Cu un veac şi mai bine în urmă, gazetarii lăudau Câmpulungul pentru ţesăturile produse aici, de la cele groase din lână, până la pânzeturile fine, ca maramele de borangic. Aceleaşi elogii se îndreptau şi către costumele populare de la Câmpulung, „cele mai frumoase în ţară”, ca să cităm o relatare din Gazeta Transilvaniei, din 1911.
Una dintre numeroasele dovezi ale recunoaşterii frumuseţii portului popular local o constituie medalia de aur câştigată la Expoziţia Universală din Paris din 1890 de Maria Paisu, din Câmpulung, pentru un costum popular complet. Expozanţii români au fost recompensaţi, în luna martie a anului 1890, de însuşi prinţul George Bibescu, în cadrul unei serbări găzduite de „Noul Ateneu”, când acestora li s-au înmânat diplomele şi medaliile acordate la evenimentul parizian. Au fost 24 de medalii de aur – majoritatea câştigate de bucureşteni, alături de care am găsit-o pe câmpulungeanca noastră – şi 63 de medalii de argint.
De o recunoaştere pe măsură a beneficiat, în aceeaşi perioadă, un atelier de stofe din Câmpulung, dintre cele mai căutate, inclusiv pentru haine preoţeşti. Informaţia care ne-a făcut să zăbovim asupra acestui subiect o constituie prezenţa proprietarei atelierului cu stofele şi pânzele sale la Castelul Peleş, pentru a fi văzute de Regina Elisabeta, implicată într-o acţiune de introducere a produselor româneşti pe piaţa din Londra.
- La Balul „Reuniunii femeilor române din Sibiu”, cele mai multe costume populare proveneau de la Câmpulung
Altă relatare, alte laude aduse costumelor populare câmpulungene. Scriind despre Balul „Reuniunii femeilor române din Sibiu”, autorul unei ştiri apărute în Tribuna, în 1887, aprecia costumele tradiţionale provenite de la Câmpulung. „Balul reuniunii noastre a fost un dar, ca totdeauna, pe cât de splendid, pe atât de bine cercetat de societatea aleasă a Sibiului, fără deosebire de naţionalităţi. O mare varietate de toalete, foarte multe ieftine şi frumoase, câteva scumpe, dintre care unele erau, iar altele ar fi fost frumoase, dacă n-ar fi lipsit splendoarea giuvaericalelor, fără de care catifeaua produce un efect sărăcăcios. Foarte mult au contribuit la frumuseţea priveliştei costumele naţionale, anul acesta foarte multe, vreo douăzeci, cele mai multe de Câmpulung, unele mai mult ori mai puţin de fantasie, dar aproape toate alese cu mult gust. Animaţiune multă, succesul material, precum aflăm, de asemenea, deplin.”
- Teodora Mircea Ionescu producea stofe pretenţioase pentru veşmintele preoţeşti
Însă articolul care ne-a atras cel mai mult atenţia legat de ateliere în care se executau stofe sau haine la Câmpulung o are în centru pe Teodora Mircea Ionescu. Şi produsele ei primiseră recunoaştere naţională şi internaţională, fapt care a atras interesul gazetarilor epocii. În atelierul doamnei Ionescu se lucrau stofe pretenţioase, inclusiv pentru straiele preoţeşti, drept pentru care era promovată în presa de specialitate, care îndemna preoţii să-i devină clienţi.
Iată ce consemna Amvonul în 1891: „Industria naţională. Doamna Teodora Mircea Ionescu, din Câmpulung, premiată cu două medalii de aur şi două de argint la diferite expoziţiuni din ţară şi străinătate, pentru manufacturi casnice, a înfiinţat un atelier, în care lucrează stofe pentru veşminte preoţeşti şi arhiereşti, de o rară eleganţă şi soliditate. Redacţiunea recomandă confraţilor preoţi aceste stofe, cu atât mai mult cu cât sunt un articol de industrie naţională. Depozitul se află în Bucureşti, la magazinul societăţii „Furnica”, Calea Victoriei, vis-a-vis de Biserica „Creţulescu”. Preţuri moderate.”
- Doamna Ionescu a depus la Castelul Peleş mai multe stofe şi pânzături foarte fin lucrate, spre a fi expediate la o casă de comerţ din Londra
Trei ani mai târziu, doamna Ionescu era pregătită cu produse de calitate destinate comerţului european. Însăşi Regina Elisabeta se implica în promovarea meşteşugarilor români pe piaţa londoneză. Era interesată să-şi lanseze stofele produse la Câmpulung şi deţinătoarea atelierului care dădea de muncă sătencelor din Muscel.
„Industria de casă pe pieţele Londrei. „Cooperatorul român” comunică că regina României lucrează cu activitate ca să introducă pe pieţele Londrei produsele industriei române casnice rurale. Una din expozante, doamna Ionescu, care are în Câmpulung un atelier compus din 200 lucrătoare de la sate, a depus la Castelul Peleş mai multe stofe şi pânzături foarte fin lucrate spre a fi expediate la o casă de comerţ din Londra.”, reţinem din Telegraful român, 1894.