(Continuare din numărul trecut)
Şi Hristos Domnul a plătit preţul sângelui…
Cuvintele însă nu pot exprima ce mari, ce dureroase, ce amare, ce puternice, ce groaznice au fost suferinţele Lui îndurate în locul nostru! Eu am încercat să-ţi îndrept doar privirea spre El. El e remediul lui Dumnezeu pentru boala păcatului de care sufeream cu toţii. Dumnezeu L-a rânduit, L-a pregătit pe El ca Miel de junghiere pe altarul Golgotei. De aceea, în faţa lui Dumnezeu nu există alt mijloc de mântuire decât Hristos Domnul, El şi numai El. Vorbind despre Domnul Isus în faţa Soborului lui Israel, apostolul Petru a zis: „În nimeni altul nu este mântuire: căci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi” Faptele Apostolilor 4:12. Iertarea păcatelor e numai prin sângele Lui, nu prin faptele tale, nu printr-o religie oricare ar fi ea, nu prin cuminecătură, nu prin rugăciunile păstorului sau preotului după moarte. Numai venind la Hristos Domnul poţi avea mântuirea prin har, căci El a adus harul Efeseni 2:8-9. Aceasta e învăţătura Evangheliei.
Datorită faptului că a suferit în locul nostru, El e Mântuitorul care dă iertarea păcatelor în dar şi izbăvirea de orice patimi. Deoarece Tatăl a primit jertfa Sa şi ne-a socotit neprihăniţi, El a înviat din morţi Romani 4:25. Astfel, avem dovada clară că moartea Sa a satisfăcut dreptatea lui Dumnezeu cu privire la vina noastră. Chiar mai mult, El a fost înălţat mai presus de orice nume. Apostolul Pavel zice: „De aceea şi Dumnezeu L-a înălţat nespus de mult şi I-a dat Numele, care este mai pe sus de orice nume, pentru ca în Numele lui Isus, să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ şi de sub pământ, şi orice limbă să mărturisească spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este Domnul” Filipeni 2:9-11. Mântuirea lui e valabilă pentru toate păcatele Faptele Apostolilor l3:38-39 şi pentru toţi păcătoşii l Ioan 2:2. Şi fiindcă trăieşte pururea, El poate să mântuiască în chip desăvârşit pe toţi cei ce se apropie de Dumnezeu prin El.
Cu câţiva ani în urmă, la Chicago a avut loc un Parlament Mondial al Religiilor Lumii. Reprezentantul fiecărei religii a vorbit despre înalta morală, despre experienţe mistice, despre binefaceri sociale. Observatorii se întrebau ce va putea creştinismul să prezinte ceva deosebit. Joseph Cook, un predicator din Boston, USA, a fost însărcinat să vorbească în numele creştinilor. El le-a pomenit de piesa „Macbeth” au lui Shakespeare, scena I din actul V, unde se redă că după omorârea regelui Duncan, Lady Macbeth a devenit obsedată de simţul vinovăţiei, mereu căuta să-şi spele mâinile, se scula în¬grozită chiar şi noaptea, se spăla, dar petele de sânge nu se spălau. Apoi vorbitorul a întrebat care religie va putea spăla mâna dreaptă a Doamnei Macbeth ? Nici o religie nu a avut nimic. Atunci el a spus că nevoia urgentă a lumii nu e de misticism, de moralitate, de acţiuni sociale, ci de mântuire, de curăţirea noastră de petele păcatului şi aceasta se poate face numai prin sângele Domnului Isus Hristos. În aceasta stă superioritatea Creştinismului. El are ceva ce răspunde la nevoia mare şi urgentă a lumii, a arătat vorbitorul.
Hristos Domnul, care ne-a adus harul, e singurul Mântuitor. Toţi cei ce şi-au recunoscut starea de păcătoşenie şi au dorit mântuirea, au venit la Hristos Domnul şi prin credinţă au primit spălarea de păcate şi har după har. De aceea, ei ÎI urmează, Îl slujesc şi Îl slăvesc. Un compozitor creştin privind la suferinţele îndurate de Hristos Domnul, Aducătorul harului, a scris: Din cer Isus veni, în locul meu suferi, ca eu un vinovat să trăiesc; crucea grea a luat, păcatu-mi a purtat, de aceea mă-nchin şi-L slăvesc.
Biciuit şi zdrobit, foarte greu chinuit, în locul meu Isus a răbdat; dezbrăcat şi hulit, pe cruce pironit, El muri pentru al meu păcat. Pe cruce pironit, El viaţa Şi-a jertfit; o, ce mult Domnul meu m-a iubit! El osânda-a luat, mie viaţa mi-a dat, pe Calvar pentru mine-a răbdat. Azi cum sunt mă predau, să-Ţi slujesc Ţie vreau şi nicicând nu Te voi părăsi; voi umbla-n calea Ta şi mereu-Ţi voi cânta, până-n slavă Te voi întâlni.
Apostolul Ioan a scris: „Noi Îl iubim pentru că El ne-a iubit întâi” 1 Ioan 4:19. Numai când ajungi să înţelegi că tot ce a suferit El a fost din dragoste pentru tine, atunci Îl vei iubi şi tu cu adevărat, vei trăi pentru El şi Îl vei adora. Eu mă rog ca Domnul să-ţi dea lumină în privinţa aceasta! Atunci vei avea un creştinism real, nu unul formal. Atunci Aducătorul harului va fi Preaiubitul sufletului tău.
Adunarea Creştină Betel Câmpulung,
strada Matei Drăghiceanu, nr. 3, Telefon: 0745.021.424