Ştefan Corbeanu
(1876 – 1941)
Profesor de matematică
Născut la Călăraşi, ca fiu al unui preot, a urmat matematica la Universitatea din Bucureşti. A fost apreciat drept unul dintre cei mai valoroşi profesori ai Şcolii Normale „Carol I” din Câmpulung, unde a funcţionat neîntrerupt între 1910 şi 1938.
Punctual, sever cu sine şi cu ceilalţi, drept faţă de elevi, se răzvrătea atunci când politica strica rosturile şcolii. „Rigoarea raţionamentului matematic cred că i-a dat şi rigoarea în aprecierea elevilor, notaţi fiecare cu o meticulozitate căreia nu i se putea obiecta decât cu argumente.”, aprecia Ioan Gh. Marinescu în monografia din 1943 a şcolii.
Ştefan Corbeanu a instituit două burse proprii pentru elevii săi şi a donat şcolii întreaga lui bibliotecă de câteva sute de volume. De asemenea, „Liga pentru Unitatea Culturală a tuturor Românilor”, al cărei preşedinte între 1919 şi 1940 a fost N. Iorga, a primit din partea profesorului o donaţie de 400 000 lei, în bonuri.
S-a remarcat pe parcursul întregii vieţi printr-o conduită exemplară.
Ioan Gh. Marinescu
(1879 – 1954)
Profesor de ştiinţele naturii, director
Născut la Drăghici (Muscel), a urmat Liceul „Ion C. Brătianu” din Piteşti şi apoi Facultatea de Ştiinţe Naturale din Bucureşti. Activitatea didactică a început-o în 1905 la Gimnaziul „Dinicu Golescu” din Câmpulung.
În perioada interbelică, a fost director al Şcolii Normale „Carol I” din Câmpulung (în patru rânduri) şi inspector general al Învăţământului Normal Primar din România.
A tradus lucrări din marii pedagogi ai timpului. Cartea sa de căpetenie este monumentala monografie „Şcoala Normală Carol I din Câmpulung-Muscel. Trei pătrimi de veac de activitate”, tipărită în 1943 (919 pagini), prima dintr-o serie de patru monografii care ulterior vor fi consacrate şcolii, la date aniversare. A donat Şcolii Normale „Carol I” biblioteca sa cu 837 de volume.
După pensionare, între 1942 şi 1946, a ocupat funcţia de primar al Câmpulungului.
Figură de seamă a învăţământului românesc, pentru meritele sale didactice a fost distins cu Medalia „Răsplata muncii”, Ordinul „Meritul cultural” şi Ordinul „Coroana României”.
Dimitrie Baciu
(1883 – 1946)
Profesor de limba franceză şi latină, director
Născut la Voineşti (Muscel), a urmat cursurile Liceului „Sf. Sava” din Bucureşti, unde a fost bursier şi premiant. După absolvirea Facultăţii de Litere din Bucureşti, a urmat cursuri de perfecţionare în capitala Franţei, la Liceul „Louis le Grand”, Sorbona şi Collège de France.
Reîntors în România, a predat la Şcoala Normală „Carol I” din Câmpulung (1911-1913) şi la Liceul „Dinicu Golescu” (1913-1944). A condus ca director liceul între anii 1914-1916 şi 1932-1933. După izbucnirea Primului Război Mondial, deşi în calitate de director putea rămâne la catedră, a cerut să fie mobilizat şi a luptat în Dobrogea, la Rucăr, Valea Mare-Pravăţ şi Mateiaș, ulterior şi în Moldova.
A fost un eminent pedagog, care a contribuit la educarea a 35 de serii de elevi. S-a remarcat printr-o intensă activitate publicistică în revistele câmpulungene „Prietenul nostru”, „Muscelul nostru”, „Muguri”, „Răsad”, cu subiecte dedicate îndeosebi rolului şcolii.
A coordonat mulţi ani, ca președinte, „Societatea Corpului Didactic” din Câmpulung.