Magda BĂNCESCU
La fel ca în cazul blocului social, Liviu Ţâroiu şi-a trecut, din a treia încercare, grila de salariaţi ai Primăriei, după o retragere a hotărârii, la sfârşitul lui august, şi o amânare, la sfârşitul lui septembrie. Fiecare răgaz acordat sieşi şi contestatarilor intenţiilor de a le face loc unor pile s-a soldat cu reducerea numărului de posturi dorite în plus, de la 28, la 19 şi, într-un final, la 6. Cu şase slujbe în plus faţă de organigrama votată în toamna lui 2016 şi cu angajamentul primarului că recrutările de personal vor avea corespondent salarial în bugetul anului viitor, s-a aprobat, la finele lui octombrie, noul stat de funcţii, care menţine administraţia publică în rândul angajatorilor de top. Ca număr de salariaţi, nu din punct de vedere al calităţii prestaţiilor reflectate în eficienţa muncii.
Ce angajează Primăria la anul? Şase cetăţeni în poziţiile despre care şeful Executivului susţine că are mari deficienţe. Registratura instituţiei, adică ghişeul de la subsol, unde contribuabilii lasă petiţii, reclamaţii, adrese de tot felul, necesită un angajat în plus. Primarul ne explică de ce are nevoie de un coleg angajata Registraturii, care nu mai face faţă puhoiului de petiţionari cu cereri de înregistrat. În timpul în care doamna de la ghişeu este obligată să facă deplasări la Poştă, la Judecătorie, probabil că şi la toaletă ori la sandvişerie, ferestruica rămâne pustie, spre supărarea contribuabililor puşi să aştepte. Adevărul este că e neplăcut să stai după conţopista trimisă cu treburi prin „vecini”, fără să ai o explicaţie a absenţei acesteia: e la muncă, nu e la muncă… pe unde umblă? Dar astfel de comisioane, care intră în fişa postului angajatei de la Relaţii cu Publicul, nicidecum nu justifică un salariu în plus plătit de comunitatea locală uneia care-i ţine locul titularei de drept. Şi care să facă ce, atunci când registratoarea este la post? Una înregistrează în condică hârtia, alta o ştampilează?
Un edil gospodar ar fi găsit imediat soluţia, punând pe cineva cu sarcini mai puţine, căci sunt o grămadă în Primărie care mor de plictiseală, să ţină Registratura când posesoarea job-ului este în concediu de odihnă sau pe teren, cu corespondenţa instituţiei. Nicidecum nu faci o angajare, doar pentru că are o cunoştinţă pe cineva de băgat undeva, unde să nu fie copleşit de sarcini. Oamenii aceştia care ne conduc chiar nu realizează ridicolul argumentelor pe care ni le servesc, ca să le acceptăm angajarea unui protejat, care are nevoie de un loc călduţ, cu o puzderie de beneficii la pachet?
După registratorul de rezervă, revendică un tovarăş nou şi Serviciul Juridic, care nu se mai poate descurca fără încă un absolvent de Drept. „Stăm foarte rău – se lamentează primarul – şi ne mai trebuie un consilier juridic.” Curat adevăr, că serviciul cu pricina stă. Şi stă foarte rău, deşi plătit foarte bine, căci legiştii Primăriei sunt „umplutură” pentru instituţia care a apelat la apărători profesionişti, când a avut de purtat în instanţă litigii mai complicate. Autorităţile au trimis la procese jurişti de-ai lor doar când au avut interes să le piardă, aşa cum au fost acţiunile unor constructori care urmăreau să ciugulească costuri suplimentare preţului contractelor, în cârdăşie cu plătitoarea lor. Noul jurist, cerut la un serviciu a cărui mare problemă este că n-are şef, iar când a avut, a fost vai mama lui!, este la fel de „necesar” ca registratorul. Nişte candidaţi cu proptele la ştabii Primăriei, care par mai îngrijoraţi că le lipsesc nişte „mărunţişuri” din subordine, nu ocupanţii unor funcţii cu adevărat utile pentru Câmpulung.
Aşadar, se rezolvă şi cazul social al unuia care a făcut degeaba Dreptul şi n-are pe unde tăia frunză la câini. Următoarea urgenţă – singura pe care suntem dispuşi s-o digerăm – vine din sfera iluminatului public. De vreo doi ani, municipalitatea a primit un răvaş de la A.N.R.S.C., care îi pune în vedere să aibă serviciu/compartiment propriu special pentru această activitate. Dacă ai noştri optau pentru serviciu, le trebuiau minimum şapte oameni. Dacă se mulţumeau cu un compartiment, era suficient unul. La primele două şedinţe la care a încercat să-şi treacă statul „tunat”, autorul listelor, un căpăţânos care a cedat greu, insista pentru serviciu. Deşi numai salariile celor şapte, împreună cu cel al şefului serviciului, se duceau la aproape cinci miliarde de lei vechi într-un an. În plus, era nevoie de utilaje cu care să funcţioneze Serviciul de Iluminat Public, autorizări şi câte şi mai câte. Costuri peste costuri. Abia la a treia rundă de negocieri, Liviu Ţâroiu a acceptat un compartiment cu una bucată angajat, care va presta doar până la delegarea activităţii către o societate de profil. Cea mai economică variantă, pe care administratorii banului public ar fi trebuit s-o vadă din prima, nu să sară, dintr-un foc, cu opt guri de hrănit pe listă, fără să le pese de consecinţe. Iluminatul public, oricum, va beneficia de o structură de angajaţi a sa, în momentul în care va fi câştigată finanţarea nerambursabilă pentru modernizarea sistemului, prin trecerea la lămpi LED. În acel moment, va fi activat compartimentul de lucru cu fonduri europene, eliminat în prezent din grila Primăriei, din motive de inutilitate.
Al patrulea ins care are deschise uşile Primăriei, de la anul, va fi un supraveghetor al administratorilor Asociaţiilor de Proprietari, unde, susţine conducătorul Câmpulungului, sunt foarte multe probleme. Auditorul pe care îl are Primăria este din cale-afară de ocupat cu auditul intern, prin urmare, este angajată o persoană de contact special pentru asociaţii, despre care Liviu Ţâroiu mai spune că nimeni nu le poate coordona. Hai să vedem cine este cetăţeanul acela în stare să coordoneze şefii de asociaţii, în cadrul cărora sunt belele cu apa şi gunoiul! Mai nou, cu parcările, care le dau migrene severe administratorilor încăieraţi de locatari, care vor „locul ăla” şi nu altul. Şi pentru maşina lui, şi pentru maşina ei, şi pentru maşina firmei.
Îl adăugăm enumerării pe al cincilea care va avea serviciu la Primărie în 2020: un truditor în cadrul unui aşa-zis Compartiment pentru fond locativ şi evidenţa patrimoniului. Pentru această structură nou înfiinţată au fost dislocate două persoane de la Direcţia Economică, pe care le va ajuta să contemple stadiul de neîngrijire al majorităţii locuinţelor statului un recrut proaspăt, chipurile, cu rol de coordonare a acestei activităţi. Când îi auzi pe ăştia că toţi coordonează câte ceva şi pe cineva, într-o instituţie care-ţi dă impresia de haos, ţi se face părul măciucă. De atâta importanţă pe care şi-o dau coordonatorii ăştia de roiuri de muşte!
Încheiem cu omul-cheie, de trebuinţă unui sector încuiat: Investiţiile fără cap, unde se împiedică unii de alţii şase inşi, care „nu sunt coordonaţi de un şef de serviciu”, conform zicerilor primarului. Care ţinteşte să-i cuprindă pe cei şase împrăştiaţi într-un Serviciu de Dezvoltare Locală. Ca să fie serviciu este nevoie de al şaptelea, care le va fi şef. Sperăm că nu tot vreun reciclat dintre mamuţii partidului, care n-are ce face acasă în anii dinaintea pensionării.