1.Despre viaţa creştină
Altă încercare revelatoare este cum înrâureşte lucrul acesta atitudinea mea faţă de Sfintele Scripturi. Această nouă experienţă, această nouă concepţie despre adevăr îşi are obârşia în Sfînta Scriptură? Oricât de înalt ar fi conţinutul ei emoţional, nici o experienţă nu poate fi dovedită ca fiind autentică dacă nu găsim în Scripturi un pasaj care s-o încuviinţeze (Isaia 8.20).
Apoi putem proba calitatea experienţelor religioase prin efectul lor asupra vieţii Eului. Duhul Sfânt şi Eul omenesc căzut sunt diametral opuse. Pentru ca Duhul lui Dumnezeu să poată lucra într-un mod creator în inimile noastre, trebuie ca El să aibă consimţământul nostru deplin să înlocuiască Eul nostru firesc cu Persoana Domnului Isus Hristos. Această înlocuire este explicată foarte minuţios în Romani 6, 7 şi 8. O regulă bună este aceasta: dacă experienţa respectivă m-a smerit şi m-a făcut mic şi fără preţ în proprii mei ochi, este de la Dumnezeu, dar dacă mi-a dat un sentiment de satisfacţie de sine este mincinoasă şi trebuie respinsă. Nimic din ce vine de la Dumnezeu nu va sluji orgoliului meu sau autofelicitării.
Orice experienţă religioasă care nu izbuteşte să ne adâncească dragostea faţă de fraţii noştri de credinţă, putem s-o dăm la o parte, ca nelegitimă, fără nici o grijă. Orice spirit, care îngăduie compromisul cu lumea este un spirit mincinos. Orice mişcare religioasă care imită lumea, în vreuna din manifestările ei, este mincinoasă faţă de crucea Domnului Isus Hristos şi aliată Diavolului.
Ultima încercare a autenticităţii experienţei creştine este ce înrâurire are ea asupra atitudinii noastre faţă de păcat. Tot ce face sfinţenia mai atractivă şi păcatul mai de neîngăduit poate fi acceptat ca autentic. (Tit 2.11-13). Domnul Isus ne-a prevenit: „Se vor scula Hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi… să înşele chiar pe cei aleşi.” (Matei 24.24). Cuvintele acestea zugrăvesc zilele noastre.
Cu cât pătrundem mai mult în sanctuar, cu atât mai mare devine primejdia autoînşelării. Cei mai mulţi oameni se joacă de-a religia la fel cum fac sport. Grădina neglijată va fi năpădită de buruieni. Nu-i păcat să te îndoieşti de anumite lucruri, dar poate fi fatal a crede orice. Credinţa nu înseamnă credulitate. Credulitatea nu-L cinsteşte niciodată pe Dumnezeu, împreună cu credinţa noastră în Dumnezeu, trebuie să meargă o necredinţă sănătoasă în tot ce este ocult şi ezoteric. Numerologia, astrologia, spiritismul şi orice ursită sau element straniu care trece drept religie trebuie să fie lepădate. Sunt o materie toxică şi nu au loc în viaţa unui adevărat creştin.
Sfinte Doamne, Te rugăm să ne faci să recunoaştem într-o măsură mai mare cât de nesfinţi suntem, ca să ne putem ocupa locul care ni se cuvine înaintea Ta! Fie ca păcătoşenia firii noastre şi tot ce ţine de propriul nostru Eu să se descopere în aşa fel încât să nu mai putem trai în ele! Şi tot lumina Ta, care ne-a descoperit acest lucru, să ne arate că Sfinţenia Ta e singura noastră nădejde, locul nostru de refugiu, singura noastră scăpare. Te rugăm, Doamne, să spui sufletului nostru: „Eu, sunt Cel Sfânt, Mântuitorul tău”. Descoperă-ni-Te, prin puterea Ta şi înarmează-ne ca să fim martori ai Sfinţeniei Tale şi să spunem poporului Tău cât eşti Tu de sfânt, cât de sfinţi trebuie să fim noi şi cum ne sfinţeşti Tu!
Câteva chei pentru o viaţă mai adâncă
A vorbi despre „viaţa mai adâncă” nu înseamnă a vorbi despre ceva mai adânc decât simpla religie a Noului Testament. Viaţa „mai adâncă” este mai adâncă fiindcă media vieţii creştine este tragic de superficială. Iată cinci juruinţe pe care le am în minte, pe care este bine să le facem şi să le ţinem:
1.Să nu facem nici un compromis cu păcatul.
2.Să nu posedăm niciodată nimic, să ne debarasăm de orice simţ al proprietăţii.
3.Să nu ne apărăm niciodată.
4.Să nu trecem niciodată în contul altuia ceva care l-ar vătăma.
5.Să nu acceptăm niciodată slavă de la oameni.
Aceste cinci juruinţe nu trebuie doar să fie scrise pe spatele Bibliei şi apoi uitate. Ele trebuie să fie scrise în propriul tău sânge.
Cuvântul lui Dumnezeu bineînţeles şi ascultat cu religiozitate este calea cea mai scurtă pentru desăvârşirea spirituală. Şi nu trebuie să selectăm câteva pasaje favorite cu excluderea altora. Nimic mai puţin decât Biblia întreagă poate face un creştin întreg. Faceţi din gândurile voastre un sanctuar curat. Pentru Dumnezeu, gândurile noastre sunt lucruri. Gândurile noastre sunt decoraţii în mijlocul sanctuarului în care trăim. Dacă gândurile noastre sunt curăţite prin sângele Domnului Isus, trăim într-o încăpere curată şi nu are însemnătate dacă suntem îmbrăcaţi într-o salopetă plină de grăsime. Gândurile voastre hotărăsc în mare măsură dispoziţia, atmosfera, climatul din adâncul inimii voastre, şi Dumnezeu consideră gândurile voastre ca o parte din voi înşivă. Deci fiţi stăpâni pe gândurile voastre şi nu îngăduiţi sufletului să fie o pustie în care hoinăreşte orice fiară necurată şi zboară orice pasăre.
(continuare în numărul viitor)
Publicat din cartea „Religie sau credinţă?”, de Nicolae Tonoiu.
Adunarea Creştină Betel Câmpulung, strada Matei Drăghiceanu, nr. 3. Telefon contact: 0745.021.424