Din colecţia de amintiri a profesorului Şerban Nicolescu provine şi această relatare despre o casă atât de cunoscută în Câmpulung încât zona în care este amplasată a luat numele proprietarului. „La pod la Duică” spun şi astăzi câmpulungenii de vârsta a doua şi a treia, cunoscători ai destinaţiei de odinioară a spaţiului de la parter. Şi anume magazin de coloniale, mărturie fiind plăcuţa de pe faţada poziţionată pe strada Mărăşti, care mai aminteşte de vremurile de demult, când câmpulungenii din această parte a oraşului îşi făceau cumpărăturile de la prăvălia denumită „Theodor C. Duică”, după negustorul care o patrona. În cazul în care mai este cineva care are vreun dubiu legat de amplasamentul construcţiei, precizăm că se găseşte în intersecţia străzilor Mărăşti, Mărăşeşti, General Iosif Teodorescu şi Bulevardul Ion Mihalache, în capătul podului din Tabaci. Clădirea ridicată în urmă cu 93 de ani poartă cicatricile multelor decenii trecute peste ea, care i-au alterat arhitectura plăcută ochiului. Ce frumoasă ar fi dacă s-ar renova, lucru care nu se întâmplă, probabil, din cauza costurilor necesitate de reabilitarea unui imobil de o asemenea mărime şi vechime, care se alătură multor case de patrimoniu din oraş afectate de trecerea timpului. Ar merita salvată pentru valoarea arhitecturală, un plus într-o localitate în care construcţiile de prost gust i-au suprimat de mult farmecul de odinioară.
- Magazinul de băcănie şi coloniale „Theodor C. Duică”
Istorioara lăsată de profesorul Şerban Nicolescu în cartea „Câmpulungul de altădată”, scrisă împreună cu Romulus Şerb şi Constantin Moise, ajută generaţiile prezentului, în caz că manifestă interes pentru istoria fascinantă a orăşelului cunoscut în ţară în vremurile lui bune, să afle amănunte despre afacerea de familie din interior. Vârstnicii le cunosc, dar, chiar şi aşa, rememorarea unor timpuri mai civilizate, cu oameni mai respectuoşi, produce plăcere şi nostalgie.
Iată ce bijuterie de text ne-a lăsat Şerban Nicolescu, cel care a scris prea puţin faţă de cât a cunoscut. Mult prea puţin.
„O clădire impunătoare pentru acea vreme – 1932 -, situată la intersecţia unor drumuri de largă circulaţie din Câmpulung şi cea mai mare de pe malul stâng al râului, îşi face apariţia, spre admiraţia locuitorilor. Era clădirea ce avea să devină băcănie, proprietatea soţilor Theodor şi Elena Duică.
Puterea economică a negustorilor din Câmpulung începea să se evidenţieze din ce în ce mai mult la începutul secolului trecut, mărind astfel viteza de urbanizare a oraşului.
Locul de amplasare a clădirii asigura vadul comercial al magazinului alimentar nou înfiinţat. De atunci, Câmpulungul a căpătat un nou reper: „La pod la Duică”, o expresie sigură şi inconfundabilă în geografia oraşului, deşi acel Duică nu mai este de mult printre noi. Pe zidul dinspre Vest al clădirii se mai poate vedea şi azi cuvântul din reclama magazinului de atunci, „COLONIALE”, astăzi ieşit din uz. Cuvântul definea articole alimentare de băcănie (cafea, ceai, piper, vanilie etc.), provenite din ţări exotice, sau orice alt articol alimentar, chiar autohton, care este de acelaşi fel cu cel provenit din ţări îndepărtate.
Era pe atunci obiceiul moştenit din tată în fiu ca, în zilele de sărbătoare, să se îmbrace în costum naţional, simbol distinctiv al patriotismului local. Clientela, mai ales cea venită de la sate, avea mai multă afecţiune pentru negustorii băştinaşi. Faptul se confirmă prin aceea că negustorii străini de zonă cu greu puteau să-şi formeze o clientelă stabilă.
Portul naţional al negustorilor din Muscel este surprins într-o fotografie de epocă, făcută cu ocazia unor consfătuiri ale negustorilor, precedată de o slujbă religioasă, care a avut loc la Biserica „Sfântul Ilie” (1926). După cum se ştie, Sfântul Ilie este protectorul patronilor şi al oraşului.
În anii construcţiei socialismului, clădirea a fost naţionalizată, transformată în bufet de categoria a treia şi adusă la ruină. Astăzi, ea a fost parţial reparată în urma revendicării.”
În 2012, când a apărut cartea care conţine această relatare, imobilul adăpostea încă sediul PRM, unde, pe lângă şuetele membrilor de partid, aveau loc, din când în când, conferinţe de presă. „Drapelul naţional arborat flutură în vânt – scria Şerban Nicolescu -, amintindu-ne de vremurile în care prin faţa clădirii treceau ostaşii Regimentului 30 Dorobanţi.”
Anul edificării construcţiei, pe care l-aţi aflat din povestioara prezentată, este încrustat pe faţada principală, sub iniţialele T.C.D.: Theodor C. Duică.