Cică datoriile unui directoare, care ar fi luat bani de la comunitatea romă, ca să aibă de campania electorală, n-ar fi numai la etnicii care o ascultă orbeşte. Şi o ascultă, pentru că nu ridică pretenţii de disciplină şi învăţătură de la elevii care au pus pe fugă suflarea majoritară, plecată la studii fie la Câmpulung, fie în judeţul vecin, ca să scape de unitatea din localitatea de baştină. S-a dus vorba că femeia, politician de carieră şi candidată de profesie, ar fi luat bani inclusiv de la un coleg, om politic şi el, aflat în opoziţie, direct interesat să scape de rivala în fustă, care are susţinerea satului de rudari, suficient de mulţi încât să impună cu votul lor conducerea comunei. Iar politicianul care şi-a dorit drumul către vârful administraţiei publice locale eliberat de adversara cu mai multe şanse decât el ar fi apelat la superiorii locali şi judeţeni ai propriei formaţiuni politice, ca s-o determine pe contracandidata cu
probleme politice, profesionale şi personale să stea de-o parte. Şi cum au convins-o? Oferindu-i un loc de muncă stabil, la şefia pierdută a unităţii de învăţământ. Însuşi superiorul pe linie ierarhică, profesional vorbind, nu politic, a fost mobilizat de partid, la dorinţa omului lor din teritoriu, ca s-o ajute pe femeie să promoveze concursul pe post, căci nu mai putea fi amăgită cu o funcţie de director interimar. A primit poziţia oficială, ocupată prin concurs, a renunţat la aspiraţiile de a accede la conducerea localităţii, din care a mai făcut parte. Pe lângă funcţie, a contribuit şi cel sprijinit de partid cu un stimulent personal, sub forma unui împrumut bănesc, de care ne îndoim amarnic că va fi rambursabil. Dacă, din punct de vedere al carierei, lucrurile par a se îndrepta, în planul familial, inevitabilul s-a produs. Divorţul, pe care naşul de cununie s-a chinuit să-l împiedice, făcându-i pe cei doi să se răzgândească de câteva ori, s-a pronunţat, doamna directoare fiind disponibilă doritorilor. Musceleanul de pe bulevard