-4.1 C
Campulung Muscel
17/02/2025

ADEVĂRUL CREŞTIN (continuare din numărul trecut)

ÎNVĂŢĂTURA HARULUI!

„Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, s-a arătat şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti, şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie, aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei Marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos” Tit 2:11,12.

Cineva poate se întreabă: Cum anume ne învaţă harul s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti? Simplu, dar clar: în faţa lui Dumnezeu, păcatul e groaznic. Ca eu şi tu să nu ajungem în iad, Hristos Domnul a suferit cumplit pedeapsa noastră. Când eu ştiu aceasta, cum s-ar putea să mai trăiesc în păcat? Spre a înţelege aceasta, iată un caz: Un rege avea un băiat care ţinea foarte mult la unul din servitorii săi. Ori de câte ori însă băiatul făcea ceva rău, regele poruncea ca acel servitor să fie biciuit pentru vina băiatului. Băiatul trebuia să fie de faţă, să vadă pedeapsa ce el o merita, dar o lua servitorul în locul lui. Fiindcă îl iubea pe servitor, fiecare lovitură de bici ce cădea pe spinarea aceluia, îl făcea pe băiat să tresară, să plângă şi să promită tatălui său că nu mai face aşa ceva. Proorocul Isaia spune despre Hristos Mesia: „Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi” Isaia 53:5. Rănile Lui, care El le-a primit pentru vina noastră, ne lecuiesc de orice păcat. Nu-1 mai dorim, nu-1 mai săvârşim.

Cu cât privim mai mult la Calvar, cu atât ne dezgustăm, ne scârbim, ne îngrozim de tot ce e păcat. Harul e datorită jertfei de pe Golgota, de aceea el ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti. În Romani 6:12,13, este scris: „Deci păcatul să nu mai domnească în trupul vostru muritor şi să nu mai ascultaţi de poftele lui. Să nu mai daţi în stăpânirea păcatului mădularele voastre ca nişte unelte ale nelegiuirii; ci daţi-vă pe voi înşivă lui Dumnezeu, ca vii, din morţi cum eraţi; şi daţi lui Dumnezeu mădularele voastre ca pe nişte unelte ale neprihănirii.” Deci, nimic pentru păcat, totul pentru Dumnezeu. Mi-aduc aminte că pe la vârsta de 9 ani, tata ne-a cumpărat o vioară, la care Alexa şi eu am învăţat să cântăm. Odată cineva a spart vioara lui Bulgăr, care cânta la hora satului, şi a venit la tata să-i împrumute vioara. Dar tata i-a spus: „Vioara e cumpărată să cânte laudă Domnului, iar tu acolo nu cânţi laudă Domnului, aşa că nu ţi-o pot împrumuta.” Tata era predicator al Evangheliei şi era categoric faţă de păcat. El considera păcat ca vioara lui Sima pocăitul să cânte la hora satului. Femeii păcătoase, care, conform Legii, merita să fie omorîtă cu pietre, Hristos Domnul îi dă iertarea şi îi spune: „Nici Eu nu te osândesc. Du-te şi să nu mai păcătuieşti” Ioan 8:11. Ea primise har şi harul îi cerea s-o rupă cu păcatul. Aceasta e prima lecţie din învăţătura harului.

Aşa au trăit primii creştini. Această rupere cu păgânătatea şi cu poftele, îi făcea pe ceilalţi să ştie că ei sunt creştini. Iustin Martirul, (100-165), în prima sa Apologie adresată împăratului roman, Antonin Piui, a scris: „Cei ce altădată se complăceau în destrăbălări, acum urmăresc curăţia, castitatea. Cei ce s-au ocupat cu magia, acum s-au consacrat bunului Dumnezeu, care e fără început. Noi, care puneam mai presus de toate acumularea de bogăţie şi prosperitate, acum punem totul la un fond comun, care e împărţit cu persoane în nevoi. Noi, care am urât şi ne-am omorât unii pe alţii, şi care din cauza obiceiurilor diferite, nu am fi împărţit vatra focului cu cei de altă rasă, acum, după arătarea lui Hristos, trăim împreună cu ei. Noi ne rugăm pentru duşmanii noştri… El (Hristos) respinge nu numai pe cei ce comit adulter, ci chiar şi pe cei ce doresc aceasta. Căci nu numai acţiunile sunt cunoscute de Dumnezeu, ci chiar şi gândurile…”

Pliniu ce Tânăr, guvernator roman al Bitiniei, într-o scrisoare către împăratul Traian, prin anul 116, spunea despre creştini: „Ei au afirmat că întreaga lor vinovăţie stă în aceea că se întrunesc într-o anumită zi, dimineaţa în zori, să cânte imnuri lui Hristos, ca unui Dumnezeu, şi să se lege prin jurământ solemn să nu facă nici o faptă rea, să nu înşele, să nu fure, să nu comită adulter, să nu îşi calce cuvântul şi să nu dezmintă încrederea celor care le-au încredinţat să facă ceva.”

Irineu, în lucrarea sa: „Prezentarea predicării apostolice”, scrisă probabil prin anul 190, zice: „Oameni de naţionalităţi diferite se adună în pace şi armonie în Numele lui Hristos…şi aceasta deja s-a petrecut, căci acei ce înainte erau foarte perverşi şi care n-au scăpat nici un rău să nu-1 facă, acum, când au ajuns să cunoască şi să creadă în Hristos şi de îndată ce au îmbrăţişat credinţa, ei şi-au schimbat felul lor de vieţuire şi au aderat la cele mai severe cerinţe ale neprihănirii.”

Am dat aceste câteva citate care arată că creştinii din primele secole erau oameni care au ascultat de învăţătura harului şi au rupt-o cu păgânătatea şi cu poftele. Azi, omul trăieşte în toate păcatele, ca păgânii, ba unii mai rău decât păgânii, căci aceia îşi preţuiau zeii, nu-i blestemau, pe când cei de azi ÎI înjură pe Dumnezeu cum ştiu mai spurcat, şi totuşi se cred creştini. O, nu, nu vă înşelaţi, creştini sunt numai cei ce au primit harul lui Dumnezeu şi au ascultat de învăţătura lui punând stop păcatului. Acum întreabă-te pe tine însuţi eşti tu creştin cu adevărat?

(continuare în numărul viitor)

Adunarea Creştină Betel Câmpulung, 

strada Matei Drăghiceanu, nr. 3, Telefon contact: 0745.021.424

Postări asemănătoare

Acest site utilizeaza cookie-uri. Prin continuarea navigarii sunteti de acord cu utilizarea cookie. Pentru mai multe informatii puteti consulta Politica de confidentialitate a datelor personale. Accept Mai mult

error: Content is protected !!