Pe măsură ce candidaţii la Primărie simt morcovul intrând vârtos în zona sensibilă, din care provin majoritatea deciziilor luate pentru comunitate, sporeşte debandada încurajată chiar de autorităţi. Au apărut, de la o vreme, tot soiul de extinderi pe domeniul public ale vreunei terase care ţine să-şi păstreze fumătorii de clienţi, tot soiul de gherete fără nicio aprobare, probabil, patronii având acordul din gură al deţinătorului domeniului respectiv. Deţinător care se întâmplă să fie şi candidat la Primărie, care, de dragul votului, stă în patru labe şi dă din coadă în faţa oricui îi cere un favor. Gata cu amenzile, gata cu somaţiile, e campanie şi nu trebuie supărat
niciun întreprinzător care are şi angajaţi, şi ei votanţi. Umblă vorba că un candidat a colectat de la privaţii din târg diverse sume de bani, pornind de la 20 de milioane în sus, taxă de campanie. Exclus să-l fi refuzat cineva, căci contribuţia nu era opţională. Nimeni n-a îndrăznit să-l întrebe: ce faci, domnule, cu atâta bănet strâns de la grămada de afacerişti, mari, mijlocii şi mici, căci nu s-a ţinut cont de potenţa financiară a donatorilor. Nu l-au întrebat, fiindcă ştiau că insul îşi bagă sponsorizările în buzunar, folosind câteva firimituri pentru “inspiraţia” electoratului. De pildă, drojdierii din Vişoi, care, dintr-odată, au de băut încontinuu, de zici că au descoperit o conductă cu rachiu, n-au niciun dubiu când îi întrebi cu cine votează.