Instituţii al căror rol la nivelul comunităţii locale nu poate fi discutat, în lipsa cărora o localitate n-are cum să funcţioneze normal, sunt lipsite de şefi adevăraţi. Cea mai importantă dintre ele, Primăria Câmpulung, cel puţin, n-are şef deloc, fotoliul de primar fiind vacant din 5 februarie 2015, de când Călin Andrei a fost condamnat la trei ani de închisoare cu suspendare, sancţiune completată cu pierderea funcţiei. În absenţa primarului, pe care, oficial, îl vom avea tocmai în iunie 2016, conducerea municipiului este asigurată de viceprimar şi un consilier local, Liviu Ţâroiu şi Bogdan David.
Poliţia Municipală funcţionează cu un şef navetist, al cărui management nu s-a ridicat nici măcar la un sfert din eficienţa unui comandant cu domiciliul în Câmpulung, care altfel se preocupă să fie ordine în localitatea în care trăieşte. Gheorghe Ciolan, Gică, pentru prieteni, pare că-şi dă silinţa mai mult pentru întreţinerea corporală la cluburile private din Câmpulung, unde practică tenis şi fotbal. Dar, cu excepţia lui Leonard Duţă, venit de la Curtea de Argeş, care a reuşit să menţină o disciplină în rândul subalternilor şi o atmosferă paşnică în municipiu, restul navetiştilor care s-au perindat la conducerea Poliţiei Municipale au avut un comportament asemănător lui Ciolan. La fel ca Primăria, nici Poliţia Locală nu are şef, post care trebuie ocupat prin concurs. Dar concursul nu se organizează, preferându-se varianta coordonării serviciului aflat în subordinea Consiliului Local de către unul dintre angajaţi. Iar acesta este Auraş Ghiţă, care coordonează, nu conduce Poliţia Locală.
Se alătură instituţiilor „descoperite”, din păcate, Biserica musceleană, puternic zguduită prin plecarea unuia dintre cei mai impozanţi conducători pe care i-a avut în ultimul secol. Culmea este că, în loc să se caute un înlocuitor care să încerce să se apropie de puterea de a impune ascultare şi de valoarea lui Eugen Matei, care rămâne o personalitate pregnantă, indiferent ce-ar spune unii şi alţii, s-a ales cea mai neinspirată variantă: un anonim cu veleităţi “ţăţeşti”, când nu-i convine ceva, slab, şters, servil, pe care îl depăşesc, ca autoritate şi prestanţă, toţi preoţii din Câmpulung, până la ultimul.
La cum s-a mişcat Moşoianu, te pomeneşti că-i ia locul lui Calinic!
Eugen Matei, cu bune şi cu rele, a fost unul dintre liderii care s-au impus în faţa preoţimii muscelene şi a superiorilor, graţie personalităţii sale influente. Convingător, foarte bine pregătit, excelent orator – calitate pe care a exersat-o îndelung, ca să nu fie vreodată prins pe picior greşit – un lider întotdeauna cu discursul impecabil la purtător, Eugen Matei a fost capabil să-şi impună voinţa şi este greu de crezut că-l va egala vreun coleg prea curând. În miezul nopţii dacă-l trezeai pe părintele Matei, ca să-ţi spună câteva cuvinte de binecuvântare a muscelenilor, cu ocazia unor sărbători importante, n-avea nevoie de timp de gândire. Pe loc îţi „recita” un mesaj atât de meşteşugit, încât erai gata să juri că citeşte dintr-o carte. Atât de bine stăpâneşte arta vorbirii şi a “subjugării” ascultătorului Eugen Matei, o reală pierdere pentru Biserica musceleană, prin înlăturarea sa, ca urmare a incidentului penal descoperit în Protopopiatul Câmpulung.
Cine s-a găsit să-i ia locul lui Jenică Matei, cum îi spune toată lumea? Un necunoscut, care şi-a făcut loc în rândul clerului din municipiu, prin pensionarea părintelui Mihai Becuţ, parohul Bisericii Şubeşti. Atunci, a venit de la ţară, în împrejurări necunoscute, Petre Moşoianu, a cărui ascensiune fulminantă s-a oprit, deocamdată, la funcţia de protopop. Dar cum a reuşit să ajungă să conducă Biserica din Muscel, detronându-i pe alţii incomparabil mai potriviţi pentru greutatea funcţiei, măcar din punct de vedere al notorietăţii în rândul credincioşilor (nu mai vorbim despre aprecierea şi respectul de care se bucură din partea celor cărora le slujesc), cine ştie, mâine-poimâine, auzim că Moşoianu îi ia locul lui Calinic! Fiindcă ceea ce s-a întâmplat până acum ne arată că orice este posibil.
Din păcate pentru instituţia care se bucură pe mai departe de încrederea muscelenilor, succesorul lui Eugen Matei nu poate fi comparat în nicio privinţă cu acesta. Petre Moşoianu, din câte ne-a arătat până la acest moment, este cel mai şters protopop pe care l-a avut Biserica noastră în istoria recentă.
Întâiul om al Bisericii muscelene se comportă ca un pisoi speriat pe lângă superiorii săi, pe care pare că nu ştie cum să-i convingă mai tare că este sluga lor umilă. La recentul eveniment organizat de Arhiepiscopia Argeşului şi Muscelului, cu ajutorul câtorva preoţi din municipiu, „Crosul Bucuriei”, mai multă atenţie le-a acordat Înaltpreasfinţitul Calinic unor subalterni ai lui Moşoianu decât acestuia. Mai mereu la coada grupului întâmpinat de Liviu Ţâroiu în faţa Primăriei, protopopul părea mai degrabă cântăreţul bisericii decât „vioara întâi” a preoţimii din Nordul judeţului. Nu-l băga nimeni în seamă, nici Calinic, nici Ţâroiu, nici restul preoţilor implicaţi în organizare. La fel, la premierea câştigătorilor crosului, desfăşurată în foişorul din curtea Mănăstirii „Negru Vodă”, tot în spatele oficialilor Bisericii s-a aşezat, statura modestă şi poziţia neinspirată, în umbra musafirilor, făcându-l invizibil la manifestarea a cărei gazdă trebuia să fie.
La un eveniment public, când se săvârşea o slujbă, nu s-a sinchisit că-i stă crucea de protopop într-o rână
La alt eveniment public, Ziua Comunei Lereşti, protopopul a făcut parte din soborul care a oficiat slujba de sfinţire a două obiective proaspăt inaugurate. Este greu de spus, aşa cum spuneam când Eugen Matei era protopop, că “a condus soborul”, de vreme ce mai multă prestanţă au avut preoţii din Lereşti decât şeful lor. Dar a făcut parte din grup şi la cât de „preocupat” a fost de maniera în care a purtat unul dintre însemnele bisericeşti, crucea de protopop, mai bine lipsea din peisaj. Cu pandantivul religios atârnând dezordonat într-o parte, ca şi când nu i-ar fi păsat ce valoare din punct de vedere spiritual etalează în faţa mulţimii de enoriaşi, Petre Moşoianu n-are niciun centimetru de „stofă” de conducător. Şi, totuşi, interimar, cum îşi zice, conduce Biserica din Muscel, sperăm, nu pentru mult timp de acum înainte.
Nu numai felul în care se prezintă în ochii publicului produce amărăciune celor care trăgeau nădejde că mai-marii Bisericii argeşene vor găsi un urmaş mai apropiat de nivelul lui Matei. Fiindcă aveau de unde alege. Colegul acestuia de la Biserica „Sfântul Nicolae”, ca să dăm un exemplu. Ion Cojocaru are ce-i trebuie, profesional vorbind, ca să fie protopop. În niciun caz, acest Moşoianu, despre care colegii şuşotesc că i-au trebuit trei încercări ca să intre la Teologie. Dar a fost uns lider al slujitorilor Domnului din Muscel unul căruia pare că-i pasă mai mult de jilţ decât de impresia pe care o produce vorbind aiureli cu un jurnalist.
S-a ofuscat teribil că, acum zece ani, era protopop Eugen Matei!
De curând, acesta a fost atât de deranjat de un articol apărut la rubrica „Consemnările Evenimentului Muscelean în urmă cu zece ani”, despre menţinerea în funcţia de protopop a lui Eugen Matei, încât a şi pus mâna pe telefon, ca să afle ce interese „mârşave” se ascund în spatele materialului respectiv. Adică ce scop „murdar” am urmări noi ca să informăm publicul că Matei este protopop, când, de fapt, funcţia este a lui. I s-a explicat cuviincios că rubrica reflectă evenimentele de acum zece ani, când s-a întâmplat ca mandatul lui Eugen Matei, care avea o vechime de peste zece ani la acea vreme, să fie prelungit. Şi s-a prelungit cu încă zece. Chiar şi aşa, Moşoianu, “foc şi pară” pe redacţie, a rămas ferm convins că publicarea informaţiei urmăreşte uzurparea scaunului pe care n-a apucat să-l încălzească. Halal atitudine nu de protopop, ci de preot, dacă se dă în stambă cu asemenea apucături de pieţăreasă!