„Sunaţi şi voi la 112. SOS Patrimoniu! Este inadmisibil. Solicităm proiectul bulevardului!”, le cerea înfierbântată Anca Coşa cetăţenilor după tăierea primilor tei din cei 20 marcaţi de Ocolul Silvic Câmpulung. N-am înţeles de ce n-a apelat ea însăşi numărul unic de urgenţă dacă asista la o faptă anti-socială şi le cerea oamenilor cu scaun la cap să alerteze forţele de ordine pentru defrişarea avizată, aprobată şi girată de toate instituţiile cu atribuţii. Odată cu Coşa, s-au antrenat şi alţii în scandalul întreţinut de politicieni ai opoziţiei, care asmut lătrătorii de serviciu să deşerte în spaţiu public aiureli anti-Lasconi. În afara celor cărora nu le ies toate doagele la numărătoare – aceiaşi cu reacţii isterice la fiecare schimbare produsă în acest mandat -, se revoltă disperaţii după puterea pierdută, care anticipează că, după alegerile din 2024, locul lor tot la taste va fi.
Unde erau în 2013 ecologistele liberale, cu ochii daţi peste cap şi rămase fără aer după ce au dispărut din peisajul bulevardului o parte dintre pomii uscaţi?! Au uitat ce-a fost în 2013?! Pe 10 mai 2013, când Câmpulungul avea primar PNL, viceprimar PSD şi Consiliu Local preponderent PNL+PSD, din Grădina Publică s-au defrişat în jur de 120 de arbori! 120 de arbori (număraţi la vremea respectivă după cioatele, mari, mici, rămase în urmă), care nu erau periculoşi. Nu toţi. Pur şi simplu, incomodau plantarea stâlpilor cu oribilele lămpi de iluminat alese după gustul arhitectei Anca Coşa care, acum zece ani, n-a zis nici „pâs” că s-a transformat în câmp scăldat în soare o frumuseţe de parc umbros şi răcoros, ca să se vadă betonul şi „clopotele” scumpe şi inutile.
- Unde era Anca Dumitrescu în 2013 când liberalii au căsăpit Grădina Publică? Nu cumva în Consiliul Local?
Săptămâna a debutat cu leşinurile ipocrite ale aşa-zişilor iubitori ai naturii cu limbile înghiţite pe când era primar Călin Andrei, în al cărui mandat s-a produs măcelul memorabil din Grădina Publică. Parcul-monument era căsăpit în numele „regenerării urbane”, regenerare care nu se producea cu verde, cu clorofilă, cu aer curat, ci cu asfalt şi metal. „Pădurea” de stâlpi de iluminat de care atârnă nişte „clopote” dubioase, care nu luminează mai nimic, a înlocuit desişul verde, care atrăgea lumea în parcul central în mijlocul verii.
S-a tăiat fără discernământ o splendoare de grădină a oraşului, căutată pentru umbra binefăcătoare, devenită de zece ani istorie. Din 2013, ne coacem în parc, în verile toride, la fel ca pe stradă, căci „negura” asigurată de arborii cu coroane bogate, medicament curat pentru oraş, a fost eliminată în totalitate, repetăm, pentru asfalt şi înfiorătoarele lămpi de iluminat, exorbitant de scumpe, căci se cheltuiau bani europeni.
Aţi auzit-o cumva urlând pe Anca Coşa? Cum era să urle, căci ea, cu mâna ei, propunea defrişare în proiectul blestemat! Aţi auzit-o urlând pe Anca Dumitrescu, o susţinătoare a Ancăi Coşa şi a îndemnurilor de alertare a Poliţiei, Pompierilor, Jandarmeriei prin 112, de vreme ce le-a distribuit încolo şi-ncoace?! Cum era să urle, căci era în Consiliul Local liberalo-pesedist! Şi pe restul făţarnicilor de la PNL care, prin mâna ridicată, sunt autorii distrugerii bezmetice a Grădinii Publice?! Nu i-a auzit nimeni. Nu s-a mai isterizat nimeni şi nicidecum n-a existat o acţiune de protest suficient de puternică încât să convingă autorităţile să renunţe la planul de a „deşertifica” – termenul care place în acest mandat – parcul central al oraşului. Atunci, nu erau la modă postacii plătiţi de partide, conturile false de Facebook, reclamagiii şi procesomanii, prin urmare, nenorocirea Grădinii Publice „Merci” s-a consumat într-o resemnare generală.
- Într-o noapte şi o zi, au fost culcaţi la pământ cel puţin 120 de arbori
Acţiunea criminală din Grădina Publică a început pe 10 mai 2013, într-o zi de mare sărbătoare creştină: Izvorul Tămăduirii. Atunci, a găsit administraţia de cuviinţă să defrişeze ca la balamuc o zonă istorică, un bun din patrimoniul Câmpulungului.
Vă împrospătăm memoria prezentându-vă acel eveniment trist consumat cu exact zece ani în urmă, când – şi asta revoltă la fel de tare precum măcelărirea unui parc-monument – presa nu a acces în Grădina Publică, pentru a imortaliza ce a rămas după ce au fost raşi de pe faţa pământului cel puţin 120 de arbori.
Într-o zi şi o noapte s-a distrus un parc cu o vechime de 128 de ani, în 2013. Primarul Istrate Rizeanu a avut iniţiativa de a planta vegetaţie pe locul caselor şi prăvăliilor mistuite de un incendiu năprasnic. Se întâmpla în anul 1885, când a început amenajarea Grădinii Publice, completate, în 1929, cu gardul din piatră de Albeşti, după planul arhitectului Dimitrie Ionescu Berechet. În următorii doi ani, până în 1931, au continuat strădaniile de îmbogăţire şi înfrumuseţare a oazei verzi din inima oraşului, având la bază ideile arhitectului peisagist austriac Frederich Rebhun, proiectantul Parcurilor Cişmigiu şi Herăstrău din Bucureşti.
- În visele Ancăi Coşa, trebuia să trecem pe sub pergole cu trandafiri ca pe sub nişte arce de triumf
În Memoriul General al proiectului „Dezvoltarea infrastructurii turistice a Municipiului Câmpulung prin „Reabilitarea zonei istorice şi de agrement Complex Parc Kretzulescu”, având ca proiectant firma Consilier Construct, cu arhitectul Adrian Coşa în poziţia de şef de proiect, găsim propunerile echipei de specialişti privitoare la Grădina Publică. Partea de arhitectură a proiectului a fost asigurată de cinci arhitecţi, între care Anca şi Adrian Coşa.
„Imaginea este dominată, chiar şi iarna, de culoarea verde închis datorată arborilor plantaţi perimetral: brazi, molizi, tuia de vârstă înaintată, biota orientalis (arborele vieţii).”, se menţionează în proiectul Ancăi Coşa, căci se ştie cine este autorul documentaţiei. Mai vedem, în prezent, verdele închis care domina imaginea Grădinii Publice chiar şi iarna? Nu-l mai vedem nici vara. Coşa chiar şi-a dorit o zonă însorită în parc!
Cum arătau propunerile acesteia referitoare la vegetaţia Grădinii Publice? „Tăierea arborilor cu diametru mai mic de 10 cm care devalorizează arborii remarcabili, tăierea arborilor tuia, defrişări, toaletarea arborilor de crengi uscate, tăierea arborilor uscaţi, diformi şi bolnavi. Se va renunţa la tuile ce obturează perspectiva către casa situată pe colţul I.Andreescu cu Republicii.” Unele propuneri erau de bun simţ, exact ce se întâmplă în prezent pe Bulevardul „Pardon”, de unde sunt eliminaţi pomii uscaţi.
„Prin folosirea contrastelor, zona de umbră deasă a aleii de castani va fi pusă în valoare de zona însorită din următorul pateu de plantaţii. Pentru regăsirea unei scări a imensului spaţiu unde acum se plantează flori perene se vor trasa patru alei radiale cu pornire din centrul grădinii. Aceste patru alei vor avea fiecare câte o pergolă simplă cu trandafiri căţărători formând bolţi însorite pe sub care vor trece vizitatorii, creând sentimentul de reprezentare ca nişte arce de triumf.”, redăm un fragment din proiectul tehnic al arhitectei din ale cărei vise nu regăsim mai nimic în teren.
Prin proiectul de acum zece ani, Grădina Publică pierdea 2.475 metri pătraţi de verdeaţă, spaţiul verde fiind redus la 4.100 metri pătraţi, din totalul de 6.575 metri pătraţi, înainte de „reabilitare”. Altfel spus, înainte să intre drujbele în parcul-monument, din totalul de 10.520 metri pătraţi, suprafaţa Grădinii Publice, verdele reprezenta 62,5%. Proiectul Ancăi Coşa a inversat raportul dintre asfalt şi verde, în defavoarea verdelui, redus la 47,5%.
- În parcul central, proiectul prevedea o explozie florală
Dacă tot suntem la capitolul amintiri, trecem în revistă şi bogăţia florală care urma să compenseze defrişarea nebunească. 38 de arbori: 15 Ginkgo Biloba, 10 arbori lalea, 11 arţari roşi, 2 castani, plus 47 arbuşti: 14 călini, 6 lilieci, 6 forsythia, 6 iasomii, 15 carpeni, plus floră pentru toate gusturile: 1.500 ghiocei, 1.500 viorele, 500 brânduşe şi 1500 toporaşi, 400 primule (în 3 variante – roşii, galbene sau albe), 2.500 coprine, 2.500 narcise, 1.000 margarete albe, alte 1.500 margarete albe, 1.000 regina nopţii, 1.800 echinaceea, 500 petunii mov, 500 petunii roz, 800 irişi albaştri, 200 irişi şi 800 maci, plus plante căţărătoare: 88 clematite, 72 trandafiri căţărători (roşii, violet şi bătut parfumat) şi o puzderie de trandafiri: 70 trandafiri roşii, 140 trandafiri roz, 70 trandafiri albi, 70 trandafiri violet, 140 trandafiri galbeni, 70 trandafiri portocalii şi 1.200 crizanteme. Poveşti!