27.1 C
Campulung Muscel
24/07/2024

Scrisori din Câmpulung de Adrian Săvoiu – Cum am descoperit cutia magică

Era prin anul 1967, când profesoara noastră de franceză de la Şcoala Medie Nr. 2 din Câmpulung (aflată vizavi de parcul Kretzulescu) a venit la oră însoțită de un tânăr care purta cu sine ceva ce semăna cu un mic geamantan. După ce l-a așezat pe o măsuță, l-a deschis și spre surpriza noastră am zărit în interior o mașinărie ciudată, cu două role deasupra. Apoi tânărul acela a desfăcut un căpăcel al micului geamantan, a desfășurat un cablu cu un ștecăr pe care l-a introdus în priză, a apăsat pe un buton și s-a luminat o fantă. Totul era gata!

Doamna profesoară de franceză ne-a spus că avem în față un magnetofon, o descoperire tehnologică de ultimă oră, pe care îl adusese ca să ne înregistreze cum vorbim franțuzește. Ne-a făcut apoi și o scurtă demonstrație. A deschis manualul de franceză, a luat de la tânărul acela un obiect care, am aflat noi atunci, se numea microfon și, după ce a primit încuviințarea „tehnicianului” că totul e pregătit, a început să citească o lecție din carte. Am observat că rolele mașinăriei, care aveau înfășurată pe ele o bandă de culoare maronie, s-au pus în mișcare, rotindu-se încet.

La un moment dat, doamna profesoară s-a oprit din lectură. În clipa aceea tânărul a apăsat un buton și cele două role și-au oprit rotirea. Apoi, apăsând pe un alt buton, rolele s-au învârtit foarte repede înapoi și după aceea, printr-o altă apăsare, au început din nou să se rotească încet înainte. Atunci s-a produs minunea! Cu toții am ascultat, venind din interiorul aparatului, glasul profesoarei noastre de franceză. „Seamănă, seamănă!”, am strigat noi, elevii, uimiți de faptul că tot ce auzeam din interiorul cutiei magice era identic cu vocea profesoarei noastre.

Nu ne-a interesat pe niciunul că doamna profesoară făcuse o „lectură-model”, așa cum aveam să aflu mai târziu că se numește această demonstrație, care punea accentul pe pronunția corectă în limba franceză. Atenția noastră se îndreptase exclusiv spre acel geamantănaș, pentru că era prima oară când vedeam un magnetofon și asistam la ce era acesta capabil să facă. Când profesoara noastră ne-a invitat ca unul dintre noi să vină lângă aparatul-minune, ca să fie înregistrat citind franțuzește, ne-am codit cu toții. Atunci mi-am luat inima în dinți, m-am ridicat din bancă și m-am dus lângă magnetofon. Mi-am ales un fragment din manual, am primit microfonul și la semnalul tânărului, după ce banda s-a pus în mișcare, am început să citesc cu mare emoție. Când m-am oprit, banda a fost derulată rapid și, prin apăsarea pe un buton, rolele au pornit să se învârtă încet înainte. În clipa aceea mi-am auzit pentru prima oară glasul înregistrat, venind din difuzorul magnetofonului. Mi s-a părut o voce străină, de nerecunoscut. „Seamănă, seamănă!”, a strigat însă atunci întreaga clasă și am rămas uimit deoarece, în mod ciudat, eu nu percepeam nicio asemănare între vocea mea și aceea care se auzea din magnetofon.

Așa am descoperit magnetofonul, acea cutie magică care în anii următori va pune cu totul stăpânire pe mine prin ceea ce putea să facă. La sfârșitul liceului, ai mei mi-au cumpăratun magnetofon Grundig, iar în anii următori, când am devenit student la Facultatea de Litere din București, mă familiarizasem pe deplin cu benzile și microfonul, precum și cu tot ce presupune o înregistrare. Cu aceste „antecedente”, la vârsta de treizeci de ani, am pășit pentru prima oară într-un studio de la Radio România unde, pe 18 octombrie 1984, mi se difuza în eter cea dintâi înregistrare.

Postări asemănătoare

Acest site utilizeaza cookie-uri. Prin continuarea navigarii sunteti de acord cu utilizarea cookie. Pentru mai multe informatii puteti consulta Politica de confidentialitate a datelor personale. Accept Mai mult

error: Content is protected !!