(continuare din numărul trecut)
Cap. III
COPIII ÎN CĂMINUL CREDINŢEI
4.Răspunderea faţă de mântuirea copiilor (2 Timotei 3:15)
Mântuirea copiilor este o făgăduinţă a lui Dumnezeu făcută familiei, pe principiul divin de a aprecia familia: „tu şi casa ta”. Acesta este cadrul în care se oferă mântuirea lui Dumnezeu, confirmat de exemplele pe care ni le oferă Scriptura, nu multe, dar suficiente.
Cel dintâi exemplu este cuvântul pe care-l spune Domnul Hristos lui Zacheu: „astăzi a intrat mântuirea în casa aceasta” Luca 19:9. Al doilea exemplu este cuvântul pe care-l spune Dumnezeu lui Corneliu: „El ne-a istorisit cum a văzut în casa lui pe înger stând înaintea lui şi zicându-i: „Trimite la Iope şi cheamă pe Simon, zis şi Petru, care-ţi va spune cuvinte prin care vei fi mântuit tu şi toată casa ta”” Faptele Apostolilor 11:13-14. Al treilea exemplu este cuvântul spus de apostolii Pavel şi Sila temnicerului din Filipi: „crede în Domnul Isus şi vei fi mântuit tu şi casa ta” Faptele Apostolilor 16:31. Poate fi şi exemplul Lidiei, dar în privinţa ei, lucrurile nu au această claritate – chiar şi formală – pe care o au celelalte exemple. Acestea trei subliniază principiul potrivit căruia Dumnezeu oferă mântuirea; şi sublinierea este cu atât mai importantă, cu cât este făcută de Domnul Hristos personal, precum şi de Petru şi Pavel, cei doi apostoli de seamă, cu o slujbă atât de importantă amintită în Cuvântul lui Dumnezeu.
Faţă de acest cuvânt, prin care mântuirea este oferită celui credincios şi casei lui, există două atitudini diferite.
Cea potrivită este de a înţelege oferta mântuirii din partea lui Dumnezeu pentru cel credincios care crede şi pentru toţi ceilalţi din casa lui, ca un cont în alb oferit lor. Acest cont poate fi folosit atât de cel credincios, dacă-şi pune semnătura pe el, cât şi de toţi cei din casă, nu numai dacă părintele îşi pune semnătura pe el, ci dacă fiecare din ei îşi adaugă, printr-un act personal de credinţă, semnătura pe acest cont în alb aflat în casă. Ei au avantajul că nu trebuie să meargă departe spre a auzi Evanghelia, ci o au în casa lor, la dispoziţia lor, ca un cont pe care doar trebuie să-şi aşeze semnătura opţiunii lor personale.
Ar fi greşit să înţelegem că tatăl poate semna contul mântuirii în numele tuturor celor din casă şi, în felul acesta, printr-o credinţă a lui, să transfere mântuirea şi celorlalţi. Din această înţelegere ar putea rezulta că Dumnezeu Însuşi ar semna şi ar trimite tuturor oamenilor conturi deja semnate şi, fără o opţiune personală, fiecare ar fi mântuit. Nu, mântuirea este o ofertă a cerului care trebuie acceptată personal, de fiecare om în parte, dar pentru cel credincios, este în plus făgăduinţa că oferta se află în casă şi că semnătura este uşor de pus. Pentru aceasta nu trebuie să meargă niciunde, nu trebuie să facă nici cel mai mic efort, pentru că are la dispoziţie acest cont în alb în casa lui; însă fără a-l semna personal, nu va fi niciodată de ajuns semnătura depusă prin credinţa unui părinte. Înţelegerea pozitivă înseamnă o făgăduinţă a lui Dumnezeu, prin care oferă într-un chip particular mântuire celor care aparţin sau se află în casa unui om credincios; pe acest temei se poate desfăşura apoi toată lucrarea celui credincios cu privire la mântuirea celor din casa lui. Credinciosul are din partea lui Dumnezeu o făgăduinţă a cerului şi, în contul ei sau întemeindu-se pe ea, poate să-şi împlinească răspunderea pentru mântuirea alor săi.
Înţelegerea negativă ar fi indiferenţa sau liniştea falsă, considerându-se că, indiferent ce s-ar întâmpla, Dumnezeu a spus: „vei fi mântuit tu şi toată casa ta”. Probabil că mulţi din copiii celor credincioşi sunt victima unor înţelegeri greşite ale părinţilor cu privire la mântuirea lor. Această înţelegere negativă poate duce fie la amânarea răspunderii, fie chiar la abandonarea răspunderii personale. Făgăduinţa lui Dumnezeu nu ne absolvă de răspunderea noastră. El a promis un ajutor în împlinirea răspunderii pentru mântuirea lor, ca să întâmpine preocupări personale cu privire la mântuirea celor din casa noastră, dar Dumnezeu, prin ceea ce a făgăduit, nu anulează nici răspunderea mea, nici răspunderea alor mei. Răspunderea mea rămâne integrală, dar este ajutată de Dumnezeu; şi răspunderea alor mei rămâne integrală, dar este întâmpinată de bunăvoinţa lui Dumnezeu, care, pe lângă harul arătat tuturor oamenilor în general („Dumnezeu voieşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi”), Se manifestă într-un chip deosebit pentru cei din casele celor credincioşi, punându-le la dispoziţie mântuirea. Răspunderea trebuie să se sprijine pe făgăduinţă, dar făgăduinţa nu anulează nici răspunderea părinţilor, nici a copiilor.
continuare în numărul viitor)
Publicat din cartea ,,Căminul credinţei sau familia” de Ion Socoteanu şi cu acordul autorului.
Adunarea Creştină Betel Câmpulung, strada Matei Drăghiceanu, nr. 3,
Câmpulung Muscel.
Telefon contact: 0745.021.424