12.4 C
Campulung Muscel
20/05/2024

O femeie care a vrut să adopte un câine a fost refuzată de îngrijitorii adăpostului

Chit că este al doilea om în ierarhia Primăriei Câmpulung, viceprimarul Alin Vlădău a întâmpinat dificultăţi în a pătrunde în incinta adăpostului de câini, amenajat pe un teren proprietate a municipiului. N-a fost primit imediat cum a cerut să aibă acces şi n-a fost primit chiar cu braţele deschise de cei doi îngrijitori, cu care, într-un sfârşit, a reuşit să stabilească o comunicare. Motivul care l-a purtat pe secundul primăriţei Elena Lasconi către construcţia de pe drumul spre Godeni este păţania unei cunoştinţe din Mărcuş, interesată să adopte un câine fără stăpân. A mers la locul în care ştia că găseşte pe alese, dar a fost tratată cu răceală de administratori, atitudine dublată de refuzul acestora de a-i da posibilitatea să plece acasă cu patrupedul dorit. Iar acest lucru se întâmplă în condiţiile în care adăpostul este plin şi nu mai poate primi alte exemplare, iar doritorii să adopte nu se înghesuie la porţile sale.

O veste pozitivă anunţată de viceprimarul Alin Vlădău este contactul stabilit cu deţinătorii noului centru de la Smeura, inaugurat pe 24 aprilie 2024, la a cărui inaugurare a participat. De acolo a plecat cu asigurări că Primăria Câmpulung va fi ajutată cu acţiuni de sterilizare şi de capturare a maidanezilor de pe străzi. Ceea ce s-a şi întâmplat astăzi, 2 mai 2024.

  • La adăpostul plin ochi: „N-avem câini de dat!”  

De curând, viceprimarul Alin Vlădău a povestit experienţa avută cu cei doi îngrijitori ai adăpostului aflat pe proprietatea Primăriei, ajuns la capacitate maximă de un an, „de când nu ne mai ridică niciun animal de pe stradă.” „Eu m-am dus acolo, ca să văd, căci n-am înţeles sistemul, şi am găsit porţile ferecate. Am reuşit să-i conving să ni se deschidă, ca să văd şi eu despre ce este vorba. Acolo, oamenii sunt în lumea lor cu câinii. Sunt câinii şi doi oameni. Dacă sunt porţile închise înseamnă că este „ţara” lor acolo.”, a căutat vicele Alin Vlădău o explicaţie pentru faptul că, iniţial, n-a fost lăsat să intre.

„De ce am ajuns acolo? Unei doamne de la mine din cartier i-a murit câinele şi a zis că se duce să adopte unul. „Cu drag, i-am zis, du-te, căci avem nevoie să facem loc pentru altul.” N-a fost primită, în sensul că n-a fost lăsată să intre să vadă câinii şi să-şi aleagă unul. „Nu dăm!” Motivul pentru care n-au lăsat-o să intre nu l-am înţeles, pentru că nu e de înţeles. Motivul pentru care nu i-au dat niciun câine… au spus: „Dacă v-a murit câinele, de ce v-a murit? Că vi l-a mâncat alt câine.” Unul mai mare l-a prins şi l-a omorât. “Păi, vi-l dau ca să-l omoare şi pe ăsta?” Ideea este că nici măcar n-au băgat-o în seamă, ca s-o lase să intre, pe motiv că „n-avem câini de dat”, au spus. Atunci eu am spus: nu se poate! L-am sunat pe domnul Iulian. Am vorbit cu dânsul de două-trei ori şi l-am anunţat: „Vin să văd care este treaba acolo.”, a povestit acesta la emisiunea „Obiectiv muscelean” de la Clar TV.

  • Din adăpost, dacă sunt luate două-trei exemplare pe lună de către nemţoaice!    

Viceprimarul Alin Vlădău n-a mers singur, ci au fost trei persoane, între care şi un reprezentant al Poliţiei Locale. „A venit la poartă şi eu i-am spus: „Vrem să intrăm. Se poate?” „Păi, de ce?” „Eu sunt viceprimar”. Prima dată, nu m-am recomandat. Dar îi cunoştea pe colegii mei. Într-un final, a deschis. „Vreau să văd şi eu cum este situaţia aici, căci am înţeles că sunteţi pe domeniul nostru, vreau să văd dacă putem colabora. Am aflat că nu mai sunt locuri, dar, totuşi, poate reuşim să găsim o soluţie. Omul a fost ok după ce am intrat. Când am ajuns la subiectul „câini”, să luăm din oraş doi, trei, şapte câini… nu se poate! „Dumneavoastră sunteţi persoana cu decizie în această curte sau este un şef?” „Colega mea.” „Şi este aici?” „Da.” A chemat-o pe colega, care era într-o cămăruţă şi care ne-a auzit, dar n-a ieşit. Ne-a povestit acelaşi lucru: nu se poate! „Spuneţi-mi şi mie ce faceţi dumneavoastră aici cu 700 de câini? „Îi îngrijim.” „Şi ce faceţi cu ei?” Nu mai moare vreunul, nu-i mai duceţi la adopţie, nimic?”, a redat Alin Vlădău o parte din dialogul uluitor.

Din câte a aflat acesta de la cei doi, două reprezentante ale ONG-ului din Germania, care susţine financiar costurile adăpostului, ridică lunar câteva exemplare. Foarte puţine, în orice caz. „Scopul dumneavoastră este să gestionaţi câinii comunitari. Gestionare pentru mine înseamnă să intre şi să iasă pe altă parte. Câţi pleacă?” „Doi-trei pe lună.” „În locul celor doi-trei, de ce nu luaţi alţii din oraş? Nu trebuie să luaţi de la Bughea sau de la Berevoeşti, căci este normal să luaţi de la noi.” „Luăm, că mai lasă câte unul la poartă şi trebuie să-l luăm.” Ei nu ne pot ajuta, din păcate. Noi nu putem să-i forţăm, căci, dacă asociaţia respectivă nu le mai dă bani, nu le mai dă salarii, se dizolvă. Dacă se dizolvă, unde se duc câinii? Mi-e şi groază să mă gândesc la această situaţie. Am întrebat: „Doamnă, dar, totuşi, ce faceţi aici? Dacă un câine trăieşte 50 de ani, o să staţi 50 de ani cu toţi aici? Nu se întâmplă nimic?” „Da.” Mi s-au părut nişte răspunsuri ciudate. Am întrebat: „Pe termen scurt, pe termen mediu, pe termen lung, ce soluţie avem să luăm şi noi nişte câini?” Se mai gândesc. Capacitatea la care au ajuns, la un moment dat, era de 800 de câini şi era sufocant. Acum sunt la limita de sus, maximă, 710 câini. Eu le-am propus aşa şi cred că este de bun simţ ce le-am propus. Nu vreau să luăm 100 de câini din Câmpulung şi să-i aducem aici, căci am înţeles că nu se poate. Am depistat în Vişoi o haită de şapte sau opt câini, dar unul este mai agresiv. Ne ajutaţi să-i luăm pe cei agresivi din cartiere, că-i mai liniştim un pic. În două-trei luni, să luăm zece măcar. Discuţia a rămas deschisă şi vom vedea ce se întâmplă acolo.”, a povestit Alin Vlădău cum a decurs întâlnirea cu cei care administrează adăpostul.

  • Vicele Alin Vlădău: „Noi am depistat „focarele”, care au câte o căpetenie. Încercăm să-i ridicăm pe aceia”

Săptămâna trecută, acesta a participat la inaugurarea unui nou centru de îngrijire a câinilor comunitari la Smeura, unde s-a deschis o clinică nouă de către un ONG din Germania. La inaugurare au fost invitaţi reprezentanţii tuturor localităţilor din judeţ. „Ei au făcut o inventariere a câinilor din judeţul Argeş şi au o preconizare în jurul a 18.500 de câini. I-au gestionat şi pe cei care sunt deja în centre din judeţ. Noi avem la „Anima” 710 câini. Avem promisiunea că vom începe şi noi campaniile de sterilizare la câini. Şi că ne vor şi ajuta să ridicăm nişte câini.”, a fost contactul stabilit de Alin Vlădău cu ocazia evenimentului de la Smeura.

Chiar dacă se preiau maidanezii din cartiere, nu vor fi uşor de ridicat haitele din jurul Câmpulungului, cum este cea de la fosta groapă de gunoi, unde au sediul cei de la Financiar Urban. „Aici s-au adunat foarte mulţi câini şi pentru că cei de acolo îi hrănesc. Sunt persoane care trec dinspre Câmpulung spre Bughea. Ştiţi calea către Dobrescu, unde e pustiu. Nu avem nici camere video, nici iluminat public. Mai sunt oameni care trec pe acolo şi se tem că vor fi atacaţi. Ne-a promis şi „Anima” că ne ajută cu ridicarea câtorva exemplare. Noi am depistat „focarele”, care au câte o căpetenie. Încercăm să-i ridicăm pe aceia. Problema nu este numai a noastră, este şi a cetăţenilor. Înţeleg că iubesc animalele. Şi eu am animale şi le iubesc. Vă dau un exemplu: există în Vişoi o familie, n-o cunosc, care a luat de mic un câine de talie măricică. A crescut şi oamenii n-au mai putut să-l ţină în apartament. L-au scos în stradă, unde îl hrănesc şi îl consideră tot al lor. Câinele s-a făcut stăpân în zona blocului şi sunt persoane care vin de la schimbul III – a fost o doamnă în audienţă – care solicită ridicarea acelui câine. Dacă acel câine este microcipat, omul trebuie să şi-l ia, să-l ţină în casă. Dacă nu, o să primească amendă.”, a precizat acesta.

Şi sunt destui protectori ai patrupedelor fără stăpân. Este o doamnă care iubeşte foarte tare câinii şi se duce în fiecare dimineaţă cu mâncărică… câinele devine şef acolo, căci, dacă primeşte mâncare, este zona lui. Ai trecut tu şi nu i-ai aruncat nimic sau nu te cunoaşte… se dă la tine! Eu nu contrazic ce spun oamenii, pentru că sunt oameni care au văzut că sunt aduşi câini din alte părţi. Sunt sigur. La un moment dat, am vorbit cu o doamnă care a părăsit un câine. Şi am întrebat-o: „Dar de ce l-aţi adus în oraş? Venea de la comună şi l-a lăsat în zona Gării.” Mi-a spus că l-a adus în oraş, de milă să nu-l mănânce urşii, dacă îl lăsa  departe de casă. Nu putea să-l mai ţină şi s-a gândit că în oraş i se face cuiva milă de el.”, este un exemplu din multele care explică existenţa haitelor care au împânzit cartierele.

Postări asemănătoare

Acest site utilizeaza cookie-uri. Prin continuarea navigarii sunteti de acord cu utilizarea cookie. Pentru mai multe informatii puteti consulta Politica de confidentialitate a datelor personale. Accept Mai mult

error: Content is protected !!