degetul pe trăgaci, cutremurat de bubuitul tunurilor şi mitralierelor mele…Strâng virajul, pilotul american vrea să scape. O noua rafala, şi proiectilele mele urca spre motorul din dreapta, care ia foc. Ii ia foc şi aripa şi nu mai are scăpare. Cade în vrie, prăbuşindu-se la pământ. Sunt năucit şi nu-mi vine să cred ca l-am doborât.(…).
Lt. Herbert ,,Stub” Hatch din Esc71: (…)Am observat venind din dreapta dinspre ora 2, o alta patrula de FW-190 (IAR-81C). Am făcut singurul lucru posibil, am tras de manşa virând brusc dreapta, deschizând focul. Capul formaţiei era la 150-200m în fata mea şi puţin la stânga, rafala mea a trecut prin motor, partea stânga a cabinei şi încastrarea aripii, 190-ul s-a răsturnat pe dreapta şi a trecut pe lângă mine. Nu l-am văzut prăbuşindu-se, dar fotomitraliera a înregistrat 190-ul arzând şi coechipierul meu Joe Morrison a confirmat prăbuşirea. Celelalte trei 190-uri din acea patrula au trecut peste mine ajungând în spatele liderului ,,Green Flight” (patrula verde) şi a coechipierului sau, amândoi au fost doboraţi. Am continuat virajul spre dreapta împreuna cu coechipierul meu, am văzut un 190 chiar în spatele unui camarad al meu Joe Jackson din ,,White Flight”(patrula alba). M-am apropiat din dreapta spate şi am încercat să-i lovesc cupola cabinei de la 100m, dar a fost prea târziu, avionul lui Jackson era în flăcări prăbuşindu-se , carbonizând pilotul.
Lupta aeriana din jurul aerodromului Popesti-Leordeni a durat numai 12 minute. Din 23 avioane decolate de la Grupul 6 Vt., au aterizat pe aerodrom 19. Grupul pierde trei piloţi: Lt. av. Limburg Nicolae cu IAR-81C nr.369 căzut langa Balaceanca, Adj. av. Giurgiu Alexandru doborât la Fundeni cu IAR-81C nr.337 şi Adj. av. Tary Mihail căzut în lupta la Berceni cu IAR-81C nr.303. Avariate în lupta: IAR-81C cu nr.382, nr.342, nr.343 (Slt.av. Ianculescu Eugen), nr.302 (Adj.av. Nicola Ioan), nr.341 (Lt.av. Baciu Dumitru), nr.314(Adj. av. Tutuianu Gheorghe) şi nr.334 ( Slt. av. Iatan Ion). Sunt creditaţi cu victorii P-38 următorii piloţi din Esc59Vt.: Cpt. av. Constantinescu Petre, Lt. av. Baciu Dumitru, Adj. av. Dimache C-tin., Adj. av. rez. Nicola Ioan, Adj. av. rez. Lepadatu Ilie, au toţi o victorie. Din Esc.61Vt.: Lt. av. Dumitrescu Mircea, Slt. av. Ianculescu Eugen, Adj. Maj. av. Ilie Dumitru, Adj. av. Dimache Ioan, Adj.av. Tutuianu Gheorghe, Adj. av. Cocebas Gheorghe, creditaţi cu doua victorii, iar Adj. av. Husea Ion şi Adj. av. Zamfir Gheorghe cu o victorie. Din Esc.62 Vt. Adj. av. Vladareanu Aurel şi Adj. av. Coteanu Petre au fost creditaţi cu o victorie. Din aceeaşi escadrila Slt. av. Iatan Ion nu i s-a omologat oficial P-38-ul doborât ( probabil rănit în spital nu a putut să-şi descrie lupta într-un raport oficial).
De partea cealaltă americanii din Esc.71, din 12 avioane angajate în lupta cu IAR-urile lui Vizanti, au 8 avioane doborâte şi 2 avariate. Următorii piloţi au căzut în lupta: Lt. Albert Smith, Lt. George Johnson, Lt. Joseph Jackson, Lt. Vernon Baker, Lt. Willie Flack, Lt. William Potter, toţi declaraţi morţi. Lt. Ralph Hisey cu Lt. Rudolph Janci au fost luaţi prizonieri. Avionul Locotenentului Joe Morrison a fost grav avariat cu un motor distrus, foarte greu a reuşit pilotul să-l menţină în aer pana în Italia unde l-a pus pe burta pe terenul de la Bari. Lt. Herbert Hatch este singurul pilot care scăpat cu viata din lupta de la Popesti – Leordeni reuşeşte să ajungă înapoi pe aerodromul escadrilei 71 de la Salsola în Italia. Acesta cere omologarea a cinci avioane FW-190 doborâte şi doua avariate. Trei vor fi confirmate pe filmul fotomitralierei înainte să se rupă şi restul de coechipierul sau Joe Morrison. Tot de la Popesti – Leordeni reuşeşte să scape şi Lt. Carl Hoenshell, dar rămas fara muniţie, în drum spre Italia va fi urmărit de Bf 109 germane din JG 51 staţionat în Iugoslavia şi va fi doborât la ora 09.40 în Bulgaria lângă localitatea Dragoman la N de Sofia de câtre Lt. Taubenberger din 6/JG51.
În timpul atacului, rafinăria Româno-Americană este lovită grav. Cele două instalaţii de rafinare primară a ţiţeiului sunt distruse;una fusese pusă în funcţiune chiar cu o zi înainte. Sunt distruse, de asemenea, rezervorul principal, rampa de încărcare, 10 vagoane cisternă pline cu benzină, atelierele mecanice şi multe altele. Perdeaua de fum pentru camuflaj intrase rapid în funcţiune, însă, conform instrucţiunilor, bombele au fost lansate în centrul norului de fum.
Imediat după începutul atacului, antiaeriana a început să tragă. Charles Welch a fost lovit în plin şi s-a prăbuşit imediat. Thomas Hodgson a fost lovit doar într-un singur motor, astfel încât a apucat să aterizeze şi să se salveze. La fel a scăpat şi Elwin Henry Jackson. Nu se ştie exact ce l-a doborât pe John McMonegal, aterizat forţat lângă rafinărie:antiaeriana sau piloţii Jagdgeschwader 77 (JG 77), staţionaţi la Mizil? În cazul lui Charles Laugenour putem spune sigur că ambele. Lovit într-unul dintre motoare, Laugenour a fost protejat de colegii din grupul 1 până în apropierea Chitilei, unde vânătorii germani au reuşit să răpună avionul american prea puţin manevrabil.
22 de avioane americane nu s-au mai întors la baze. Faţă de numărul celor plecate iniţial – 94 – pierderea este mare :25% pierderi. Faţă de numărul celor intrate în România – 75 – pierderea se apropie de 30%, pierderea record înregistrată la 1 august 1943, dar pierderea de vieţi omeneşti a fost mult mai redusă decât atunci. În acest nou atac la joasă altitudine au pierit 12 piloţi americani – un pic mai mulţi decât echipajul unui singur bombardier.
Si judetul Arges a fost implicat in aceste lupte prin luptele aeriene date atunci intre aviatia de vanatoare germana si cea americana, un avion de vanatoare Messerschmitt 109 G 6 fiind fortat sa aterize fortat langa satul Ciobani comuna Harsesti.
Extras din articolul “Obiectiv Romano-Americana” : Indienii cu doua pene ataca! revista Aeromagazin, autor Dan Melinte