Arhitecta le-a făcut pe plac şi a introdus acoperişul în patru ape
Cerinţa majoră căreia i s-a conformat arhitectul Ana Maria Predescu a fost acoperişul în patru ape, pe care l-a introdus în proiect, dar nu pe întreaga suprafaţă a clădirii, păstrând două terase, una în faţă, alta în spate.
„Mi-aţi solicitat o variantă în care să acopăr clădirea în patru ape. După discuţia cu dumneavoastră, am avut şi noi, specialiştii, respectiv inginerul de instalaţii, inginerul de rezistenţă şi eu, arhitectul, o discuţie. De ce am folosit acoperişul uşor fals pe faţă? Mi-am păstrat terasa şi mai am o terasă mică în spate şi am acoperit total în patru ape doar zona de sală de spectacol. Inginerul de instalaţii are nevoie de aceste terase, pe care şi-a urcat instalaţiile de răcire, de încălzire. Am utilaje aşezate pe terasă. Atunci, m-a rugat: încearcă să-mi menţii terasele, pentru că am nevoie de ele, pe zona de curte, pe teren, efectiv, nu am unde să amplasez, pentru că incinta este destul de mică. În faţă punem parcare, pe laterala dreaptă rămâne loc de parcare şi de acces al maşinilor de pompieri. În partea stângă avem clădirea CEC. Nu prea are unde să-şi pună utilajele, având acea sală de spectacol, care necesită sisteme de răcire, de evacuare a fumului mai pretenţioase.”, şi-a început prezentarea arhitecta, care a primit întrebări de cum a expus terasele.
Prima curiozitate a consilierilor: dacă se poate ieşi pe terasă. Arhitecta a asigurat că poate să facă o ieşire pe terasă din camera de proiecţie. Dar terasele nu vor fi pentru public, fiind strict tehnice. „E bine că i-aţi schimbat aspectul. Dar cu terasa aceea… la noi este vară într-o joi.”, a intervenit viceprimarul Ion Pârnuţă. „Şi în acea joi avem utilaje pe ea.”, a replicat invitata lui Ionel Dulamă. Îngrijorarea vicelui privea izolarea temeinică a terasei afectate de temperaturile nopţilor de iarnă. „Să nu ne pomenim că va ploua în ea.”, spunea viceprimarul. „Ne-am gândit la acest capitol şi sunt date toate straturile necesare.”, şi-a apărat lucrarea arhitecta. Apa de pe terasă, spunea aceasta, va fi preluată pe pluviale, pe care se montează degivrare. Prin urmare, nu este nevoie de sistem de încălzire prin podea, ca să nu ţină zăpada, cum sugera Pârnuţă. „Nu trebuie. Sunt straturi de hidroizolare, de termoizolare şi pantă care-mi duce apa spre pluviale, unde am degivrare. Nu pot să folosesc un sistem de dezgheţ al unei terase necirculabile, strict tehnice, pentru că investesc bani unde nu trebuie.”, a explicat Ana Maria Predescu.
Consilierul Gabriela Gheorghe a vrut să ştie dacă s-ar putea face camera tehnică acoperită, ca să nu apară probleme. Colegul de proiect al arhitectei a susţinut că sunt condiţii speciale pentru camera tehnică, impuse de Pompieri, pe care proiectanţii le-au respectat. Altfel spus, soluţia a fost găsită împreună cu Pompierii. Ce-au mai vrut să ştie aleşii legat de partea superioară a imobilului: dacă utilajele care se vor pune pe terasă se vor vedea. Nu de jos, au arătat musafirii, doar din dronă.
Clienţii voiau o sală cu peste 400 de locuri, care, în realitate, va avea sub 300 de locuri
Proiectul a fost conceput pe un demisol existent. „Vin cu un parter întreg, cu o clădire întreagă peste tot ce este acum. Demisolul are, în partea din spate, spaţii tehnice pentru sala de spectacol – cameră de recuzită, cameră de costume, mai sunt nişte încăperi pentru activităţi sociale şi mai am o sală mare, i-am zis centru multifuncţional, expoziţie, sală de conferinţe. Va fi utilizat, mai mult ca sigur, de la expoziţii, până la întâlniri de diverse situaţii. Am scara de acces, am spaţiu pentru tehnic, pentru centrală, am un grup sanitar pentru persoane cu dizabilităţi şi camera pentru tot ce înseamnă electric, grupuri sanitare pentru bărbaţi şi femei şi vestiare pentru personal.”, şi-a descris lucrarea arhitecta.
Potrivit acesteia, există trei accese din exterior şi două din interior, coborând de la nivelul parterului către demisol. „La nivelul parterului avem, de la stradă începând, zona de terasă, intru, am un foaier pe care îl pot folosi şi ca un mic spaţiu expoziţional şi dau într-un spaţiu mult mai larg, foaier deschis i-am spus, care are o zonă de mini bar şi nişte mese, am un birou administrativ, grupurile sanitare pentru public, care sunt tot pe sexe şi pentru persoane cu dizabilităţi. Aici am ascuns zona de garderobă, iar treptele urcă spre sala de spectacol. Pe laterală am posibilitatea de a ajunge în sala de spectacol pe cota scenei. Mai sunt două rânduri de grupuri sanitare pentru public. Am trei cabine de actori.”, a continuat prezentarea acesteia.
Piesa de rezistenţă a clădirii, sala de spectacole, conţinea, după dorinţele Executivului de la Rucăr, peste 400 de locuri. Nu vor fi atâtea, însă colegul pe care arhitecta l-a adus cu ea a evitat să spună clar câte locuri va avea sala. „Urmează să luăm noi datele pentru mărimea scaunului.”, s-a eschivat acesta de la un răspuns concret, care s-a dedus din precizările Anei Maria Predescu. „Eu am montat nişte scaune mai umane, mai comode. Decât să am o sală de 400-500 de locuri înghesuite, mai bine pun nişte scaune civilizate şi stau până în 300 de persoane în condiţii în regulă, fără să stea umăr în umăr.”, a afirmat specialista.
„Propunerea noastră a fost pentru 400 de locuri. Nimeni n-o să zică dacă sunt 380. Eu cred că n-ar fi bine să scădem sub 370 de locuri.”, a intervenit primarul Dulamă. În privinţa scaunelor s-a ivit o uşoară contradicţie: aleşii nu le vor largi ca fotoliile, iar arhitecta nu le vrea înguste ca la stadionul de fotbal. „Ideea este să nu fie 250 de scaune.”, a ţinut liberalul Genel Lupu să înlăture temerea locurilor prea puţine, propunând un compromis între numărul lor şi ideea de confort.
Intuind că la Rucăr nu se calcă cititorii pe bătături, arhitecta a proiectat o bibliotecă de 16 mp
Sala poate fi transformată în cinematograf, întrucât proiectul conţine un ecran de proiecţie montat pe spatele scenei. Ca instalaţii, are tot ce-i trebuie: pompe de căldură, ventilaţii, schimbătoare de căldură şi climatizare. Pe jos va fi mochetă, a precizat arhitecta, stârnind altă curiozitate a aleşilor: ce culoare? Moment în care fostul primar Dumitru Ghica nu şi-a reţinut o glumă: „Maşinile (n.r. din schiţă) numai în roşu puteau fi vopsite?” „Asta să fie ultima dumneavoastră problemă. Aş putea să indic undeva: pot parca doar cele roşii.”, i-a întors replica Ana Maria Predescu.
În cazul în care vor exista solicitări din partea cetăţenilor pentru a folosi Căminul Cultural, nunţile nu se pot ţine decât la demisol. În sala de spectacole, scaunele sunt prinse în pardoseală. „Este o sală de spectacol, nu un restaurant la care permut mese. Demisolul poate suporta o întâlnire de orice fel. Şi mai este acel bar din foaierul din zona parterului, care este şi el măricel.”, a susţinut arhitecta.
Întrebată cât spaţiu a dedicat bibliotecii dorite de primarul Ionel Dulamă, arhitecta a glumit: „Câţi cititori aveţi?” Proiectul conţine două încăperi, una cu destinaţie de expoziţie artizanală şi cealaltă de bibliotecă, cu suprafaţa de 16,36 mp, spre nemulţumirea unora dintre spectatorii prezentării, care au concluzionat că „este cam micuţă”.
Asta pentru că sunt şi rafturile cu cărţi, plus că biblioteca găzduia diverse concursuri şi activităţi şcolare sau cluburi şi ateliere. Situaţie în care pot fi folosite cele două spaţii de activităţi sociale, a fost sugestia invitatei aleşilor.
Cum au justificat aleşii graba de a avea proiectul: „Avem 7,5 miliarde în buzunar şi ne enervează”
La capitolul materiale, proiectul conţine varietate. Peretele ieşirii pe terasă este placat cu lemn. Stâlpii stânga-dreapta ai scării de acces sunt placaţi cu piatră. „Scările pot fi placate cu piatră naturală, granit sau travertin. Granitul lucios este mai alunecos, iar, dacă este mat, îşi pierde din frumuseţe.”, a punctat arhitecta a cărei recomandare pentru trepte şi terase a fost travertinul bine impermeabilizat, care are o nuanţă caldă. Pentru acoperiş, Ana Maria Predescu a precizat că ea n-ar folosi neapărat ţiglă, ci tablă mată, nu lucioasă, gri închis sau negru, în contrast cu lemnul deschis, lăcuit, folosit pentru turlă, şi cu albul faţadelor.
La exterior lipseşte gardul, amenajarea limitându-se la pavarea împrejurimii şi amenajarea unor mici spaţii verzi. Mulţumiţi sau nu – poate, nu în totalitate -, consilierii au remarcat diferenţa faţă de precedenta prezentare, când au comparat construcţia cu ce le-a venit la gură. Inclusiv cu un grajd în centrul Rucărului. „Avem 7,5 miliarde în buzunar şi ne enervează.”, au justificat aleşii insistenţa de a li se arăta grabnic proiectul, ca să înceapă să cheltuiască banii.
Cât va costa în final lucrarea? Oaspeţii nu le-au oferit un preţ concret al investiţiei. „După ce punem în operă ce aţi decis dumneavoastră, trebuie să mai modificăm câteva lucruri pe la el, nu vrem să sărim de 1.000 de euro pe metrul pătrat, ca valoare estimată. Suprafaţa desfăşurată este de 2.000 de metri pătraţi.”, sunt amănunte care i-au pus pe gânduri pe clienţi, asiguraţi de echipa venită în vizită că au făcut o afacere bună plătind pe proiect 150.000 lei.
Aşadar, rucărenii s-au ales cu o investiţie estimată la 2 milioane de euro, în condiţiile în care au disponibili în jur de 150.000 de euro. Magda BĂNCESCU