Amănunte fascinante împărtăşite de profesorul Claudiu Călcîi şi elevele sale, împreună cu care a documentat proiectul „Două costume populare, între valoarea de patrimoniu şi preţuirea în familie”. Expunerea lui a avut loc în cadrul Cercului de Istorie „Gheorghe I.Brătianu”, desfăşurat în colaborare cu Biblioteca Municipală „Ion Barbu”. Anca Şendroiu, directorul bibliotecii, şi colegul său, Cristian Viorel Militaru, au fost din nou gazde pentru iubitorii de istorie. Joi seara, istoria a făcut un pas în spate în faţa etnografiei.
Comunicarea având ca temă descrierea a două costume populare care taie răsuflarea privitorului cu frumuseţea lor a fost realizată de Anastasia Voicu şi Mădălina Gabriela Enaru. Lucrarea şi-a propus prezentarea în paralel a istoricului şi detaliilor a două vestimentaţii comparabile ca vechime. Prima este vestita ţinută tradiţională care a făcut senzaţie la Paris, în 1889, la Marea Expoziţie Mondială organizată cu ocazia inaugurării Turnului Eiffel.
Partea a doua a dialogului istoricilor musceleni a fost dedicată valorii de patrimoniu a Parcului Drăghiceanu, „condamnat la uitare”, prin intermediul unei lucrări coordonate tot de profesorul Claudiu Călcîi, în completarea căruia au venit informaţiile şi fotografiile interesante prezentate de profesorul Adrian Săvoiu.
- Şcoala „Nanu Muscel”, clasată pe locul 2 pe ţară la prima ediţie a Concursului Naţional „Patrimoniul cultural, istoric şi natural, zestrea comunităţilor locale”
În această ediţie vom aborda subiectul care a deschis întâlnirea pasionaţilor de istorie: comunicarea despre cele două costume populare, valoroase prin vechimea şi originalitatea motivelor cusute pe piesele vestimentare din componenţa lui. Înainte de descrierea propriu-zisă, realizată de Anastasia şi Mădălina, profesorul Claudiu Călcîi a anunţat derularea celei de-a doua ediţii a Concursului Naţional „Patrimoniul cultural, istoric şi natural, zestrea comunităţilor locale”, organizat de Societatea de Ştiinţe Istorice din România, reprezentată la nivel local de profesorul Ion Oană. Acesta din urmă a ţinut să amintească performanţa extraordinară obţinută de Şcoala Gimnazială „Nanu Muscel”, clasată, la prima ediţie, pe locul 2 pe ţară.
Parteneri la nivel naţional în organizarea concursului sunt Institutul Naţional al Patrimoniului, Facultatea de Istorie, Revista „Magazin istoric”, Revista „Historia”. Partener în primul proiect a fost Mănăstirea Nămăeşti, pe lângă cei care conduc Societatea de Ştiinţe Istorice la nivel local, iar pentru realizarea celui de-al doilea proiect, colaboratori au fost Spitalul TBC şi Primăria Câmpulung. „Este un domeniu pe care l-am abordat parţial, pentru că, în anii trecuţi, am avut ocazia să vă prezint un material despre participarea musceleană la Marea Expoziţie Mondială de la Paris din 1906. De data aceasta, împreună cu elevele mele, Mădălina Gabriela Enaru, din clasa a VIII-a, şi Anastasia Voicu, din clasa a VII-a, am documentat o participare musceleană ceva mai veche, la Marea Expoziţie Mondială de la Paris: participarea din 1889.”, a fost introducerea realizată de profesorul Claudiu Călcîi.
- Colecţia maicii stareţe de la Nămăeşti conţine mai multe piese cu o vechime de peste 150 de ani. Inclusiv costumul medaliat cu aur, în 1889, la Marea Expoziţie Mondială de la Paris
Despre această participare şi despre simbolul judeţului Muscel de atunci a vorbit Anastasia Voicu, din al cărei expozeu am extras câteva fragmente referitoare la muzeul etnografic al Mănăstirii Nămăeşti, înfiinţat acum 11 ani, având la bază colecţia maicii Lucia. „(…) Mai puţin cunoscută este colecţia unică de costume naţionale, între care se află piese cu o vechime de peste 150 de ani, de o valoare excepţională. Dintre acestea ne-a atras atenţia cel premiat cu medalie de aur la Marea Expoziţie Mondială de la Paris din 1889.”, a început Anastasia Voicu prezentarea acestui costum, urmată de cea a altuia de aceeaşi vechime, păstrat într-o locuinţă particulară a familiei Enaru din satul Jugur, din comuna Poienarii de Muscel. Mult timp, costumele populare din colecţia muzeului mănăstirii au fost ţinute departe de ochii publicului, deoarece maica stareţă ţinea foarte mult la ele. În plus, unele au necesitat o muncă uriaşă de restaurare.
„În trecut, măicuţele creşteau viermi de mătase şi lucrau cu scule de mare rafinament, dovadă că 14 dintre ele au ajuns la Regina Maria, care le-a ridicat de la rangul de costum popular la costum naţional. Între costumele expuse în muzeu se află costumul popular premiat la Marea Expoziţie Mondială de la Paris, din 1889, care a primit medalia de aur. Momentul intrării în posesia lui ne este explicat de către maica stareţă Lucia astfel. Doamna Bulibaşa, care a trăit până de curând şi a ajuns la 102 ani, m-a trimis la doamna Pascu. Aceasta avea costumul măicuţelor participante la expoziţie. După expoziţie, a fost cumpărat de o persoană, a fost transmis în mai multe generaţii, ca un bun de mare preţ, până a ajuns la doamna Pascu.”, a precizat Anastasia Voicu. Respectiva doamnă a fost de acord cu înstrăinarea lui în favoarea mănăstirii şi, astfel, a ajuns în colecţia muzeului.
Piesa de o spectaculozitate fără egal din costumul de sărbătoare purtat de soacră este ia cu maci, în tonuri predominante de roşu şi negru, cusută pe borangic, un material pe care doar femeile cu statut social ridicat şi-l puteau permite.
Performanţa excepţională obţinută de costumul realizat la Mănăstirea Nămăeşti este confirmată de maica stareţă Lucia într-unul dintre interviurile acordate despre muzeu. „Pe panoul de la poartă scrie marele academician Răzvan Teodorescu că, la 1889, mănăstirea a fost premiată la Paris. În 1889, la Paris, când s-a inaugurat Turnul Eiffel, a fost o expoziţie mondială, la care a participat şi mănăstirea. Aceasta este ia care a luat medalia de aur.”, le-a arătat maica Lucia reporterilor o piesă de o fineţe impecabilă.
- Mădălina Enaru: „O ie pe care maica Filofteia a cusut o întreagă primăvară”
Deşi lipsit de faima portului a cărui frumuseţe i-a făcut pe francezi să-i acorde medalia de aur, al doilea costum expus şi descris în cadrul cercului de la bibliotecă provine din moştenirea unei familii de musceleni deosebiţi. Strănepoata celei care l-a cusut, Mădălina Enaru, era, pur şi simplu, răvăşitoare într-o ţinută de poveste.
O ţinută cu o poveste emoţionantă, împărtăşită din suflet de adolescenta, care nu este doar o prezentatoare a costumului, ci şi o talentată solistă de muzică populară. „În aceeaşi perioadă, acum mai bine de un secol şi trei decenii, o pereche de mâini dibace ţeseau la poalele celui mai înalt deal, Măţău. Un alt costum valoros, costumul pe care vi-l prezint, este rezultatul muncii străbunicii mele, maica Filofteia, o femeie mică, firavă, dar cu mâini magice care, ziua, trebăluiau în gospodărie, iar noaptea, la lumina lămpii, coseau şi ţeseau, căci nu exista Paşte sau Crăciun şi copiii ei să poarte aceleaşi straie. Maica Filofteia a avut patru copii, trei băieţi şi o fată. Pe maica Gheorghiţa, cum povesteau bunica şi mătuşa Luminiţa. Acesta este unul dintre costumele pe care maica Filofteia l-a cusut cu mare grijă pentru fiica sa, Gheorghiţa, pe atunci, fată tânără, nemăritată, care, la rândul său, l-a transmis mătuşii Luminiţa. Acum a ajuns la mine. Nu pot decât să-l port şi să-l consider cel mai valoros dar de la străbuna mea Filofteia.”, spunea cu mândrie Mădălina Enaru.
Ca şi în cazul primului, tot ia este cea care face să-ţi îngheţe cuvintele pe buze de frumoasă ce e! „Pe ie maica Filofteia a cusut o întreagă primăvară, cu flori înflorite, crenguţe şi bobocei. Şi a combinat atât de frumos şi vesel culorile ca o adevărată artistă, căci ţăranca româncă era, fără să ştie, o artistă desăvârşită.”, a mai spus Mădălina.
Profesorul ei, Claudiu Călcîi, este de părere că vechimea portului Mădălinei este chiar mai mare de 130 de ani, fiind aproximată la un secol şi jumătate. Practic, costumul deţinut de familia Enaru datează cam din aceeaşi perioadă în care a fost realizat cel premiat la Paris, aflat în colecţia Mănăstirii Nămăeşti.
Magda BĂNCESCU
Sursa fotografiei în care apare maica stareţă Lucia: stoicamihai.ro