„Luna Istoriei”, proaspăt declarată deschisă, în cadrul proiectului cu fonduri europene „CulturAct”, implementat de Fundaţia „Acasă în Muscel”, a avut ca acţiune de greutate „Hora Urbană”, în care s-au prins zeci de tineri şi adulţi. Spaţiul generos al fostului Cinematograf „Muscelul”, readus la viaţă prin transformarea lui într-un local cochet, a vibrat, aseară, sub paşii dansatorilor profesionişti şi amatori, care, timp de mai bine de două ore, au încins hore şi sârbe ca la o petrecere în regulă. Deşi trăieşte de doar câţiva ani la Câmpulung, Alina Matache, directorul executiv al Fundaţiei „Acasă în Muscel”, a reuşit să aducă laolaltă atât de mulţi oameni din mai multe colţuri ale Muscelului, dar şi din afara zonei noastre, pentru a sărbători împreună una dintre valorile naţionale: jocul popular. Şi a venit atât de multă lume la Janet, gazda manifestării, care nu s-a lăsat rugată de două ori să iasă la joc, pe ritmuri asigurate de patru artişti extraordinari. Toţi tineri şi talentaţi, care au creat o atmosferă cu nimic mai prejos de cea a horelor din viaţa satului de altădată.
- Oamenii serii: componenţii trupei „Hora din bătrâni”
„Vrem să scoatem în faţă cât de mult se poate din ceea ce are oraşul deosebit din punct de vedere al istoriei şi arhitecturii de patrimoniu din Câmpulung. Această lună o dedicăm unor evenimente care pun accentul pe trecutul Câmpulungului din diverse puncte de vedere. Marţi (n.r. 7 noiembrie 2023), am lansat trei trasee de explorare a oraşului într-o aplicaţie mobilă, pe care puteţi să le accesaţi în mod gratuit şi să descoperiţi informaţii interesante despre oraş, trasee pregătite de trei echipe de elevi de la Colegiul Tehnic, Colegiul Naţional „Dinicu Golescu” şi Şcoala Gimnazială „Sfântul Iacob”. În această seară, trecem puţin din zona istoriei medievale şi a istoriei platformei ARO şi ne îndreptăm către zona de comunitate. Ne-am dorit să organizăm un eveniment prin care membri obişnuiţi ai comunităţii ies în faţă şi ne arată ce are Muscelul deosebit în materie de dans popular. Înţeleg că dansul este foarte iubit aici şi aştept să-l descopăr cu interes.”, a prezentat acţiunea Alina Matache, gazda „Horei Urbane”, eveniment în cadrul căruia horele au fost „concurate” de nişte sârbe minunate, care au făcut să “sfârâie” picioarele dansatorilor pe „ringul” ocupat în totalitate.
Între invitaţii speciali ai Alinei Matache s-au aflat componenţii trupei „Hora din bătrâni”: Cristian Muşa, Vlad Alexandrescu şi Cristian Drâmbă. Lor li s-au alăturat Ferencz Ségercz, rapsod de muzică tradiţională şi contemporană, cercetător şi instructor de folclor şi constructor de instrumente, şi Puiu Ştefan, din satul Groşani, acordeonist, un tânăr pasionat şi foarte priceput la interpretarea pieselor cu specific muscelean.
- „Balul a fost cumva cel care a clătinat acest sistem al culturii tradiţionale”
Cristian Muşa, cercetător la Institutul de Etnografie şi Folclor „Constantin Brăiloiu” şi profesor asociat la Universitatea din Bucureşti, în cadrul Secţiei de Etnologie şi Folclor, nu numai că a pus în mişcare participanţii la „Hora Urbană”, dar a şi povestit lucruri interesante, utile, necunoscute chiar, despre istoria şi semnificaţia dansurilor propuse. Acesta le mărturisea gazdelor că este familiarizat puţin cu Câmpulungul şi satele din jur.
Împreună cu colegii săi din trupa „Hora din bătrâni”, a încercat să ducă hora la Bucureşti. „Noi am şi studiat domeniul etnologiei şi al folclorului şi am conştientizat cât de importantă era hora, ca instituţie în satul tradiţional. Şi ce tragedie s-a produs, până la urmă, prin pierderea acestui context care ajuta la coagularea întregii comunităţi, ai cărei membri se adunau laolaltă, socializau, se distrau, discutau despre problemele legate de agricultură sau de organizare a satului şi a gospodăriei! Duminica era ziua în care oamenii se adunau la horă şi era extrem de importantă, pentru că, în primul rând, se conectau cu divinitatea. Întreaga comunitate trebuia să meargă la biserică, de la mic la mare. Iar după amiaza se conectau cu ei înşişi. Istoria a făcut să se piardă acest context tradiţional de joc. Încă din anii ’50, începuseră să pătrundă în satele româneşti dansurile. Schimbarea de terminologie s-a produs când au început să pătrundă în satele româneşti dansurile de salon, dansurile străine, cunoscute în mediul urban, în special. Atunci au început să se organizeze şi balurile. Balul era puntea dintre contextele de dans tradiţionale şi cele moderne. Balul a fost cumva cel care a clătinat acest sistem al culturii tradiţionale. O perioadă, au fost prezente şi hora, şi balul, după care, uşor-uşor, hora a pierit, rămânând balul, după aceea filmul, discoteca, clubul ş.a.m.d., care ne-au îndepărtat de identitatea noastră şi de rădăcinile noastre, pe care trebuie să le transmitem mai departe cât putem de curat.”, spunea Cristian Muşa.
Această transformare nedorită i-a determinat pe cei trei, Cristian Muşa, Vlad Alexandrescu şi Cristian Drâmbă, ultimii doi fiind interpreţi la fluier, caval, drâmbă, cobză, să încerce să reaprindă spiritul tradiţional şi să-l aducă în contemporaneitate. „Şi să-l transmitem tinerilor, să ne reconectăm cu identitatea şi cu strămoşii noştri, de mult plecaţi dincolo. Am descoperit că în satele româneşti nu mai există repertoriile reprezentative pentru comunităţile noastre, ci sunt multe repertorii aduse, în special, sunt multe prelucrări în cadrul Căminului Cultural al şcolii, al caselor de cultură. Profesori, învăţători, coregrafi, prelucrând folclorul pentru scenă, pentru a face spectacol, au făcut ca specificul local să fie îndepărtat sau schimbat. Până la urmă, s-a pierdut, ceea ce nu este tocmai bine, pentru că fiecare comunitate românească a avut o bogăţie culturală. Niciodată nu trebuie să punem folclorul în balanţă, nu avem voie să spunem că jocurile dintr-un sat sunt mai frumoase decât cele din alt sat. Folclorul are aceeaşi valoare pentru noi toţi. Identitatea muzicală, coregrafică, istorică reprezintă buletinul nostru de identitate. Oriunde ne ducem, ne ducem cu ea, trebuie s-o respectăm, să ne-o însuşim.”, a continuat acesta.
Împreună cu Vlad şi Cristi, Cristian Muşa a început un proiect prin care tinerii îşi propun să redescopere repertoriul de jocuri din comunităţile româneşti. Au şi reuşit reconstituirea repertoriului în câteva localităţi din Buzău, Vrancea şi Prahova. Jocurile descoperite le-au dus la Bucureşti, unde au organizat astfel de „Hore Urbane”. Iniţiativa lor a ajuns şi la Câmpulung, unde aceştia au oferit publicului aceeaşi demonstraţie captivantă de la Bucureşti.
- „Încercăm, în această seară, să reclădim această instituţie ţărănească, hora satului”
Alegerea jocurilor pentru seara câmpulungeană a urmărit atât plierea pe specificul muscelean, cât şi celebrarea creaţiilor tradiţionale răspândite dintr-un colţ într-altul al României. Atât de răspândite şi de populare încât nu se poate spune că aparţin unei zone sau alteia. Sunt ale României. „Împreună cu organizatorii am decis să facem, în primul rând, un calup de jocuri care au circulaţie naţională. Hora, Sârba, Alunelul, „Sârba lui 22” sau „sârba ofiţerească”, aşa cum îi spunem în Prahova, au devenit jocuri de circulaţie naţională, sunt cunoscute în toate zonele ţării.”, a fost cea dintâi propunere a lui Cristian Muşa în scopul înfrăţirii participanţilor. „Hora, ca instituţie, cum era pe vremuri, şi hora, ca joc, avea rolul de înfrăţire.”, mai spunea acesta.
După creaţiile naţionale, „scena” i-a revenit acordeonului lui Puiu Ştefan pentru a crea atmosfera potrivită pentru jocurile din zona noastră. Muscelenii le-au arătat oaspeţilor ce pot la dans, după care rolurile s-au inversat. Musafirii le-au învăţat pe gazde jocuri pe care cei trei tineri le-au reconstituit în comuna natală a lui Cristian Muşa, Starchiojd – Prahova, undeva pe lângă Vălenii de Munte.
„Încercăm, în această seară, să reclădim această instituţie ţărănească, hora satului. Era un context cu reguli. Organizatorii adunau banii de la participanţi pentru a plăti muzica. Existau reguli la joc. Fetele, niciodată, nu refuzau băieţii, pentru că altfel nu mai erau primite în horă cel puţin două-trei duminici la rând. Era o dramă să fie înlăturate de la acest eveniment important pentru comunitate, mai ales că era cadrul propice unde se legau „dragostile” şi se ajungea la căsătorie. Bunicii şi părinţii noştri cred că au poveşti despre cum s-au cunoscut la horă. Părinţii mei s-au cunoscut la horă în anii ’70.”, a mai afirmat Cristian Muşa.
De la Rucăr au transmis salutul lor profesorul de Istorie Tudor Tiberiu Vlad, membru al Asociaţiei Folcloriştilor Argeşeni „Constantin Rădulescu Codin” şi cercetător în folclor, şi Bogdan Nicolae Gherman. Seara a fost încheiată cu o horă şi o sârbă minunate, la care poienărenii şi-au arătat măiestria, plăcerea de a juca, tinereţea şi vitalitatea menţinute de mişcarea pe melodii cărora nu le-au rezistat nici cei cu paşi stângaci.
Magda BĂNCESCU
