Acesta a fost răspunsul hilar al afaceristului, când a fost întrebat de anchetatori de ce a depăşit termenul de stocare de trei ani
Speţa deşeurilor de la ARO nu este încheiată în instanţă. A fost încheiată definitiv latura penală, prin condamnarea afaceristului septuagenar Vasile Tofan la pedeapsa închisorii cu suspendare a executării şi a firmei sale, Global Eco Center, la o amendă de 600.000 de lei. Patronul şi firma au mai fost obligaţi să cureţe amplasamentul de stocurile care, potrivit hârtiei, depăşesc 1.500 de tone. În schimb, latura civilă, constând în pretenţiile Agenţiei de Mediu în valoare de aproximativ 2 milioane de lei, la cât a fost estimată acţiunea de ecologizare, continuă tot la Judecătoria Curtea de Argeş, care a amânat verdictul de trei ori. Iniţial, magistratul a fixat pronunţarea pe 28 decembrie 2021, dată urmată de amânări, pe 20 ianuarie, 21 februarie, 15 martie 2022. Nu vom aborda acest subiect în acest articol, nemaifiind mult de aşteptat până la finalul judecăţii pe fond, ci ne vom referi la argumentele lui Vasile Tofan în dosarul tranşat de Judecătoria Curtea de Argeş, apoi de Curtea de Apel, care i-a „îndulcit” sancţiunea aplicată, scăpându-l de puşcărie.
Dacă n-ar fi de plâns, ar fi de râs. Din cauza etichetelor căzute, Tofan n-a mai ştiut de cât timp are deşeurile
Relatam într-o ediţie anterioară că acest caz unic pentru instanţele argeşene, cea de la Câmpulung şi Curtea de Argeş, care au judecat derapajele, într-o exprimare elegantă, ale afacerii cu otrăvuri, s-a clădit pe încălcarea unei măsuri a Gărzii de Mediu. Măsura nr.4 va rămâne cunoscută în istoria deşeurilor de la ARO, întrucât nesocotirea ei l-a adus pe Tofan în faţa instanţei. Deznodământ care nu ne încălzeşte cu nimic, atâta timp cât insul a scăpat ieftin pentru “accidentul” de mediu provocat şi, mai ales, pentru maniera haotică în care şi-a derulat business-ul toxic.
După un control întreprins la ARO, în primăvara anului 2013, comisarii de la Garda de Mediu Argeş au întocmit un raport de inspecţie, în care au fost inserate mai multe măsuri de respectat de către Global Eco Center şi patronul său. Măsura nr.4, de la care i s-au tras plângerea autorităţilor de mediu, dosarul penal şi procesul încheiat cu condamnarea penală a afaceristului şi SRL-ului său, prevedea că stocarea deşeurilor, înainte de valorificare sau tratare, să nu fie mai mare de trei ani, iar stocarea deşeurilor, înainte de eliminare, să nu fie mai mare de un an. Ce a avut de spus inculpatul Tofan despre această obligaţie impusă pe 18 aprilie 2013? Că „nu a putut fi realizată în integralitate, deoarece, în urma incendiului din 2 octombrie 2013, unele etichete au căzut sau au fost distruse”!
Cei care au făcut cercetarea la faţa locului au găsit deşeuri neinscripţionate inclusiv în hala neatinsă de incendiu
Asta a susţinut afaceristul în faţa anchetatorilor şi a instanţei care i-a înlăturat afirmaţia din următorul motiv, confirmat de unul dintre martori, om de încredere al patronului, care şi-a asumat responsabilitatea pentru „neglijenţa” incendierii unui spaţiu ticsit de reziduuri. Judecătorii care au analizat cazul s-au edificat că „incendiul a afectat doar o parte din Hala nr.1 şi subsolul acesteia (nu şi Hala nr.2). Iar, cu ocazia cercetării la faţa locului, s-a reţinut că atât în Hala nr.1, cât şi în Hala nr.2 existau deşeuri periculoase neinscriţionate, iar multe din acestea aveau termenul de eliminare depăşit.”
Hotărârea Curţii de Apel Piteşti preia o declaraţie a martorului propus de inculpatul Vasile Tofan – este vorba despre Răzvan Dogioiu, căruia i s-a imputat neglijenţa care a cauzat incidentul – , potrivit căreia, „după incendiu, firma putea să funcţioneze fără nicio problemă, întrucât incendiul a afectat 10-15% din hală.” Acelaşi angajat a mai relatat că, în 2010, când s-a angajat la Global Eco Center, „nu se cerea ca pe etichete să se precizeze termenele de stocare şi valorificare a deşeurilor.” Menţiunile pe etichete, pe fondul modificării legislaţiei, s-au făcut ulterior.
Tofan s-a apărat cum că el n-a avut intenţia să abandoneze deşeurile. Însă cei de la Landmark l-au împiedicat să mai intre pe proprietatea lor
La audierile din timpul urmăririi penale, Vasile Tofan a povestit că incendiul din 2 octombrie 2013 i-a distrus şi deşeuri periculoase, şi deşeuri nepericuloase, total sau parţial, fără să poată fi stabilite exact cantităţile. După incident, afaceristul, conform declaraţiilor date anchetatorilor, „a luat măsuri de securizare a deşeurilor rămase, prin extragerea apei folosite la stingerea incendiului şi apelor pluviale, reambalarea deşeurilor afectate sau supraambalarea lor, relocarea în spaţii mai sigure, ţinând cont de compatibilităţi chimice şi de stingerea incendiilor şi de ordinea în care acestea trebuiau valorificate sau eliminate prin societăţi autorizate.” După focul care l-a scos din afacerea cu otrăvuri, peste 2.000 de tone de reziduuri ar fi părăsit amplasamentul, în scopul eliminării lor.
În condiţiile de după incendiu, Agenţia de Mediu Argeş i-a suspendat autorizaţia de mediu în baza căreia funcţiona Global Eco Center, căreia i-a trasat mai multe sarcini pentru aducerea stării de funcţionare la cea prevăzută iniţial la autorizare. Tofan şi firma nu s-au conformat măsurilor impuse, ca atare, în aprilie 2014, le-a fost anulată autorizaţia de mediu. Astfel, au fost împiedicaţi să mai desfăşoare vreo activitate.
Agenţia de Mediu i-a cerut lui Tofan să-i comunice un punct de vedere privitor la termenele de evacuare a stocurilor din hala de la ARO. Din cauza situaţiei financiare, patronul ieşean a cerut să i se permită să elimine aproximativ 100 de tone de deşeuri pe lună. „Însă Agenţia nu a ţinut cont de punctul lui de vedere şi, la data de 31 octombrie 2014, a emis o notă de informare, cu plan de măsuri, prin care era obligat să elimine cantităţi mai mari decât ar fi avut posibilitatea financiară. În perioada aprilie-octombrie 2014 nu a putut elimina niciun deşeu, întrucât nu avea documente emise de Agenţia de Mediu.”, astfel a arătat apărarea lui Vasile Tofan.
Afaceristul şi-a cerut şi obţinut insolvenţa firmei pe 12 decembrie 2014. O mişcare intuită încă din anul incendiului, părând cea mai facilă cale de retragere dintr-o activitate gestionată dezastruos şi taxată aproape la fiecare control al Gărzii de Mediu cu amenzi de câte 100.000 de lei, contestate de pomană.
Planul de măsuri instituit de Agenţia de Mediu Argeş se finaliza la sfârşitul lunii septembrie a anului 2016, „moment în care reprezentanţii societăţii Landmark Management nu le-au mai permis accesul în hală.” Tofan a cerut Agenţiei de Mediu să-i prelungească planul şi să intervină în relaţia cu proprietara ARO, însă răspunsul a fost negativ.
Vasile Tofan a mai declarat în apărarea sa că „niciodată nu a avut intenţia de abandona deşeurile pe amplasament, de a se sustrage de la îndeplinirea obligaţiilor în acest sens şi a solicitat organelor de mediu emiterea unui act de reglementare suplimentar planului de măsuri, pentru a putea continua operaţiunile de supraveghere şi eliminare a deşeurilor.”
Declaraţii şocante ale lui Tofan la proces
În timpul judecăţii, Vasile Tofan a uluit cu declaraţii care nu lasă loc de interpretare faţă de maniera în care şi-a condus afacerea în cei şapte ani premergători incendiului care l-a scos din anonimat. „Inculpatul a declarat că, în momentul în care aducea un deşeu în depozit, nu exista informaţia că acel deşeu trebuia eliminat sau valorificat. Eliminare însemna stocare definitivă într-o groapă sau ardere într-un cuptor, iar valorificare însemna ca acelui deşeu să i se dea o utilitate economică, fie să i se dea cuiva să îl refolosească, fie să fie reciclat.
Inculpatul a declarat că, la data la care au venit în control organele, nu au putut să îi spună dacă un anumit deşeu trebuia distrus sau valorificat. În acel moment, inculpatul ştia că are doar deşeuri de eliminat. Inculpatul proceda astfel: ţinea deşeul trei ani, poate găsea soluţii de valorificare, iar la o mare parte le găsea soluţii de valorificare. În fişa de valorificare şi stocaj le trecea ca o marfă, intrau cu un preţ şi ieşeau cu un alt preţ. În momentul în care înregistra un deşeu în contabilitatea societăţii, se preciza dacă va fi distrus sau valorificat, dar cu semnul întrebării pe fişa de evidenţă şi stocare; dacă deşeurile erau pentru eliminare şi, pe parcurs, se găseau soluţii, făcea menţiuni în fişa de evidenţă şi stocare.”
Judecătoria Curtea de Argeş a reţinut faptul că Tofan a recunoscut că, în momentul când primea reziduurile, nu le stabilea destinaţia finală. Şi anume care urmau să fie valorificate şi care eliminate. Aşadar, afaceristul a recunoscut că ţinea deşeurile trei ani în eventualitatea în care găsea soluţii de valorificare. „Cu ocazia cercetării la faţa locului s-a stabilit că pe ambalaje, pe lângă menţiunea „eliminare”, era trecută menţiunea „dată limită” sau „dată expediţie”, fără a se putea stabili dacă aceasta reprezenta data eliminării sau data valorificării.”
Contrar celor susţinute de omul de afaceri tras la răspundere, judecătorul de la Curtea de Argeş, care l-a condamnat la trei ani de închisoare cu executare, a stabilit că nu era obligaţia Gărzii de Mediu să cunoască ce deşeuri trebuiau valorificate de Global Eco Center şi care erau destinate eliminării. „Inculpatul cunoştea cel mai bine destinaţia deşeurilor, întrucât acesta a încheiat contractele de prestări servicii cu generatorii de deşeuri, iar în cuprinsul acestora se prevedea destinaţia deşeurilor.”, redăm un fragment din hotărârea judecătorească publicată pe rolii.ro.
Vă amintim că Vasile Tofan a scăpat, la Curtea de Apel Piteşti, de executarea celor trei ani de puşcărie, instanţa superioară considerând că sunt suficiente obligaţiile din perioada de supraveghere.
Magda BĂNCESCU