Un artist din urbea noastră a ajuns, înainte de starea de urgenţă, să se gândească cum a lui carieră se poate dărâma, din cauza unui crunt ghinion, care l-a lovit pe bietul menestrel. Într-o după-amiază de sărbătoare, a plecat cu familia la plimbare, cu autoturismul, şi şi-a luat cu el şi obiectul pe care-l foloseşte în munca sa, atât de valoros şi de dorit de mai toţi colegii de breaslă. A parcat autoturismul într-un loc, pe care l-a crezut sigur, şi, alături de copii, a intrat într-un local select. Nu a luat cu el şi valorosul său obiect, căpătat cu trudă dintr-o ţară exotică, acolo unde artistul a fost plecat să-i încânte şi pe străini cu talentul său. Mai mult, obiectul strălucitor a costat o grămadă de bani, iar preţul era umflat, zi de zi, de către norocosul proprietar oricui povestea despre el. În acea zi, câtorva indivizi, lipsiţi de simţul artistic, le-au fost atrase privirile de obiectul abandonat de către artist în maşina sa. Nici nu s-au chinuit prea mult şi au reuşit să fure tezaurul şi să dispară cu el. Când s-a întors lăutarul la maşină, a crezut că leşină, că tocmai el, un om de vază al oraşului, pe care l-a înveselit de atâtea ori, a ajuns să fie prădat. A început să-şi smulgă părul de pe cap de ciudă şi, dintr-o dată, şi-a văzut viitorul negru. Încă mai speră ca hoţii să-i înapoieze obiectul muncii, asta ca să nu moară de foame, altceva neştiind să facă. Mai mult, omul vrea să-şi încânte semenii, aşa cum îi este menirea, asta în cazul în care va avea cu ce.
Musceleanul de pe bulevard