Moartea buxuşilor şi gardului viu, consecinţa “plantării” în funcţii a unor şefi ofiliţi. Cazul lui Ion Ciortan, şeful Spaţiilor Verzi, care, vara, arată ca toamna
Acceptarea de către Liviu Ţâroiu a unui şef cu atitudine de „plantă” peste plantele municipale are consecinţe severe asupra degradării spaţiilor verzi ale municipiului. Toamna trecută, partidul l-a consolat pe perdantul concursului pentru şefia ADP, Ion Ciortan, cu o funcţie de şef în cadrul serviciului subordonat Consiliului Local. Asta deşi proaspătul ocupant al poziţiei de răspundere, un sexagenar aflat în pragul pensionării, era de preferat să lase locul unui ins capabil, tânăr şi cu chef de muncă. Recomandat de partid, nu de calităţile profesionale, fiind întru totul paralel cu domeniul îngrijirii arborilor, arbuştilor şi plantelor ornamentale de pe domeniul public al municipiului, Ciortan a pierdut controlul – în caz că l-a avut vreodată – asupra sectorului de care este direct responsabil. De parcă nu era de ajuns măcelărirea la sânge la Grădinii Publice, un loc umbros şi răcoros, binefăcător în zilele teribile de caniculă, la distrugerea puţinului spaţiu verde contribuie un parazit în privinţa răspândirii căruia autorităţile centrale le-au avertizat pe cele locale încă din primăvară.
Omida păroasă a atacat masiv şi repede gardul viu şi arbuştii decorativi din categoria „buxus”, acele tufe rotunde, care înfrumuseţează oazele verzi din faţa instituţiilor. Poate, cele cu care câmpulungenii s-au familiarizat cel mai mult sunt în faţa Casei de Cultură „Tudor Muşatescu”, a căror vechime coincide cu cea a construcţiei finalizate în 1907. Cei doi buxuşi care încadrau statuia lui Negru Vodă din dreptul Palatului Culturii s-au uscat, pe fondul nepăsării Serviciului Spaţii Verzi al ADP şi, în special, a şefului Ciortan, de a ţine seama de atenţionarea Ministerului Agriculturii, transmisă tuturor primăriilor din ţară, prin intermediul instituţiei din subordine, Autoritatea Naţională Fitosanitară. Mai cu seamă că împiedicarea propagării molimei nu constituie un efort complicat. Adică în cazul în care invazia de omizi păroase începe să atace pomişorul, tufişul ori gardul viu, planta nu este pierdută. Realitatea a demonstrat că nu este pierdută nici dacă boala o aduce în stadiul de uscare în totalitate. Deşi dacă muncitorii de la ADP îşi făceau treaba corespunzător, astăzi nu aveam parte de imaginile deplorabile cu verdeaţa stradală colorată în galben şi maro. Peisaj de toamnă în plină vară, din cauza unor incompetenţi doborâţi de nesimţire!
Verdeaţă bolnavă în curtea spitalelor
Luând la pas oraşul, constatăm că centrul este cel mai afectat de răspândirea paraziţilor, fenomen care ar fi trebuit preîntâmpinat cu tratamente corespunzătoare. Cum nu s-au făcut, s-a ajuns unde s-a ajuns: tronsoane de zeci de metri de gard viu uscate ca în plină toamnă, buxuşi generoşi ca dimensiune, graţie zecilor de ani în care au crescut şi înfrumuseţat peisajul urban, în aceeaşi nuanţă deprimantă a morţii naturii. Aşijderea tuile, împuţinate drastic şi de particularii alergici la clorofilă, şi de echipele de muncitori din Piaţa Primăriei, care şi-au făcut loc ciopârţind nişte pomi verzi, sănătoşi. Cum au fost, de altfel, în timpul lui Călin Andrei, foarte mulţi dintre cei peste o sută de arbori din Grădina Publică, tăiaţi fără pic de respect pentru munca unor ctitori adevăraţi, ca să se înlocuiască pomul cu stâlpul de iluminat. E soare în Grădina Publică „Merci” ca în câmp, deşi, înainte de blestemata de „regenerare urbană”, lumea se retrăgea în „negura” răcoroasă a parcului central, ca să poată respira aer curat. Nu mai e cazul în prezent, căci praful şi arşiţa se simt şi aici, după golirea parcului de copaci, pentru că aşa a vrut arhitecta care a proiectat reabilitarea centrului istoric şi a Complexului „Kretzulescu”.
La câţiva ani distanţă de pierderea comorii verzi din inima oraşului, dintr-un gest criminal al unor autorităţi nesăbuite, centrul suferă din cauza invaziei omizii păroase, extinse rapid din cauza inacţiunii lucrătorilor de la Spaţii Verzi. Învăţaţi din vreme de autorităţile de la centru ce să facă, la primele semne de boală ale plantelor de pe domeniul public.
Ce am remarcat noi la un tur al oraşului: omida păroasă a început să toace verdeaţa începând din centru, nefiind afectate Gruiul şi Vişoiul, Gara şi Flămânda. În centru, în schimb, e „pericol”. Din sus de Primărie, de la fostul Liceu de Fete, până dincolo de Spitalul Municipal, tufele ornamentale poartă semnele îmbolnăvirii din cauza acestui parazit. Punem pe lista distrugerilor zone însemnate, pe care nişte lideri gospodari ar fi putut şi trebuit să le vadă. N-am înţeles de ce primarul Liviu Ţâroiu, cunoscând ce fel de om este Ion Ciortan – unul moale şi delăsător – nu i-a cerut el să pună în aplicare prevederile buletinului de atenţionare transmis de minister.
După cum n-am înţeles nici comportamentul managerilor de instituţii bugetare, care puteau ei înşişi dispune lucrări de conservare a spaţiului verde devenit ruginiu în toiul verii. De pildă, în curtea directoarei Adriana Nedelcu, păcat de investiţia de renovare a monumentului istoric al Industrialului de jos, care etalează la faţada principală nişte tufe uscate, cel mai probabil, din cauza larvelor care au nenorocit verdeaţa. Situaţie identică unităţilor de sănătate publică. Ambele spitale, Municipal şi TBC, au fost lovite de epidemia omizii păroase, care a transformat verdele optimist din curţi într-un arămiu trist, autumnal, de care nu ne era dor, la câte ploi şi cât frig ne-au încercat în acest an.
Îngălbenirea arborilor ornamentali se vede începând de la Primărie. Peste drum, la Clubul ARO, un buxus păleşte sub ochii indolenţi ai administratorilor clădirii şi spaţiului public. Mai jos, la Romarta, la fel, gardul viu a fost tuns, ca peste tot în centru, deşi el moare văzând cu ochii. Blocurile din spatele Clubului ARO riscă şi ele să se pricopsească în faţa lor cu un peisaj ca în Bărăgan, pe fondul pierderii arbuştilor ornamentali şi a împrejmuirii foste verzi. Peste drum de Romarta, la Muzeul Municipal, la fel, gardul viu tinde către un iz de relicvă a florei municipale. În faţa Vilei Iacomin a început defrişarea uscăturilor, soluţie pe care tragem nădejde ca autorităţile să n-o aplice şi în cazul buxuşilor şi restului vegetaţiei, care au puterea de regenerare, chit că, la prima vedere, par pierduţi.
Până şi Parcul Jurământului şi Piaţeta Jurământului, de lângă Piaţa Mare, respectiv Hotelul Regal, oferă privirii acelaşi tablou dezolant, cu accente de sterp, din pricina veştejirii a ceea ce este specific unui parc. Parcul de lângă Piaţa Centrală este uscat aproape în totalitate, dar e bine că Primăria l-a dotat cu bănci, în jurul cărora mizeria eclipsează ofilirea naturii. Exemplele pot continua până la umplerea acestei ediţii de ziar numai cu fotografii din zonele afectate de parazitul care putea fi stârpit înainte de îmbătrânirea prematură a spaţiilor verzi câmpulungene. Aşteptăm măsuri, măcar acum, în ceasul de pe urmă, când sperăm că Ciortan şi ai lui nu ne vor şoca prin defrişarea în masă a buxuşilor şi gardului natural maronii. Persoanele particulare, care s-au confruntat cu aceleaşi probleme, şi-au salvat plantele din grădină ori curte scuturându-le de paraziţi şi aplicând tratamentele despre care au aflat citind pe internet. În cele mai multe cazuri, arbuştii au renăscut, deznodământ la care dorim să asistăm în situaţiile descrise. Cu toate că n-am remarcat, în aceste zile, vreo mobilizare care să lase impresia trezirii conştiinţei în autorităţile lovite de boala bugetarului plătit regeşte… ca să stea. „E.M.”