De viciul alcoolului sunt atinse multe persoane din diverse medii sociale, persoane de diverse vârste, femei ori bărbaţi. Toate ca toate, dar o femeie beată poate fi chiar hidoasă. A fost odată o familie fericită, căreia nu-i lipsea nimic din tot ceea ce şi-ar dori un om. Timpul trecea pe ”lângă” ei fără grija zilei de mâine. Ea, cu serviciu bun, în cadrul unei instituţii cunoscute. El, mare activist de partid, cu funcţie importantă „în stat”. Copiii cu burse şcolare şi alte merite. Familia fără griji, fericită, bine închegată. Numai că toate acestea se întâmplau într-un trecut destul de îndepărtat, un trecut rămas amintire, plăcută pentru dumnealor, neplăcută pentru ceilalţi. În momentul actual, respectiva familie ar putea fi descrisă într-un cu totul alt mod. Tot luxul afişat, cu ani în urmă, a prins o pojghiţă de praf gros, iar toată „demnitatea” respectivilor a fost ştirbită de trecerea timpului şi împuţinarea banilor. Copiii sunt la casele lor, domnul a murit, răpus de necazuri înecate în alcool. Doamna a rămas singură, cu o pensie modică şi cu viciul care i-a răpus soţul. Astfel că, rămasă singură, mereu supărată de diversele
greutăţi pe care le are, s-a apucat femeia de băutură, pentru a-şi îneca amarul rezervat de soartă la bătrâneţe. Toată viaţa ei, femeia a fost mai rea de gură, lucru ce i-a făcut pe vecini, prieteni şi rude s-o ţină mai la distanţă. A ajuns chiar singură din toate punctele de vedere. Singurul ei refugiu fiind, astfel, paharul cu tărie. Cum ţuica, produs autohton, este la îndemâna oricui, aceasta este licoarea care o duce pe respectiva doamnă într-o stare de uitare a tuturor problemelor şi necazurilor. Într-o seară, recentă, nu mică le-a fost mirarea vecinilor când au putut-o vedea, în faţa uşii propriei locuinţe, îngenuncheată, încercând să introducă cheia în broască. Imediat au sărit în ajutorul femeii, crezând că iî este rău. Dar, stupoare, au putut constata, atunci când s-au apropiat de ea, că era nu beată, ci moartă de beată. Chiar şi în acest caz au intervenit, i-au deschis uşa, au ajutat-o să intre în casă şi au plecat. Numai că, după mai puţin de cinci minute, femeia era înapoi pe treptele de la intrare. De această dată plângând de-ţi rupea inima din cauza faptului că în casă este frig, iar afară este mai bine. Musceleanul de pe bulevard