Fabrica de Hârtie „Câmpulungul” producea, la începutul secolului XX, un sortiment de hârtie de înaltă calitate, folosită pentru corespondenţa la nivel ministerial. Nu insistăm asupra istoriei unităţii de producţie, subiect al atâtor relatări recente, pe care i le datorăm inginerului Sergiu Marcu, cel care i-a studiat trecutul până în cele mai necunoscute amănunte. Ca referinţă istorică, ne limităm la o singură menţiune şi anume că fabrica a funcţionat timp de 42 de ani, între 1888 şi 1930, închizându-se pe fondul problemelor din marea criză economică. A fost a treia fabrică de hârtie a României, unul dintre produsele realizate aici fiind utilizat la cel mai înalt nivel al ţării. Este vorba despre o hârtie cu filigran, folosită pentru corespondenţa la nivel ministerial, care avea ca semn distinctiv un leu – animalul în integralitatea sa – imprimat pe mijlocul foii, care nu se distingea decât privit în lumină, după cum spunea profesorul Ion Oană. A completat afirmaţiile sale cu amănunte documentate în sursele cercetate inginerul Sergiu Marcu, în privinţa căruia este greu de crezut că a rămas ceva neştiut legat de fabrica de hârtie de la margine de Câmpulung, pe al cărei amplasament, mai târziu, s-a clădit o uzină de automobile.
- Profesorul Ion Oană a primit o astfel de hârtie de la o persoană care avea patru exemplare
În cadrul Cercului de Istorie „Gheorghe I. Brătianu”, eveniment realizat în colaborare cu Biblioteca Municipală „Ion Barbu” şi Universitatea din Piteşti, Centrul de Cercetare Istorică, Arheologică şi de Patrimoniu „Gheorghe I. Brătianu”, desfăşurat pe 15 decembrie 2022, inginerul Sergiu Marcu a avut o expunere despre structura personalului angajat în fabricile autohtone de hârtie în perioada 1881-1932: Letea-Bacău, Buşteni, „Câmpulungul”.
Suplimentar subiectului abordat de acesta, profesorul Ion Oană a plusat cu unul care merită dezvoltat într-o întâlnire viitoare a cercului. Acesta a dezvăluit un amănunt interesant legat de calitatea hârtiei şi de semnul distinctiv: leul în filigran imprimat pe mijlocul colii utilizate la cel mai înalt nivel al ţării.
„Calitatea hârtiei făcute la Câmpulung era mult mai bună decât cea de la Letea. Ei deţineau aici şi un segment de producţie de hârtie cu filigran. Un leu întreg era imprimat pe mijlocul unei hârtii A4 şi se vedea numai dacă te uitai în lumină. Era o hârtie mai groasă, deosebită.”, spunea profesorul Oană, care a deţinut şi el cândva un exemplar primit, prin ’73-’74, de la o persoană care avea patru bucăţi. „O problemă care a ţinut de o tragedie a vieţii mele a făcut să pierd foarte multe dintre manuscrise, inclusiv acea hârtie.”, a mai afirmat Ion Oană.
- Pe lângă leul în filigran apărea menţiunea „Câmpulung”, pentru identificarea fabricantului, dar şi ca o exigenţă a calităţii
Pornind de la una dintre explicaţiile colegului de la Cercul de Istorie „Gheorghe I. Brătianu”, Sergiu Marcu spunea că a investigat subiectul. A găsit, într-adevăr, în arhivele studiate atât leul în filigran, cât şi menţiunea „Câmpulung” pe hârtia fabricată aici. Explicaţiile sale au arătat astfel. „Hârtia marca „Leul” se fabrica din 1904. Erau hârtii de scrisori. La nivel ministerial erau hârtia marca „Leul”, hârtia marca „Ursul” , hârtia marca „Stema ţării”. „Câmpulungul” fabrica hârtia marca „Leul”, însă putea fi fabricată şi de alte întreprinderi. Putea fi fabricată, de exemplu, la Petreşti, la Letea sau la Buşteni. Dar, atunci, dacă te apucai să fabrici acea calitate de hârtie, ca întreprindere, trebuia să-ţi pui filigranul, că este hârtie marca „Leul”, dar scriai cine a fabricat-o. În caz că erau probleme de calitate sau de alt gen, era o identificare a fabricantului. Era, în acelaşi timp, şi o exigenţă a calităţii, pentru că te prezentai cu hârtia marca „Leul”. În toate anunţurile de publicitate ale Oficiului de Vânzare a Hârtiei, hârtia marca „Leul” apare începând din 1904. „Buşteni” avea o sală întreagă unde prezenta categoriile sale de hârtii şi se numea sala „Ursul”. Acolo se prezentau hârtiile marca „Ursul”, care se fabricau numai la ei. În anii ’20, la fabrica de la Câmpulung se producea cu preponderenţă hârtia marca „Leul”. Când s-a luat decizia, în 1930, să întrerupă, maşinile de hârtie de aici erau micuţe şi vechi. Principalul argument a fost că se solicitase de aici, de la fabrică, achiziţia unei noi maşini de hârtie mai performantă, de productivitate mai ridicată. Venise, însă, criza. Şi argumentul principal pe care l-a prezentat banca a fost că tot ce fabrica întreprinderea ei putea fi preluat rapid de celelalte fabrici.”, relata Sergiu Marcu. M.B.