HARUL SUFERINŢELOR!
Odată Moody a predicat cu multă căldură despre statornicia în credinţă şi a descris unele suferinţe ale martirilor. La terminare, cineva a venit la el şi l-a întrebat dacă el ar putea acum să îndure aşa suferinţe. Moody a stat puţin pe gânduri, apoi a dat din cap şi a zis: „Acum nu aş putea, dar când Dumnezeu îmi dă harul să sufăr, îmi va da şi puterea necesară pentru aceasta.” Harul Lui ne este îndeajuns, căci puterea Lui în slăbiciune se arată desăvârşită. Blondina a fost o tânără sclavă, slabă ca fizic, dar puternică în credinţă. Fiind denunţată că e creştină a fost arestată şi supusă torturilor, cu scopul să o facă să se lepede de credinţă. Dar ea primit atâta putere de sus încât au obosit cei ce o torturau şi au trebuit să se schimbe. Au torturat-o de dimineaţa până seara şi n-au reuşit. La toate ea le răspundea: „Sunt creştină şi nouă nu ne puteţi face nici un rău”. Atunci au dus-o în arenă şi a fost dată ca pradă fiarelor sălbatice, dar ele nu i-au făcut nici un rău. A fost dusă din nou la închisoare. După câteva zile a fost prăjită pe jumătate, apoi a fost aruncate în coarnele unui bour sălbatic, fiindcă nici acesta n-a omorât-o, a venit un călău care cu o lovitură de pumnal a pus capăt suferinţelor ei.
Fox în „Cartea Martirilor” spune despre Teodorus că fiindcă a cântat spre slava lui Dumnezeu, a fost luat şi pus pe un tron de fier înroşit. După ce a fost luat de acolo, chinuitorii lui l-au întrebat cum a putut să sufere totul cu atâta răbdare încât n-a ţipat, nu s-a zvârcolit, ci a stat liniştit pe tron, deşi fierul îi ardea carnea. El a răspuns: „La început am simţit puţină durere, dar a apărut aici lângă mine un tânăr, care mi-a şters sudoarea de pe faţă şi mereu mi-a dat să beau apă rece, care a fost o plăcere încât am regretat când m-aţi luat jos”. Schingiuitorii n-au putut să oprească ajutorul Domnului în vremea de nevoie. Cei credincioşi care au avut parte de harul suferinţelor, au fost făcuţi părtaşi şi la puterea Lui uimitoare de biruinţă.
Şi răbdarea suferinţelor a avut un efect binecuvântat asupra celorlalţi creştini. Apostolul Pavel mărturiseşte aceasta din experienţa sa proprie, zicând: „Vreau să ştiţi, fraţilor, că împrejurările în care mă găsesc, mai degrabă au lucrat la înaintarea Evangheliei. În adevăr, în toată curtea împărătească şi pretutindeni aiurea, toţi ştiu că sunt pus în lanţuri din pricina lui Isus Hristos. Şi cei mai mulţi fraţi îmbărbătaţi de lanţurile mele, au şi mai multă îndrăzneală să vestească fără teamă Cuvântul lui Dumnezeu” Filipeni l:12-14. Suferinţele au dus la mărturisire înflăcărată, la progres.
Acceptarea suferinţelor şi suportarea lor i-a făcut să câştige biruinţa şi gloria. Prin cruce se ajunge la coroană. Apostolul Pavel a scris: „Eu socotesc că suferinţele din vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături cu slava viitoare, care are să fie descoperită faţă de noi… Căci sunt bine încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălţimea, nici adâncimea, nici o altă făptură nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru” Romani 8:18,38,39.
Prietenul meu, care încă nu te-ai predat Domnului, tu cum priveşti suferinţele pentru Hristos Domnul? Nu cumva teama de suferinţe te-a împiedicat până acum să-L urmezi ? Nu cumva teama aceasta te-a împiedicat să-L mărturiseşti ca Mântuitor şi Domn al vieţii tale? Fratele meu, nu cumva teama aceasta te-a făcut să taci, să nu spui nimănui de mântuirea mare prin harul lui Dumnezeu? Tremuri de oameni? Biruinţa o ai numai avântându-te în luptă. Puterea mare Dumnezeu o dă în vârtejul luptei spre a te păstra credincios şi a fi mai mult decât biruitor. Suferinţele pentru Domnul şi martirajul sunt un mare har.
Apostolul Ioan care a văzut sufletele martirilor sub altar, i-a auzit strigând: „Până când, Stăpâne, Tu, care eşti sfânt şi adevărat, zăboveşti să judeci şi să răzbuni sângele nostru asupra locuitorilor pământului?” Şi el ne spune că „fiecăruia din ei i s-a dat o haină albă, şi li s-a spus să se mai odihnească puţină vreme, până se va împlini numărul tovarăşilor lor de slujbă şi al fraţilor lor care aveau să fie omorâţi ca şi ei” Apocalipsa 6:10,11. Iar mai târziu când a văzut lupta diavolului, în cap. 12:11, el ne spune: „Ei l-au biruit prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturisirii lor, şi nu şi-au iubit viaţa chiar până la moarte”.
Mai există locuri vacante la martiraj. Ele trebuiesc completate. Noi trăim în zilele din urmă şi ştiu că Anticristul va face război sfinţilor Apocalipsa 13:7. Însuşi Domnul Isus între semnele care vor fi înainte de venirea Sa, enumără şi prigoana. El a zis: „Atunci vă vor da să fiţi chinuiţi şi vă vor omorî. Şi veţi fi urâţi de toţi din pricina Numelui Meu. Atunci mulţi vor cădea şi se vor vinde unii pe alţii şi se vor urî unii pe alţii” Matei 24:9,10. Da, urmează o vreme de teribilă prigonire a urmaşilor lui Hristos Domnul!
Gândeşte la rece: decât să mori de cancer, de paralizie, de atac de inimă sau de o altă boală, nu îţi spune şi cugetul tău că e mai bine să suferi şi să mori pentru Cel ce Şi-a dat viaţa ca noi să avem iertarea păcatelor şi veşnicia glorioasă? Urmează vremea încercărilor, a suferinţelor grele pentru Numele Lui! Focul nu arde aurul, ci îl purifică, îl curăţă de zgură. Domnul ne vrea aur curat pentru veşnicie. Să-I fim martori credincioşi şi în viaţă şi în moarte. El merită dragostea noastră întreagă. Dacă-L iubim, Îi vom fi credincioşi până la moarte şi nimic nu ne va despărţi de dragostea Lui. EI e credincios promisiunilor Sale. Atunci nimeni şi nimic nu ne va smulge din mâna Sa. Prin El suntem mai mult decât biruitori!
(continuare în numărul viitor)
Adunarea Creştină Betel Câmpulung, strada Matei Drăghiceanu, nr. 3. Telefon 0745.021.424