ADEVĂRUL CREŞTIN
(continuare din numărul trecut)
Rugăciunea este asemănată cu respiraţia şi cu circulaţia sângelui. Ea nu este un simplu exerciţiu. Este viaţa trăită în Dumnezeu. Noi nu ne dăm seama întotdeauna că Domnul Isus ne menţine într-o legătură deplină cu Dumnezeu. Dar dacă ascultăm de El, aşa este. Evită orice lucru care te împiedică să te rogi pe îndelete şi nu te limita la câteva clipe de rugăciune! Roagă-te neîncetat, adică păstrează obiceiul copilăresc de a te ruga la obiect, din inimă, întotdeauna. Dumnezeu a zis către Moise: „Omul nu poate să Mă vadă şi să trăiască”. Moartea lui Hristos, moartea noastră cu El şi în El, iată calea care ne duce la Dumnezeu în Locul preasfânt. Trebuie să ne găsim timp, în fiecare zi, ca să fim singuri cu El. Trebuie să-L găsim în fiecare zi pe Tatăl nostru şi să înnoim mereu legătura intimă cu El. Dacă Domnul Isus a avut nevoie de acest lucru, cum n-am avea nevoie şi noi? Împărtăşirea cu Tatăl ceresc şi ungerea cu Duhul Sfânt se înnoiesc zilnic.
Tot ce a făcut Hristos şi tot ce avem în El ne aparţine chiar de pe acum. Tu nu te poţi înălţa în realitatea spirituală după bunul tău plac. Primul şi cel mai important lucru pe care-1 poţi face, când nu te găseşti în realitatea spirituală, este să-L rogi pe Dumnezeu pentru Duhul Sfânt (Luca 11.13). Numai Duhul Sfânt poate face real în noi tot ce a făcut Domnul Isus pentru noi. Doctrina prezervării sfinţilor, a rămânerii până la capăt a celor sfinţi este, în definitiv, nu problema rămânerii lor, ci a credincioşiei lui Dumnezeu. „El vă va întări până la sfârşit” (1 Corinteni 1.8). Se întrerupe comuniunea? Desigur. Dar dragostea lui Dumnezeu nu este întreruptă, nici încrederea mea. Nu mă duc eu la Avocat să-L rog să intervină pentru mine, ci El Se duce ca Avocat la Tatăl pentru mine. Scopul lui Dumnezeu este să aducă sufletele în starea de a se bucura de El însuşi; atunci nu mai avem nevoie nici măcar să ne gândim la mersul nostru, căci nu e nimic care să lucreze aşa de puternic asupra umblării noastre, pentru a o face asemenea firii Lui.
Caracteristicile rugăciunii
1.Să arate umilinţă (Din fundul adâncului…)
2.Să fie pătrunzătoare (…strig…)
3.Să se îndrepte nemijlocit către Dumnezeu (…către Tine …)
4.Să fie plină de teamă (…Doamne!)
5.Să fie personală (Ascultă-mi glasul…)
„Doamne, în marea Ta îndurare, binevoieşte să mi Te faci cunoscut şi să scoţi din inima mea orice formă de mândrie, fie că vine de la Cel Rău, fie că este rodul firii mele stricate! Trezeşte adânc în inima mea nevoia după această smerenie, care să mă facă să trăiesc în lumina Ta, prin Duhul Tău cel Sfânt! Învaţă-mă să alung orice alt gând în afara aceluia de a accepta smerenia, şi învaţă-mă să Te rog din adâncul inimii, cu credinţă şi seriozitate, ca unul care vrea să fie izbăvit cu orice preţ de orice fel de mândrie!”
Cum să ne rugăm?
Rugăciunea trebuie adresată către Tatăl, în Numele Fiului şi rămânând în Hristos. Cerul nu este atât un loc, cât mai ales o stare, un mod de a trăi o viaţă în care prezenţa lui Dumnezeu se vede şi se realizează fără obstacole, în toată puterea ei (Murray, Perdeaua sfâşiată). Un sărac nu se roagă din nici un alt motiv, decât acela că se găseşte într-o mizerabilă şi chinuitoare stare de sărăcie. El nu se ruşinează să cerşească. Domnul zice: „Ferice de cei săraci”.
Dumnezeu doreşte să căutăm ca Duhul Sfânt, duh de putere în inimă şi în viaţă, să ne ia în stăpânire cucerindu-ne, să înlăture păcatul şi să zidească în inima noastră binecuvântatul şi fericitul chip al Domnului Isus. Aceasta este puterea Duhului ca un har pentru o viaţă sfântă, spre deosebire de puterea Duhului ca un dar. Pentru a ne ruga, trebuie să aibă loc mai întâi o predare deplină, predând până şi predarea, pentru ca Duhul Sfânt să Se roage. Să-I cer lui Dumnezeu să mă mântuiască împotriva mea însumi; deci chiar dacă aş dori vreodată altceva sau n-aş putea să fiu de acord cu ce vrea El. Să nu cer nimic pentru mine, nici pentru interesele mele, ci totul potrivit cu interesele lui Dumnezeu.
-Să nu fie nimic între mine şi El.
-Să iau tot ce mi-a dat El.
-Să ia şi El tot ce I se cuvine.
(continuare în numărul viitor)
Publicat din cartea „Religie sau credinţă?”,
de Nicolae Tonoiu.
Adunarea Creştină Betel Câmpulung, strada Matei Drăghiceanu, nr. 3. Telefon contact: 0745.021.424