,,PE MUNTELE FERICIRILOR”
IV.Fericiţi cei flămânzi şi însetaţi după neprihănire căci ei vor fi săturaţi (Matei 5:6)
Şi acest verset ne întâmpină oferindu-ne o altă măsură sau soluţie a fericirii, tot surprinzătoare, ca şi cele anterioare, şi aceasta pentru că întotdeauna, într-un mod simplu gândind, cei flămânzi şi însetaţi sunt departe de a fi fericiţi. Printr-o gândire convenţională a tuturor oamenilor, fericirea, chiar dacă nu este întotdeauna a celor care sunt sătui; presupune cel puţin satisfacerea nevoilor elementare ale vieţii. Dar aici, fericirea este şansa celor care sunt flămânzi şi însetaţi, însă nu după o hrană sau după o băutură materială, ci după neprihănire (dreptate) înaintea lui Dumnezeu. Şi versetul acesta, ca şi cele anterioare, pune accentul pe nevoia sufletului nostru, o nevoie esenţială, de care numai Cuvântul lui Dumnezeu se ocupă: „Ferice de cei flămânzi şi însetaţi după neprihănire (dreptate), căci ei vor fi săturaţi!”
Foamea şi setea după neprihănire înseamnă o conştiinţă vie, trează, în om, care întâi îl face să înţeleagă vina pe care o are înaintea lui Dumnezeu. Este conştiinţa păcatului, din care se naşte conştiinţa culpei (vinei) faţă de Dumnezeu, iar din aceasta, ca o nevoie lăuntrică a sufletului, foamea şi setea după îndreptăţire înaintea lui Dumnezeu, ca singura cale de rezolvare a conştiinţei care acuză. Ceea ce îl face nefericit pe om nu este numai aspectul văzut al vieţii, pentru că el poate să aibă de toate şi totuşi să fie acuzat în conştiinţă. Un om poate, la sfârşitul zilei, să se aşeze în pat ca să doarmă şi totuşi să fie chinuit de gândurile care se nasc din culpa păcatului, atunci când are un cuget trezit în lumina Cuvântului lui Dumnezeu. Şi numai această mişcare de conştiinţă, care întâi îl acuză pe om şi apoi îl determină să găsească o soluţie de rezolvare, este calea care îl va conduce la fericire.
Psalmistul spunea: „Ferice de cel cu fărădelegea iertată şi de cel cu păcatul acoperit” Psalmul 32:1. Fericirea este şansa oamenilor păcătoşi în exclusivitate, astfel că cei care n-au făptuit păcatul nu vor şti niciodată ce este fericirea. Omul inocent nu ar fi putut cunoaşte niciodată în grădina Edenului măsura desăvârşită a fericirii pe care o poate avea omul păcătos iertat prin Domnul Hristos adus ca jertfă înaintea lui Dumnezeu. Cei care nu acceptă că sunt păcătoşi nu vor ajunge niciodată să găsească adevărata fericire.
În Epistola către Romani, oamenii sunt prezentaţi în două mari categorii: neamurile (naţiunile), care au trăit multă vreme în ignoranţa vinei faţă de Dumnezeu şi care, neacceptând că sunt vinovaţi faţă de Dumnezeu, nici n-au umblat înfometaţi şi însetaţi după neprihănire, şi israeliţii (iudeii) care, deşi educaţi în spiritul Legii (exprimând dreptatea divină sau ceea ce cere Dumnezeu de la om) şi fiind conştienţi de vina lor, nici ei n-au căutat o neprihănire, ci o Lege care să le dea îndreptăţirea înaintea lui Dumnezeu. Pentru că Legea lui Dumnezeu dată prin Moise îi acuza, ei au călcat-o, au desfiinţat-o, înlocuind-o cu tradiţia lor, în contul căreia se considerau drepţi înaintea lui Dumnezeu. Domnul Hristos îi surprinde în felul acesta: „Aţi desfiinţat Cuvântul lui Dumnezeu în folosul datinii voastre” Matei 15:6.
Fariseii, de pildă, când se prezentau în Templu înaintea lui Dumnezeu, spuneau: „Mulţumesc, Doamne, că nu sunt ca ceilalţi oameni” Luca 18:11. Ei se considerau neprihăniţi, pentru că se măsurau nu cu Legea lui Dumnezeu, ci cu tradiţia cu care înlocuiseră Legea. În mijlocul lor S-a aflat singurul Om neprihănit care a trăit vreodată pe pământul acesta, dar pentru că Legea fusese desfiinţată de ei, El era apreciat potrivit tradiţiei şi pentru că nu o respecta, era de multe ori socotit păcătos. Se ajunsese chiar la o situaţie absolut paradoxală, în care cei mai păcătoşi oameni, fariseii, erau socotiţi drepţi şi singurul Om neprihănit care a trăit pe pământ, Domnul Hristos, era socotit nedrept, pentru că El căuta să respecte Legea şi călca tradiţia iudeilor.
(continuare în numărul viitor)
Publicat din cartea ,,Pe multele fericirilor” de Ion Socoteanu și cu acordul autorului.
Adunarea Creştină Betel Câmpulung, strada Matei Drăghiceanu, nr. 3.
Telefon contact: 0745.021.424