Puneţi-vă, dar, în inimă şi în suflet aceste cuvinte pe care vi le spun. Să le legaţi ca un semn de aducere aminte pe mâinile voastre şi să fie ca nişte fruntare între ochii voştri. Să învăţaţi pe copiii voştri în ele şi să le vorbeşti despre ele când vei fi acasă, când vei merge în călătorie, când te vei culca şi când te vei scula. Să le scrii pe uşorii casei tale şi pe porţile tale. Şi atunci zilele voastre şi zilele copiilor voştri, în ţara pe care Domnul a jurat părinţilor voştri că le-o va da, vor fi tot atât de multe cât vor fi zilele cerurilor deasupra pământului. Căci dacă veţi păzi toate aceste porunci pe care vi le dau şi dacă le veţi împlini, dacă veţi iubi pe Domnul Dumnezeul vostru, veţi umbla în toate căile Lui şi vă veţi alipi de El, Domnul va izgoni dinaintea voastră pe toate aceste neamuri şi vă veţi face stăpâni pe toate aceste neamuri, care sunt mai mari şi mai puternice decât voi. Orice loc pe care-l va călca talpa piciorului vostru, va fi al vostru: hotarul vostru se va întinde din pustiu până la Liban şi de la râul Eufrat până la marea de apus. Nimeni nu va putea să stea împotriva voastră. Domnul Dumnezeul vostru va răspândi, cum v-a spus, frica şi groaza de tine peste toată ţara în care veţi merge.
În textul citit sunt folosite două expresii: „Cuvântul” (sau „Cuvinte”, „Porunci”) şi „Casă”, care
ne pot ajuta să surprindem în continuare alte două aspecte ale vieţii de familie, şi anume: a) Cuvântul lui Dumnezeu – autoritate care guvernează viaţa de familie şi b) răspunderea pe care o are familia faţă de mărturia cu privire la Cuvântul lui Dumnezeu.
a)Cuvântul lui Dumnezeu – autoritatea care guvernează familia credinţei.
În ce priveşte autoritatea în familie, acest lucru poate surprinde, pentru că suntem obişnuiţi în general ca cel puţin în viaţa de familie să nu existe o autoritate sau o reglementare fixă, statornică, ci să fie un loc de destindere; şi de cele mai multe ori, viaţa de familie este guvernată de o educaţie specifică lumii sau de atitudini naturale. Astfel, dincolo de o autoritate normală care ar trebui să existe, se stabilesc fie false autorităţi, fie se ajunge până la lipsa oricărei autorităţi, ceea ce constituie un lucru anormal.
Viaţa în doi începe de regulă cu o perioadă de tatonare, iar ulterior, între ei se manifestă tendinţele mai puternice ascunse în mare, se desfăşoară o competiţie, până când unul preia conducerea familiei în virtutea unor trăsături native mai puternice; fie o voinţă mai puternică, fie raţiuni mai puternice, fie sentimente mai puternice devin o autoritate în viaţa de familie, conducând desfăşurarea ei.
Pentru familia privită în lumina lui Dumnezeu, această autoritate este Cuvântul Său. Respectul faţă de o Persoană centrală în viaţa de familie, care este Domnul Hristos, se manifestă într-un mod concret prin respectul faţă de Cuvântul lui Dumnezeu, pentru că această Persoană Îşi manifestă prezenţa prin Cuvânt. Cele două aspecte sunt legate între ele prin aceeaşi lege care caracterizează Fiinţa Celui prezentat de Ioan cu cuvintele: „La început era Cuvântul şi Cuvântul era cu Dumnezeu şi Cuvântul era Dumnezeu”. Prezenţa lui Dumnezeu se manifestă prin Cuvânt, de aceea autoritatea Lui trebuie recunoscută în familie tot prin Cuvânt.
În lumea creată de Dumnezeu sunt rezervate trupului – alcătuit din cei doi soţi – două lucruri surprinzătoare: o ordine organică şi o ordine spirituală. Potrivit Cuvântului lui Dumnezeu, bărbatul este capul soţiei sale numai în măsura în care Îl are pe Hristos drept Cap. E1 este o verigă dintr-un lanţ şi numai dacă se supune sau se lasă guvernat faţă de Capul său, Hristos, va putea impune supunerea soţiei sale; dar dacă se supune el faţă de soţia sa, va ieşi de sub stăpânirea Capului spiritual şi, dincolo de aparenţa bună a vieţii de familie, aceasta aduce haos spiritual. Deşi căminul poate continua, faţă de dragostea soţiei, manifestată din plin, răspunsul poate fi supunerea soţului; aceasta este o căsătorie în dezordine, iar acolo unde nu este respectată ordinea spirituală nu sunt nici binecuvântări spirituale.
Raporturile esenţiale – în căminul pe care-l priveşte Cuvântul lui Dumnezeu – sunt supunerea şi dragostea, şi anume supunerea soţiei faţă de un soţ guvernat de Domnul Hristos şi dragostea soţului faţă de o soţie supusă. Nu este vorba de calităţi ale unuia sau altuia, nici de vrednicia unuia sau a altuia, ci unicul argument al acestor relaţii rămâne Domnul Hristos, iar singura autoritate, Cuvântul lui Dumnezeu. În acest cadru, supunerea şi dragostea nu vor însemna „orice supunere” şi „orice dragoste”, nu vor însemna nici schimbarea rolului, manifestându-se supunerea soţului faţă de soţie şi dragostea soţiei faţă de soţ şi nici păstrarea rolului cu o schimbare a măsurii. Dacă nu este supunere „ca faţă de Domnul” şi dacă nu este dragoste „ca a Domnului”, măsurile mici, omeneşti, fac imposibilă prezenţa unor relaţii potrivite.
(continuare în numărul viitor)
Adunarea Creştină Betel Câmpulung, strada Matei Drăghiceanu, nr. 3, Câmpulung Muscel.
Telefon contact: 0745.021.424