Mi-au plăcut basmele româneşti, la nebunie cum ar zice pruncii, fermecaţi de povestiri. Oricum s-ar zice, basmele au un sâmbure de adevăr şi sunt creaţia fantastică a oamenilor dornici de împliniri şi fericire.
Despre milă putem povesti şi scrie ca despre ceva venit din alte lumi. Şi aşa este, mila ieşind parcă din firescul lucrurilor de zi cu zi.
Îmi amintesc de Alexandru cel Mare, regele Macedoniei, cum a răsplătit un soldat, care mâna un asin, încărcat cu saci plini din tezaurul regesc. Atunci când a văzut că asinul este gata să se prăbuşească sub povară, soldatul a luat câţiva saci cu taleri ca să-i uşureze sarcina. Regele de departe a observat, iar când soldatul s-a apropiat, îi zise: „Bravo luptător, sacii care din milă i-ai ridicat de pe spinarea asinului, să fie ai tăi. Eşti vrednic ca să-i posezi.”
Aşa-i la Dumnezeu: Ridici povara altora, de dar vei avea parte!
Calinic Argeșeanul